Timpul?
Vrei să spui că te cunoaște?
Cu mult mai înainte de-a te naște
Te-a uitat.
Așa e el, cam ocupat.
Și-apoi, cu tine ce-ar avea bătrânul?
Cu iarba verde poți s-asemeni fânul?
Compari privirea cu oglinda?
Oprești bătaia inimiii cu pilda?
Instrucțiuni de folosire n-are sfatul
Și zboru-i mai curat ca alergatul.
Viitorul?
Prezenturi mici ce dau din coadă
Să-ți execute orișice comandă.
Sunt pentru alții anii o povară.
Cât cântărește continua ta vară?
Să știi, mai verde-i urma decât drumul,
Sărutul va învinge pumnul.
Doar cel care-a îmbătrânit
Își schimbă marea pe nisip.
Tu, însă, ai atâta mare în privire
Și-atâta omenesc în nemurire …
Vreau să fiu robul farmecelor tale,
Albină adormită pe petale.
La nesfârșit să-mi curgi prin vene,
Cascada mea de puf și pene.
De plângi, așa e omul, mai și plânge,
Iar neputința aripile-ți strânge,
Îmbrățișarea mea va sta de strajă
Ca nicio lacrimă să-ți ia din vrajă.
Și cât voi sta pe metereze
Nici timpul n-ar putea să te curteze!
... în versuri ... 