Actualizare 11 august 2013: Schimbat linc la articolul din Jurnalul Naţional, findcă lincul iniţial nu mai funcţiona.

În dimineaţa de 5 ianuarie 2009 am început pe acest blog publicarea în serial a unor părţi din teza de doctorat din 1997 a domnului Rich Andrew Hall „Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Primul episod publicat se numea Ceauşescu pleacă în Iran. În acel episod, dl. Hall comentează absurditatea ideii că un complot al unor persoane din elita comunistă sau din cadrul agenturilor străine ar fi dus la îndepărtarea lui Ceauşescu cîtă vreme s-a ratat cel mai prielnic moment pentru o lovitură de stat contra lui Ceauşescu: perioada cînd acesta a lipsit din ţară, fiind plecat în Iran (18-20 decembrie 1989).

Foarte prompt, Jurnalul Naţional, publicaţie cunoscută pentru eforturile constante de a rescrie istoria revoluţiei, eforturi cărora le-am consacrat cartea „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (publicată în 2004 pe internet şi în 2005 în ediţie tipărită), în data de 7 ianuarie 2009 publică un interviu cu o persoană care-şi păstrează anonimatul (aşa se fac dezinformările, cu anonimi care n-au nici o răspundere pentru ceea ce spun) din care aflăm că la revoluţie „şi-au băgat coada şi alţii. De ce şi-au băgat coada? Că trebuia, era nevoie să-l aştepte pe Ceauşescu. Altfel, dacă el nu era în ţară, se termina şi revoluţie, şi revoltă, şi tot. Deci trebuia să fie el în ţară”. Iată un fragment din interviu:

Jurnalul Naţional: Spuneţi că revolta putea să se răspîndească în toată ţara pînă să vină el din Iran, dar că au existat forţe care au făcut în aşa fel încît să explodeze totul cînd venea?
Anonim: Da.
Jurnalul Naţional: Ipoteza este senzaţională: Revoluţia să aibă loc fără ca Nicolae Ceauşescu să fie în ţară. Cum credeţi că ar fi decurs evenimentele? Şi, mai ales, ar fi fost posibil?
Anonim: Ar fi fost posibil, dar nu se mai ajungea la restul etapelor care se urmăreau: arestarea, judecarea şi executarea cuplului Ceauşescu.

Nimic concret nu se spune despre cine sînt acei „alţii” care „şi-au băgat coada” şi de unde ştie anonimul acela de existenţa acestor forţe. Important este însă să se combată tezele domnului Hall, lansîndu-se noua idee că în mod intenţionat s-a aşteptat revenirea lui Ceauşescu din Iran, ca acesta să poată fi arestat şi executat (nu era mai simplu să se dea lovitura de stat cînd acesta era plecat, iar apoi să se facă o cerere de extrădare justificată de morţii deja înregistraţi la Timişoara?).

Şi fiindcă Rich Andrew Hall a scris şi despre mitingul din 21 decembrie 1989 exprimîndu-şi scepticismul faţă de ideea că altcineva i-a sugerat lui Ceauşescu să ţină acel miting, Jurnalul Naţional dă o replică şi pentru aceasta:

Jurnalul Naţional: Cine s-a ocupat de mitingul din 21 decembrie?
Anonim: De asta se ocupa Primăria Capitalei, Barbu Petrescu, dar el era mai… sărac cu duhul.
„MITINGUL DIN 21 N-A FOST IDEEA LUI CEAUŞESCU” [subtitlu dat de redacţia Jurnalul Naţional]
Jurnalul Naţional: A fost ideea lui?
Anonim: Oricum, nu a fost nici a lui Nicolae, nici a Elenei Ceauşescu. Asta e sigur. Primăria a luat legătura cu marile întreprinderi, cu secretarii de partid de acolo, au aranjat să scoată oamenii, să îi aducă în piaţă cu autobuzele ca să asiste la miting. Nu ştiu cît de manipulat era Barbu Petrescu.
Jurnalul Naţional: El a avut ideea mitingului?
Anonim: I-a dat-o altcineva.
Jurnalul Naţional: Cine?
Anonim: Nu ştiu.

În concluzie, avem de-a face cu un anonim care habar n-are cine a avut ideea mitingului din 21 decembrie 1989 dar e ferm convins că nu Ceauşescu a avut această idee. Pentru ziariştii români, convingerile personale ale unor anonimi, care declară însă deschis că nu cunosc nimic concret despre problema discutată, constituie „dovezi”. Ăsta-i nivelul jurnalisticii din România!

De remarcat că nici lui Barbu Petrescu nu i se atribuie ideea mitingului, semn că s-a verificat şi cei interesaţi cunosc faptul că acesta, dacă ar fi întrebat direct, ar dezminţi. Ca pedeapsă pentru faptul că nu vrea să se înroleze în hora dezinformării, se răspîndeşte despre el ideea că e „sărac cu duhul”. Un avertisment şi pentru alţi nomenclaturişti şi securişti care „trădează cauza” nedorind să dea „mărturiile” pe care le aşteaptă revizioniştii istoriei revoluţiei.

Apariţia promptă a articolului din Jurnalul Naţional care combate ideile domnului Hall dovedeşte că acest blog a ajuns în atenţia cercurilor interesate în falsificarea istoriei revoluţiei din 1989, care-şi dau seama că nu pot neglija ceea ce se scrie aici.

Voi continua serialul cu traducerea lucrării lui Rich Andrew Hall şi voi publica şi alte dezvăluiri despre revoluţia din 1989. Însă, îi asigur pe cititori, eu nu lucrez cu anonimi ci numai cu oameni care-şi asumă răspunderea pentru declaraţiile lor.

• jurnalistica din România
• revoluţia română din 1989