Prin Ordonanța de Urgență nr. 91 publicată în Monitorul Oficial nr. 1059 din 31 decembrie 2019, guvernul Ludovic Orban a hotărît desființarea Institutului Revoluției.

Institutul fusese înființat prin legea 556/2004, lege care este abrogată prin actuala ordonanță. La acea vreme președintele României era Ion Iliescu și prin lege președintelui României i s-a acordat dreptul de a numi persoanele din conducerea Institutului. Astfel, întreaga conducere a institutului (colegiul național) a fost numită personal de Ion Iliescu. Apoi, acest colegiu național, la prima sa ședință, l-a ales democratic, în unanimitate, pe Ion Iliescu ca președinte al institutului.

Primul director al institutului a fost timișoreanul Claudiu Iordache. În 30 martie 2018 (deci după peste 13 ani de directorat) Claudiu Iordache a fost destituit de către colegiul național al IRR, în locul lui fiind pus Gelu Voican Voiculescu (linc).

În 2006 liberul Puiu Hașoti, care conducea grupul parlamentar al alianței D.A. din senat, a înaintat o propunere de lege pentru desființarea Institutului Revoluției, dar în februarie 2007 și-a retras proiectul, spunînd că nu vrea să-l șicaneze pe Ion Iliescu, președintele institutului (linc). Astfel, domnul Hașoti a recunoscut public că face propuneri legislative nu avînd în vedere interesul național, ci dorința de șicanare a competitorilor politici.

În 2011 a vuit toată presa că guvernarea PDL dorește să desființeze IRRD. Am fost printre puținii care au atras atenția că știrea este falsă (linc), iar trecerea timpului a arătat că am avut dreptate (linc).

Deoarece conducerea institutului fusese numită integral de Ion Iliescu, institutul și-a căpătat faima că este institutul lui Iliescu. Legea 556/2004 nu prevedea nici o modalitate de înlocuire a membrilor conducerii acestui institut. Unul din membrii colegiului național al IRRD, Emilian Cutean, a fost condamnat penal (linc).

Președintele Iohannis a făcut în 2018 o încercare de a echilibra situația de la institut. A numit 6 persoane noi în Colegiul Național al Institutului (linc) (Ion Caramitru, Radu Filipescu, Nicoleta-Lorena Giurcanu, Teodor Mărieș, Florian Răzvan Mihalcea și Dan Voinea), în locul acelor membri ai Colegiului Național care muriseră între timp și a lui Claudiu Iordache care-și dăduse demisia. Sigur, noii membri erau apropiați politici ai domniei sale, dar astfel se echilibra oarecum situația existentă. După acest decret prezidențial, vechii membri ai Colegiului Național al IRRD au contestat valabilitatea respectivului decret (linc), invocînd motive neprevăzute în lege precum acela că unii dintre cei numiți de Iohannis nu au certificat de revoluționar ori că nu s-a păstrat alocarea pe orașe a locurilor în colegiu. Ulterior, conducerea IRRD a convins-o și pe primministra Viorica Dăncilă să dea o ordonanță de urgență – OUG 33/2019 (linc) – prin care să invalideze numirile făcute de Iohannis la conducerea institutului. Ordonanța este contrasemnată de Gelu Voican Voiculescu, directorul IRRD. Astfel, s-a adăugat la lege cerința ca membrii Colegiului Național să aibe certificate de revoluționar conform legii 341/2004 și că numirile noilor membri trebuie să respecte „proporționalitatea teritorială”. Totodată, s-a adăugat la lege o „indemnizație de ședință” pentru membrii Colegiului Național, care pînă atunci nu erau plătiți (o parte dintre membrii colegiului național aveau și calitatea de salariați ai institutului și primeau astfel bani, sau poate mai erau plătiți cu drepturi de autor cînd semnau cîte un articol în revistele institutului, dar pînă la apariția OUG 33/2019 nu exista o recompensă financiară pentru simpla participare în colegiul național al IRRD).

Separat, Institutul Revoluției a deschis și o acțiune în justiție împotriva lui Klaus Iohannis (dosar 1691/2/2019 al Curții de Apel București) prin care a cerut anularea decretului prezidențial de numire a noi persoane în conducerea institutului. La Curtea de Apel acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă (linc), iar recursul încă nu primise soroc de judecată la Înalta Curte de Casație și Justiție (linc).

Ca părere personală, cum în momentul în care Iohannis a emis decretul de numire a noi membri în Colegiul Național al IRRD nu exista în lege condiția posedării de certificat de revoluționar și nici „proporționalitatea teritorială”, decretul este legal. OUG 33/2019 nu poate acționa retroactiv, dar din momentul apariției acestei ordonanțe se poate pretinde că 4 din cele 6 numiri făcute de Iohannis sînt anulate. Remarc însă că IRRD nu a acceptat nici măcar pe cei 2 membri numiți de Iohannis care îndeplinesc condițiile OUG 33/2019 (Dan Voinea și Nicoleta Giurcanu) – pe saitul institutului aceștia nu sînt trecuți nici la membri în activitate al colegiului (linc), nici la foștii membri (linc) – unde de altfel ar fi trebuit trecuți și cei care nu îndeplinesc condițiile OUG 33/2019, căci de la apariția decretului prezidențial și pînă la apariția OUG 33/2019 legal respectivii au fost membri în colegiul național.

Atitudinea conducerii IRRD de a nu accepta numirile făcute de președintele Iohannis la conducerea institutului arată un dispreț față de lege care frizează abuzul în serviciu, dar și o mentalitate conform căreia institutul ar fi o moșie proprie, unde nu trebuie dat socoteală altora, nici măcar cînd legea prevede expres competențe pentru alții. Manevrele ulterioare de schimbare a legii pentru a anula intrarea în conducerea institutului a unor persoane cunoscute ca avînd poziții politice ostile lui Ion Iliescu au accentuat impresia, deja puternică în opinia publică, că IRRD este subordonat politic lui Ion Iliescu, ceea ce a afectat prestigiul institutului. Faptul că Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu, adică președintele și directorul general al IRRD, sînt inculpați în actualul proces al revoluției (linc), nu face decît să accentueze neîncrederea față de institut.

În activitatea sa din toți acești ani (2004-2019) IRRD a tipărit 78 de numere din revista „Caietele Revoluției” (linc) (4 numere sînt duble, deci practic sînt 74 de „Caiete” publicate), 12 numere din revista „Clio” (linc) (din nou, unele numere sînt duble, deci practic sînt 9) și mai multe cărți (linc) – inclusiv în limbi străine. Printre autorii care au publicat cărți prin intermediul Institutului Revoluției amintesc pe Ioan Scurtu, Alexandru Oșca, Viorel Domenico, Titus Suciu, Daniela Osiac, Dumitru Mazilu, Adrian Kali, Ioan Bucur, Sergiu Nicolaescu, Corneliu Vlad. N-am urmărit în totalitate ce a publicat institutul, dar din cît am urmărit, valoarea celor publicate e variabilă – există lucrări superficiale care conțin deformări și falsificări ale istoriei, dar și lucrări relativ corecte. Cîteva din publicațiile institutului au fost comentate și pe acest blog.

Directorul IRRD, Gelu Voican Voiculescu, a anunțat în ziarul „Adevărul” (linc) că „va întreprinde demersurile legale pentru a împiedica punerea în aplicare a acestei măsuri pe cît de arbitrară, pe atît de abuzivă”. Singurul lucru de care ar putea să se lege, după părerea mea, e faptul că desființarea institutului s-a făcut prin ordonanță de urgență și nu prin lege votată în parlament. Dar întîmplarea la care el însuși a fost implicat recent, cînd la comemorarea revoluției a fost lovit cu o cîrjă în cap (linc), este un argument în favoarea expunerii de motive a ordonanței de urgență precum că IRRD generează tensiuni sociale și că există o urgență a desființării acestuia.

Redau mai jos textul OUG 91/2019:

Avînd în vedere că activitatea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, de la înființarea sa și pînă în prezent, s-a dovedit irelevantă în raport cu sumele cheltuite de la bugetul de stat prin intermediul transferurilor realizate prin intermediul Senatului României,

în condițiile în care, încă de la constituirea sa, prin Legea nr. 556/2004 (…) instituția a reprezentat o platformă politică, iar în pofida enunțării veniturilor proprii ca sursă de finanțare, încă de la început activitatea instituției a fost finanțată de la bugetul de stat aproape în totalitate,

ținînd cont că, prin activitatea sa, IRRD s-a dovedit a fi un for ermetic al cărui scop real vizează asigurarea unor poziții publice finanțate din fonduri publice pentru interese personale, iar IRRD nu a prezentat o conduită adecvată statutului de instituție publică pe care îl deține în relația cu cetățenii,

în raport cu obiectul de activitate enunțat în cuprinsul legii de funcționare a IRRD se poate constata, în mod obiectiv, faptul că acesta nu a reprezentat în mod real un deziderat al instituției. În fapt, evenimentele organizate de IRRD au vizat propagarea în spațiul public a unor interpretări asupra Revoluției Române din Decembrie 1989 menită să se contrapună cercetărilor aflate în curs, desfășurate de organele de anchetă în „Dosarul Revoluției”.

Astfel, întreaga activitate a IRRD a fost marcată de controverse determinate de dorința conducătorilor instituției de a acredita o anumită viziune asupra evenimentelor din decembrie 1989, contestată sistematic de organizații ale revoluționarilor. Or, contrar rațiunii de funcționare a unei instituții publice, IRRD generează tensiuni sociale ori de cîte ori subiectul Revoluției Române din 1989 revine în actualitate.

În raport cu modul de organizare și funcționare al IRRD constatăm faptul că acesta beneficiază de un regim juridic atipic în structura instituțională a statului român, în condițiile în care specificul acestuia e mai degrabă al unei fundații decît al unei instituții publice. În acest sens evidențiem atribuirea, prin OUG nr. 33/2019 pentru modificarea Legii nr. 556/2004 (…) a statului de „instituție publică de specialitate, autonomă”, fără a fi definită sau indicată rațiunea unei astfel de reglementări extraordinare.

Totodată, constatăm că din Legea nr. 556/2004, cu modificările ulterioare, lipsesc reglementările referitoare la mandatul conducerii instituției și posibilitatea / imposibilitatea reînnoirii acestuia, condiții de integritate în exercitarea mandatului, revocarea membrilor forurilor de conducere, condiții în care se iau decizii prin vot sau prezentarea rapoartelor de activitate Senatului României, din bugetul căruia este asigurată finanțarea IRRD.

Avînd în vedere situația prezentată, respectiv necesitatea de a elimina gravele disfuncționalități în modul de funcționare al instituțiilor publice, de a evita incidente sociale și de a opri orgent cheltuirea de fonduri publice care nu servesc interesului public, ci prejudiciază buna funcționare a societății,

avînd în vedere că toate aceste elemente vizează interesul public și constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amînată

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență:

Art. 1. Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, înființat prin Legea 556/2004, cu modificările ulterioare, se desființează.

Art. 2. (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin hotărîre a guvernului se va stabili destinația patrimoniului IRRD
(2) Obligațiile privind raportările financiare la finele anului 2019 pentru IRRD se preiau de către Senatul României.

Art. 3. La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență Legea nr. 556/2004 (…) se abrogă.

Prim-ministru Ludovic Orban

Contrasemnează
Secretar general al guvernului Antonel Tănase
Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 Puiu Nicolae Fesan, secretar de stat
Ministrul muncii și protecției sociale Victoria Violeta Alexandru

Ministrul finanțelor publice Vasile Florin Cîțu

Mai citește:
– Institutul Revoluţiei Române – semne de întrebare (discuţii din 2005 pe forumul revoluţiei)
– Mieii blînzi ai istoriografiei românești (articol al meu din 2005, scurt timp de la înființarea IRRD)
– Clio 1989 – revistă de nivel academic? (recenzie la revista ştiinţifică a IRR)
– Ion Iliescu, un Sorin Ovidiu Vîntu al revoluţiei române
– Fonfleu de presă: Intenția PDL de a desființa Institutul Revoluției
– Aşa-zisul plan de desfiinţare a Institutului Revoluţiei Române: Eu am avut dreptate, presa bucureşteană a greşit
– Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției
– Klaus Iohannis numește 6 noi membri în conducerea Institutului Revoluției Române
– Membrii vechi ai Colegiului Național al Institutului Revoluției Române contestă numirea noilor membri de către Klaus Iohannis
– alte articole despre Institutul Revoluției la categoria Institutul Revoluției de pe acest blog

• Institutul Revoluţiei
• politica românească