Se împlinesc în acest an, pe 22 decembrie, 135 de ani de la nașterea gorjeanului Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, ministru, secretar de stat, senator, deputat, ambasador al României la Paris, membru de onoare al Academiei Române.
Profesorul Andrei Popete Pătrașcu, secretar executiv al Asociației Culturale Tătărescu, le-a vorbit astăzi elevilor de la Școala Gimnazială Nr. 47 din București despre Gheorghe Tătărescu și România acelor ani în care ilustrul gorjean și-a pus toată puterea de muncă, priceperea și autoritatea în slujba țării și a românilor. „Dialogul cu generația tânără este important. Gheorghe Tătărescu poate rămâne un personaj istoric controversat doar pentru cei care nu cunosc istorie. Altfel, el este politicianul român erudit, cu un doctorat în Drept, la Sorbona, ambasadorul, membrul de onoare al Academiei Române și nu în ultimul rând primul-ministru al României respectată pe vremea aceea în întreaga lume”, spune istoricul gorjean.
„Niciodată Gheorghe Tătărăscu nu s-a fălit cu ascendenţa sa boerească, nu a arătat ifose nobilitare. Odată, găsindu-ne la Polovragi, mi-a spus, în treacăt, că ctitorul mânăstirii era un strămoş al lui. Cu această ocazie m-a întrebat dacă am citit „Gorjul istoric”, insistând asupra acestui istoric gorjean, care deseori menţionează în lucrările sale pe Tudor Vladimirescu. Se simţea mândru că era din ţinutul acestui erou în care vedea simbolul unei revoluţii naţionale şi sociale. Mi-a vorbit îndelung de Tudor Vladimirescu şi mi-a spus că intenţiona să scrie o piesă de teatru având ca erou pe acest fiu al Gorjulu. Chiar într-o conversaţie banală, George Tătărăscu căuta să dea frazei o oarecare ţinută literară şi o sonoritate retorică.” (Pamfil Șeicaru)
În ciuda unor controverse și mai ales critici aduse, mai mult sau mai puțin avizate, activității și rolului de om politic și înalt demnitar al statului român – Gheorghe Tătărescu, atât din perioada interbelică, cât și de după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, a face o analiză mai atentă, dar mai cu seamă cât se poate de obiectivă, este absolut necesară. Cu atât mai mult cu cât, dincolo de orice fel de îndoială, ilustrul fiu al Gorjului a fost și rămâne în rândul marilor personalități ale vieții politice românești și ale istoriei noastre naționale.
Contrar tuturor dovezilor care stau la baza unei cercetări istorice obiective, cazul Gheorghe Tătărescu rămâne în continuare controversat pentru unii cercetători și istorici. Acuzat și astăzi că a susținut regimul comunist, Gheorghe Tătărescu, încă deținut politic, în 1954, era audiat ca martor al acuzării în Procesul Pătrășcanu. Reține atenției mărturia omului politic în vârstă de 68 de ani care, deși încarcerat, pune adevărul înainte de toate, și declară:
„Pentru a înțelege valoarea spuselor mele, este necesar să mi se dea voie, dle președinte, să spun câteva cuvinte în interesul adevărului și cauzei, este necesar să informez onorata curte că personal am intrat împreună cu partidul meu, în guvernul de concentrare democratică al dr. Groza cu două scopuri: Un scop public, să participi la toate actele de refacere ale temeliilor noi ale României moderne, dar pe lângă aceasta mai era și un alt scop, acesta va trebui să îl precizez nemărturisit, scopul acesta era să frâneze partidul meu înăuntrul Guvernului, toate tendințele extremiste care ar fi putut manifesta înlăuntrul Guvernului și în special să împiedic îndrumarea țării, spre socialism.
O mărturisesc astăzi cu toată sinceritatea că aș fi voit să împiedic îndrumarea țării spre socialism, am căutat să frânez astfel chemarea istorică, rămâne vina mea, a acțiunilor mele politice și a Partidului meu în acea vreme, rămâne vina, păcatul meu cel fără de iertare al întregii mele vieții politice, o recunosc cu toată sinceritatea și sunt fericit că pot s-o recunosc în mod public, am făcut însă această politică, am intrat în acest Guvern pentru a frâna prin urmare și pentru a face această politică antisocialistă, cautam aderenți, căutam aliați pentru această politică a mea.” (Stelian Neagoe, Cazul Gheorghe Tătărescu, plata și răsplata „tovarășilor de drum”, București, Editura Machiavelli, 2003)
Depoziția lui Gheorghe Tătărescu arată că cei patru ani de detenție politică nu îi schimbaseră convingerile și mai ales curajul de a alege să spună adevărul.
Gorjul datorează mult familiei Tătărescu și celui care afirma asumat, la începutul anilor ’30, că „țara se găsește azi la o răspântie hotărâtoare, iar județul Gorj se zbate în cele mai grele dificultăți, pe care le-a cunoscut vreodată… De aceea, toată puterea mea de muncă, toată autoritatea mea, toate putințele mele, de realizare politică, socială și economică vor fi închinate Gorjului.” Astăzi, Asociația culturală Tătărescu duce mai departe pilda crezului său, și pune Adevărul înainte de toate!
Presa Liberă Online 