Timposibil

La un moment dat, mi s-a propus o rescriere a unei piese (jucată în context restrâns). Dialogurile. Aşadar, ceea ce urmează nu îmi aparţine ca idee şi construcţie de ansamblu, ca schelet. Doar conţinut: dialoguri, reacţii.

PARABOLA FORMELOR

Povestitor
Era odată o ţară a lui Dacă şi Deoarece, la fel ca orice altă ţară. Şi, în această ţară, fiecare locuitor căuta un prieten care să i se potrivească şi cu care să se înţeleagă. Pentru că Dacă şi Deoarece stăpâneau, toate preferinţele lor începeau cu ‘dacă aşa…’ şi continuau cu ‘… pentru că…’. Să urmărim acum cine sunt cei care găsesc ceea caută şi ce anume găsesc.

Cerc #1
(atent în jurul lui, cu aer sigur de el) Caut o formă rotundă cu care să fiu prieten. Dintre toate formele de pe pământ, numai cerc mi s-ar potrivi. La cât sunt eu de perfect, nu mă văd cu altceva lângă mine!

Pata
(entuziast) Uite ce simpatic de diferit eşti de mine! Marginile tale au un contur ferm, nu aşa indecis ca ale mele. Totdeauna am ştiut şi am simţit că sunt atras de contrariul meu. Vrei să fim prieteni?

Cerc #1
(se uită la Pată cu dezaprobare şi ezitare) Ăăăăăm, nu ştiu ce să zic… (ironic) Indecis, da? Probabil oscilezi mereu între optimism şi deprimare. Greşesc? Şi eu nu pot să mă împrietenesc cu altceva decât cerc; nu mă înţeleg cu pătratul că mă înţeapă colţurile lui, nu mă înţeleg cu stelele că au prea multe colţuri cu care să se laude… şi crezi că o să mă înţeleg tocmai cu tine care… eşti… o formă ciudată de pată parcă? (nesigur) Pată eşti, nu? Nu, nici nu mă gândesc.

Pata
(iritat şi confuz) Da’ ce are forma mea? Tocmai de marginile mele să se împiedice?

(intră Cerc #2)

Cerc #2
(visător) Mi-ar plăcea să am o casă rotundă… cu 3 etaje şi, la fiecare etaj, ferestre rotunde. Mi-aş cumpăra flori rotunde în vaze cu baza rotundă… (observă cercul şi se opreşte; are reacţia celui cu impresia că a găsit o comoară)… şi un prieten… rotund. (se apropie de cerc zâmbind larg) Dacă ai şti de când caut cercuri! M-am îndrăgostit de forma asta a ta… şi a mea. (se îmbrăţişează şi ies)

stea 1
(aparent flexibilă) Eu… nu am pretenţii prea mari… mama aşa îmi spunea că nu sunt deloc pretenţios. Nu contează câte colţuri ar avea; numai să aibă mai mult de patru şi să fie ascuţite, să putem (devine poetică, cu elan) atârna de cer, să putem lumina împreună… (surprinsă) Ia uite! Ar putea fi vreo urmă de stea asta?

pata:
(deschisă din nou pentru că tocmai a găsit un punct comun cu celălalt) Nici eu nu sunt pretenţios. Aş fi în stare să zbor până la cer şi să atârn împreună cu tine dacă ai vrea să fim prieteni; nu sunt stea, dar aş putea semăna foarte bine cu una numai de dragul tău. Şi am fi egali.

stea 1:
(neplăcut surprinsă) Mmmmm, da’ ştii că unii sunt mai… egali decât alţii?! Din câte văd, mie nu prea îmi surâde forma ta. Parcă ai fi avut cândva colţuri şi ai vrut să cucereşti prea multe forme moi sau rotunde sau… tu ştii… Nu ştii că niciodată nu trebuie să fii dispus să îţi schimbi forma? Uită-te la mine. De asta eu una sunt convinsă că nu am putea fi prieteni vreodată.

pata:
Dar uite că eu sunt gata să renunţ la forma mea dacă mi-ai da din a ta.

stea 1
Ascultă, pată, pe lângă că eşti urâţică, eşti şi cam încuiată. Pricepe că tu n-ai putea fi o stea adevărată nici dacă te-ai naşte încă o dată. Aşa că te rog să te retragi (făcându-i cu mâna), nu eşti stilul meu.

stea 2
Iar mi s-a spus că sunt frumoasă! O săptămână o să văd numai stele. (şi se opreşte surprinsă; apoi cu un ton crescut) Dacă nu cumva am şi început… Halucinez sau eşti reală?

stea 1
Cât se poate de adevărată şi în căutare disperată de stea. Ce mă bucur că ne-am găsit! (se îmbrăţişează)

stea 2
Atunci putem pleca, da? De ce să mai stăm în locul ăsta deformat peste măsură?

pata
N-am colţuri… Ce să fac dacă n-am colţuri? Eu tot n-am câte ceva. Şi steaua asta chiar îmi plăcea. (disperată şi din cauza noului refuz şi pentru că i-ar fi plăcut steaua) Oooof!

pătrat 1
(încântat de propria formă şi personalitate, cu o dispoziţie veşnic pozitivă) Cu 4 laturi, 4 colţuri, 4 ochiuri… Aşa perfecţiune chiar că nu ştiu dacă mai găseşti. Este vreunul cu 4 în faţă? Tu, cel care îţi arunci privirea spre mine, eşti pătrat sau te prefaci?

pata
N-am laturi, nici colţuri, dar am 4 inimi; aş putea să aşez câte una în fiecare colţ al tău dacă ai vrea să-ţi fiu prieten.

pătrat 1
(intrigat) Auzi la ea… că are 4 inimi. Şi ce să fac eu cu 4 inimi? Fii serioasă, dragă, du-te caută-ţi pata care să-ţi suporte figura. Îmi vii mie cu 4 inimi; mie mi-e foarte suficientă una. Una şi pătrată. I-auzi…

pătrat 2
(sătul de căutat) Largă poate fi lumea asta… Dacă nici aici nu dau de o faţă pătrată, eu mă călugăresc. Gata, am obosit. (vede pătratul 1) Ia, ia! Stai aşa! Tu ai… (numără laturile) 4 laturi!!!

pătrat 1
Am, după câte văd ochii tăi.

pătrat 2
(aproape frecându-şi mâinile) Şi asta deja ştiu ce înseamnă. Că ai şi 4 colţuri, ha?

pătrat 1
Bineînţeles, ceea ce înseamnă că noi vom pleca împreună, vom respira împreună! (îşi dau mâinile entuziasmaţi, zgomotos şi ies)

pata
Deja nu mai suport. Cred că se rupe ceva în mine. Cred că se clatină ceva. Cum m-aş şi putea simţi altfel?

triunghi 1
Am nevoie de un triunghi şi am nevoie repede. Mă sufoc fără un prieten, simt că o să devin o formă haotică… (observă întruchiparea ideii de haotic) ca asta ce se apropie de mine.

pata
Şi eu am nevoie urgentă de un prieten. Până acum, toată lumea m-a respins de parcă aş fi un monstru. Poate tu nu vei gândi la fel.

triunghi 1
(superior) Ce să fac? Să gândesc? Ce să mai gândesc, norule? Eu deja ştiu ce caut, nu am nici o trebuinţă să gândesc. Tu eşti nor sau ce? De ce nu stai pe cer? Nu te supăra, dar… ce vrei tu de la mine?

(intră triunghiul 2)
Triunghi 2
Eu ce vreau?? (foarte mirat) Nimic altceva decât pe tine cu ambalaj cu tot. Forma asta a ta e… pur şi simplu irezistibilă. (râd amândouă) Dar… cu cine te întreţineai aici?

triunghi 1
Ah, nu…. Cu norii de pe cer. Au picat din greşeală lângă mine (totul spus pe ton ironic, însă foarte bine dispus).

Triunghi 2
Ce ghinion pe tine! (tot ironic) Păi, atunci hai, să nu ne prindă ploaia! (ies)

pata
(îi priveşte lung pe cei ce ies, tristă) Degeaba am tot încercat să… La ce folos? Se feresc de mine, de expresia mea, de vocea mea… Nimic nu le place. Cum să mă mai schimb? (tonul e unul deziluzionat şi neputincios; întrebările puse nu aşteaptă răspuns pentru că răspunsul e evident negativ)

povestitor
Se apropie un străin. Dacă până acum toţi l-au respins, încă o respingere nu mai e ceva nou; dar dacă vine cu alte gânduri acest În ciuda?

(În ciuda intră în scenă)
În ciuda
Nu te schimba nicicum; de ce să te schimbi? Cine vrea să te iubească, te iubeşte fără să te prefaci a fi cu nu ştiu câte colţuri, fără a încerca să devii altcineva numai de dragul lor. Asta e personalitatea ta şi ăsta e temperamentul tău. Mie mi-ar plăcea să fim prieteni. Ce zici?

pata
(surâzând sceptic) Da, sigur… De unde ştiu eu că nu eşti un triunghi în căutare de perfecţiunea întruchipată într-un alt triunghi sau pătrat sau altceva. Ştii că nu sunt ceea ce cauţi tu şi că nu voi fi niciodată. Ştii şi că asta e întrebarea pe care o aştept de o viaţă. Vrei să îmi încerci disperarea?

În ciuda
(privind în jos, regretând că a provocat o asemenea confuzie) Nu… (privindu-l în ochi) Vreau doar să îţi arăt că nu mă interesează părerea altora şi că eu te văd valoros. Şi nu mă interesează nici dacă ai sau n-ai colţuri. Dacă alţii nu ştiu să te accepte în ciuda formei tale diferite, dă-mi voie mie măcar. Probabil că ceilalţi s-au apropiat de tine până ţi-au văzut forma şi apoi au fugit. Eu, care ţi-am văzut-o şi n-am fugit, îţi cer prietenia.

pata
(începe să zâmbească)
Ce acord de prietenie să îmi mai dau că deja eşti prietenul meu? Există multă dragoste în tine… Să mă accepţi, deşi nu sunt ca tine.

În ciuda
Dar şi tu ai fi fost în stare să devii totul pentru toţi. Şi ăsta nu e lucru puţin. (se îmbrăţişează şi ies)

Povestitor
În ciuda a dovedit că poate şi vrea să iubească necondiţionat. Dacă şi Deoarece iubesc doar dacă… sau doar deoarece… sunt la fel unul cu altul. Doar punând condiţii, doar aşteptând ceva de la celălalt. Mulţi ştiu felul acesta de dragoste; e simplu. Puţini, însă, cunosc dragostea care nu ţine cont de exterior; puţini cunosc dragostea Cuiva care o dă În ciuda defectelor, În ciuda greşelilor. Puţini cunosc dragostea lui În ciuda. De aceea trebuie să o cunoşti.