Când eram mic visam să-mi cumpăr un tir și să aduc din „străinătate” ajutoare pentru toți copiii săraci. Am renunțat greu la acest vis. De fapt, am renunțat la tir, dar nu la săraci. Sacramentul Preoției a adus alte provocări în relația cu săracii, în special cu copiii săraci. L-am „cunoscut” pe Dumnezeu întrupat, adorat de păstori și de magi în prezența pruncului sărac așezat într-o iesle. Sublim moment: oameni „mari” îngenunchiați în fața unui prunc!

Isus trăiește și astăzi în pruncii săraci, în acei copii pentru care Crăciunul și viața nu înseamnă familie, cadouri, masă îmbelșugată, ci înseamnă singurătate, lipsuri, foame și frig. Acești copii nu au familie, dar ne au pe noi. Nu-l cunosc pe Moș Crăciun, dar ne cunosc pe noi, ne-au văzut trecând indiferenți pe lângă ei. Noi, sătui și bine îmbrăcați, ei zgribuliți, triști și înfometați.

Mâine e seara de Crăciun. Ajunul! Dacă vrem să fim cu Cristos, atunci trebuie să fim cu cei săraci. Cristos e deja acolo, cu ei! Este purtat acolo de Fecioara Mamă. Acești copii îl au pe Cristos venit tocmai pentru ei, cei mici, săraci, suferinzi. Dacă-i ignorăm, îl ignorăm pe Cristos!

Nu există Crăciun fără sfânta fecioară Maria. Iar gingașa mamă nu vine niciodată singură în viața oamenilor, ci îl poartă pe Cristos. Iar în prezența lor, asemenea Elisabetei, ne umplem și noi de Duhul Sfânt și de roadele sale: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoinţa, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea (Gal 5,22-23).

Numai Pruncul Divin și roadele Duhului fac să fie Crăciunul într-o inimă, într-o casă. Să ieșim din comoditatea noastră și să mergem spre ceilalți. Să-i „îmbogățim” pe cei mici și săraci și să-i facem să tresalte de bucurie în prezența Pruncului Divin.

Întâlnește-l pe Cristos, poartă-l pe Cristos și vei avea un Crăciun fericit!

---

---

Meditație din cadrul proiectului:
O ancoră pentru inima mea:

itinerar pentru tineri…

Detalii AICI.

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,39-45
În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. ⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. ⁴¹ Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt ⁴² şi a exclamat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! ⁴³ Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? ⁴⁴ Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! ⁴⁵ Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”