De fapt n-am scris acum, ci cu aproape 20 de ani în urmă 🙂 Vorbesc despre Cazul Jurgen Gott, o poveste apărută în revista Anticipaţia n. 513/1994 şi postată azi pe blogul lui psi, „pisica coordonatoare” 🙂 (vorba lui Virusache) a clubului virtual care-i poartă numele.
Constatare (08.03.2012 – 17:15)
După cum se poate vedea, numărul comentatorilor e mult mai mic decât de obicei pe blogul lui psi, şi numai un singur comentator spune că a citit povestea. Prin urmare, povestirile mele nu sunt tentante pentru public, aşa că e lipsit de sens să mă zbat ca să le văd publicate în volum, şi cu atât mai lipsit de sens să le public pe cheltuiala mea. Dac-o să vreau vreodată să le dăruiesc, pe hârtie, puţinilor amatori, o să le scot la imprimantă! 😛
VERONICISME 
sunt onorată că ai acceptat invitaţia mea, vero. şi că eşti membru al acestui club frumos care numai din întâmplare îmi poartă numele.
la mulţi ani! o primăvară minunată ţie…
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc pentru invitaţie, psi, mi-a făcut mare plăcere. Îmi place foarte mult şi să răspund la provocările clubului.
Îţi spun şi eu la mulţi ani şi îţi urez o primăvară frumoasă!
ApreciazăApreciază
Şi mie îmi place în vizită la tine, tanti psi, să ştii! 😀 Lângă Maya mă simt ca acasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Unu la zero pentru mine! « Mustăţi lungi, gheare lungi
Vero, eu am citit si mi-a placut….nu sunt eu vreun critic si nu emit judecati de valoare, dar de citit te-am citit si ca mine , sunt convinsa ca-s mai multi….doar ca, poate suntem ori putin invidiosi, ori inhibati si nu comentam asa de multi…nu lua hotarari pripite, ca doar nu astia cativa din online conteaza….naiba,ca nu reusesc sa ma exprim,sa ma fac inteleasa…ti-am zis, inhibi 🙂 mi-e teama sa spun ceva…dar vreau totusi sa intelegi ca ne place ce faci, iar munca ta e apreciata….
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Rokssana 🙂
Dar nu iau hotărâri pripite, nu e singura constatare de genul ăsta, şi nu-mi place să mă mint singură. La urma urmelor, fiecare are limitele lui – şi asta nu e o nenorocire.
Şi cred că, pentru ca să se vândă o carte, e nevoie de mult mai mulţi oameni care să fie atraşi de ceea ce scrie autorul.
Iar de scris o să mai scriu oricum, pe blog şi pentru mine 🙂
ApreciazăApreciază
Atunci scoate-mi si mie la imprimanta vreo 20 de povestiri de ale tale 😀 Sau si mai bine scrie una si pentru blogul meu, chiar daca nu este el blog literat, eu zic ca are suflet si primeste toti pisoii rataciti de prin blogosfera 🙂
Spor la lucru, fie el traducere, scriere sau blogareala!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc!
Articolul ăsta e scris înainte de a-mi apărea volumul de povestiri. Prin urmare, ideea cu imprimanta nu mai e de actualitate 🙂
Când o să mă las de blogărit şi-o să mă apuc din nou de scris poveşti, o să dau negreşit curs invitaţiei şi-o să scriu una pentru blogul tău 🙂
ApreciazăApreciază
Da, abia acum am observat data articolului, dar nu-i nimic, invitatia ramane valabila 🙂 Apropo de Jurgen Gott chestiile alea nebrevetate chiar functionau sau erau doar experimentale? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că erau prototipuri 🙂
ApreciazăApreciază