Predică la Duminica a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh. Să nu mărturiseşti strâmb

Despre întâlnirea tânărului bogat cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos au scris cei trei Evanghelişti sinoptici, Sfinţii Matei, Marcu şi Luca. Diferenţele dintre relatările lor sunt binevenite, deoarece fiecare din ei aduce nuanţe şi indicii lămuritoare şi întregitoare, aşa încât putem afirma că adevărul Dumnezeiesc ni se păstrează în formele voite şi inspirate de Dumnezeu Însuşi. În Duminica a 12-a după pogorârea Sfântului Duh, am vorbit despre momentul în care tânărul bogat a venit la Domnul Iisus şi a îngenunchiat înaintea lui cu multă bună cuviinţă (Marcu 10, 17), fapt pentru care Mântuitorul a l-a privit cu drag. Pentru Duminica amintită, Biserica a rânduit să se citească şi să se tâlcuiască pericopa Sfântului Matei. Astăzi avem parte de relatarea aceluiaşi eveniment, aşa cum a fost aşezat în paginile Sfintelor Scripturi de Sfântul Evanghelist Luca.

Pentru a avea foloase duhovniceşti şi a merge împliniţi la casele noastre, am ales să vorbesc astăzi despre una din cele cinci Porunci enumerate de Mântuitorul în convorbirea Sa cu tânărul bogat. Cuvintele Domnului Iisus sunt acestea: ,,Ştii Poruncile: să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta’’ (Luca 18, 20). Porunca ,,să nu mărturiseşti strâmb’’ este a patra în rostirea Mântuitorului şi a noua în Decalog. Aceasta statorniceşte datoria noastră sfântă de a spune adevărul în orice împrejurare a vieţii; aceasta opreşte cu desăvârşire să ne lezăm semenul prin denaturarea şi alterarea adevărului, truncherea sau omisiunea lui, amestecarea lui cu cuvinte mincinoase, fie în faţa judecătorului, fie în alte circumstanţe. Teologia Morală Ortodoxă numără câteva păcate îndreptate împotriva acestei porunci: ignorarea vădită a adevărului şi neprimirea lui, minciuna, făţărnicia, perfidia, calomnia, mărturia mincinoasă, pâra nedreaptă, linguşirea, dezinformarea. Acestea sunt păcate care bântuie şi macină societatea noastră, sunt ridicate la rangul de politică de stat şi sunt folosite pentru a justifica crima, teroarea, războaiele, cum s-a întâmplat în cazul Serbiei Ortodoxe prin anii 1996-2000.

Domnul nostru Iisus Hristos ne cere mărturisire dreaptă nu numai în cazul semenilor. Avem datoria sfântă de a-L mărturisi drept şi pe Marele şi Adevăratul nostru Dumnezeu şi aici amintim Dumnezeieştile cuvinte: ,,Oricine va mărturisi despre Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri’’ (Matei 10, 32-33).

Pe Dumnezeu nu se cuvine să-L mărturisim pur şi simplu, ci să-L mărturisim drept. Pentru că şi ereticii arieni Îl mărturiseau pe Domnul Iisus, dar mărturisirea lor era mincinoasă, pentru că nu recunoşteau Dumnezeirea Sa. Chiar păgânii musulmani aduc mărturie despre Mântuitorul, care însă este strâmbă, deoarece-L socotesc ca pe un simplu Prooroc. Evreii vrăjmaşi ai lui Dumnezeu nu-L tăgăduiesc cu desăvârşire pe Domnul Iisus, dar neagă Învierea Sa, ceea ce-i situează în rândul celor rău-credincioşi. Rău-credincioşi sunt şi sectarii. Mărtturisesc despre Dumnezeu şi ,,savanţii’’ de la acceleratorul de particule din Elveţia, care, zic ei, vor să reproducă condiţiile în care a luat naştere universal, refuzând să-L accepte pe Dumnezeu drept Creator al tuturor celor văzute şi nevăzute. Păgânii cu minte puţină şi întunecată Îl socotesc pe Mântuitorul un întemeietor de religie, şi-L numără între făpturile păcătoase, precum Buda, Mahomed sau Confucius. Fals! Domnul a întemeiat singura religie adevărată, cea a Bisericii Sale Ortodoxe, în vreme ce acei impostori ai istoriei au născocit false şi demonice religii. Chiar demonii cei întunecaţi Îl mărturiseau pe Domnul Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu (Matei 8, 29), dar o făceau cu răutate şi cu vădita intenţie de a amesteca adevărul cu minciunile lor pierzătoare.

Acestea, şi multe altele, sunt pricinile pentru care accentuăm necesitatea mărturisirilor drepte despre Dumnezeu Atotţiitorul. Ortodoxia înseamnă, cum am spus, Dreapta Mărire a lui Dumnezeu, dar şi Dreapta Mărturisire. Numai Biserica Mântuitorului Iisus Hristos, cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, Îl mărturiseşte ca fiind ,,Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, născut, iar nu  făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut’’, aşa cum Îl cunoaştem din Revelaţia Divină. La fiecare Sfântă Liturghie aducem această sfântă şi adevărată mărturie, de aceea avem buna nădejde că şi Fiul lui Dumnezeu va mărturisi pentru noi la Judecată.

Numai Bunul Dumnezeu ştie de câte ori, în curgerea vremii, această mărturisire a fost pecetluită cu sângele Sfinţilor Mucenici. Spunând aceasta, aş dori să vă relatez un eveniment petrecut în anul 1933, în plină teroare stalinistă. O echipă de cercetători a întreprins o expediţie în Siberia şi şi-a instalat corturile în apropiere de Irkutsk. Acolo se găsea un lagăr în care erau întemniţaţi cei mai mari ,,duşmani’’ ai poporului: diaconi, preoţi, călugări şi câţiva episcopi. Când i-au văzut, cercetătorii au constatat că e vorba de nişte schelete umane, de oameni extenuaţi de foame, frig, teroare şi izolare. Într-una din zile, spre tabăra lor s-a îndreptat un grup de şaizeci de deţinuţi, escortaţi de gardieni îndobitociţi. Aceştia au verificat documentele cercetătorilor, apoi le-au poruncit să intre-n corturi, spunându-li-se că e vorba de deţinuţi periculoşi, care au uneltit împotriva statului sovietic. Ştiind ce-i aşteaptă, aceşti slujitori ai lui Dumnezeu şi ai Bisericii noastre, şi-au dat sărutarea frăţească, întocmai cum făceau odinioară la Sfânta Liturghie. Ceea ce a urmat, au consemnat acei cercetători: fiecare deţinut era dus pe marginea unei gropi şi era întrebat: există Dumnezeu? Cel dintâi a răspuns fără ezitare: da, există. În clipa următoare a fost împuşcat şi aruncat în groapă. Au urmat apoi ceilalţi şi toţi L-au mărturisit pe Dumnezeu fără teama morţii, ştiind că El îi va primi în corturile Sale veşnice. La această relatare ar trebui să ia aminte aceia care pretind că slujesc lui Dumnezeu şi-L mărturisesc.

Dumnezeu să ne ferească să nu ajungem în asemenea situaţii limită, pentru că nu ştiu dacă noi am avea tăria să murim, mărturisindu-L. Pentru noi a rânduit Dumnezeu o mărturisire potrivită puterilor noastre slabe, aceea de la Sfânta Liturghie, când rostim Crezul, sau ce din rugăciunile noastre particulare. Dar dacă nici această mărturisire lesnicioasă şi uşoară nu ne-o asumăm, atunci ce fel de creştini suntem? Când ne învrednicim de primirea Sfintei Împărtăşanii şi ne apropiem de Sfântul Potir, aducem această mărturisire: ,,Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, Care ai venit în lume să mântuieşti  pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu’’. Aşadar, rostirea Simbolului de Credinţă şi a celorlalte rugăciuni bisericeşti, constituie forma cea mai înaltă şi negreşelnică mărturisire despre Dumnezeu în lumea aceasta plină de necredinţă. Viaţa noastră întreagă să fie o mărturisire dreaptă şi sfântă. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

16 gânduri despre „Predică la Duminica a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh. Să nu mărturiseşti strâmb”

  1. Urmeaza Prislopul.Pelerinajul de acolo chiar ca iese cu scantei.De mult a spus Sf.Arsenie Boca ca tara „Va lua foc de la Prislop”.Acolo intr adevar sunt oameni hotarati.Ia sa vedem ce-o face policaraia acolo.Derbevauccii astia prind oamenii credinciosi si i coc si i dreg;rapitorii de copii se plimba ca pe la UPU in preajma uniformelor albastre care are trebui toate sa fie cinste tarii.Dar or sa se dea ei cu poporul cand o sa le taie rusul leafa.Ala care e la celalalt cap al firului STS ului.Nu or sa va mai dea deloc amenzi,romanasilor.Apoi vin nuclearele,spontan,asa,nu ca la razboi.

    Apreciază

  2. Să fie blagoslovit ziditorul cuvânt de învăţătură al Sfinţiei Voastre, în vecii vecilor!Amin!

    „Noi, captivi într-o peșteră, ne mișcăm în întuneric și nu vedem semnalul luminos pe care-l trimite Evanghelia, chemându-ne la viața veșnică.

    Viața veșnică! Aș fi vrut să fiu un Gură-de-Aur și un Vasilie cel Mare, ca să vă pun în inimă acest mare adevăr, că există suflet nemuritor, că dincolo de mormânt există viață, că viața nu se sfârșește cu lopata groparului. Nu, mormântul nu este capătul; este începutul unei alte vieți, fără sfârșit. Aceasta o zice Evanghelia, aceasta este credința noastră.

    Bogatul din Evanghelie credea că dincolo de mormânt există viață. Ceea ce îl preocupa era în ce mod ar putea să moștenească viața veșnică, care este calea care duce acolo. Și Hristos îi răspunde: Bună este credința, dar care credință? Nu cea teoretică, care se limitează la cuvinte; nu cea negativă, care se limitează la păzirea doar a anumitor „Nu-uri…” (Luca 18, 20), nu cea formală, care consideră suficient să îndeplinim câteva îndatoriri religioase, să aprindem, de pildă, o lumânare. Desigur, nici acest gest nu este de lepădat; aprinderea unei lumânări are un simbolism. E ca și cum ai spune: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta” (Luca 23, 42). Dar nu ajunge doar asta; trebuie și tu însuți să fii o mică lumânare aprinsă în neamul tău, potrivit poruncii lui Hristos: „Voi să fiți lumina lumii” (Matei 5, 14).

    Într-un palat, împăratul avea un măscărici care să-l distreze cu glumele lui. Într-o zi, vrând să se joace cu el, i-a dat măscăriciului un baston, zicându-i:
    – Ia-l și, dacă vei găsi unul mai prost ca tine, să i-l dai…

    Actorul a luat bastonul cu o oarecare amărăciune. După ani, împăratul s-a îmbolnăvit și era în pericol să moară. S-a dus și măscăriciul să-l vadă.
    – Mor, îi spune împăratul, plec într-o călătorie lungă, fără întoarcere.
    – Și ai făcut vreo pregătire, Majestate?
    – Nu.
    – Ei, atunci, înseamnă că l-am găsit pe cel mai prost ca mine! Ia bastonul!

    Celelalte greșeli din viață sunt mici. Cea mai tragică greșeală este dacă, în anii puțini pe care îi trăim, nu ne pregătim pentru viața cea veșnică.”

    Mitropolitul Augustin al Florinei, Kiriakodromion Augustinian. 92 de predici la duminici

    Apreciază

  3. Ce motiv te-ar putea face să nu-l mai iubești pe aproapele tău?
    SFÂNTUL IERARH IOAN GURĂ DE AUR, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI

    Iubirea care-L are ca pricină şi temelie pe Hristos este statornică şi nepieritoare. Nimic n-o poate destrăma, nici calomnii, nici primejdii, nici chiar ameninţările cu moartea. Cel ce are dragoste creştină, oricâte neplăceri ar suferi de la un om, nu încetează să-l iubească; căci nu este influenţat de patimile sale, ci este insuflat de Iubire, de Hristos. Tocmai de aceea iubirea creştină, cum spunea Pavel, nicicând nu va pieri.

    Şi, adevărat, ce pricină ai putea aduce, pentru care să încetezi să-l mai iubeşti pe aproapele tău? Faptul că, pe când tu îl cinsteai, acela te înjura? Sau faptul că, pe când tu săvârşeai fapte bune în folosul lui, acela voia să te vatăme? Dar dacă-l iubeşti întru Hristos, aceste cauze te vor face nu să-l urăşti, ci să-l iubeşti şi mai mult. Căci toate cele care distrug iubirea obişnuită, născută din interes, întăresc iubirea creştină. Cum? În primul rând, întrucât cel care se poartă în chip vrăjmaş cu tine, îţi aduce răsplată de la Dumnezeu; şi în al doilea rând, fiindcă acela, fiind bolnav duhovniceşte, are nevoie de compătimirea şi de sprijinul tău.

    Văzând câte bunătăți izvorăsc din răbdare, să nu ne pierdem îndrăzneala atunci când se abat nenorocirile asupra noastră, oricât de mari ar fi acestea.

    Să nu uităm, de altfel, că sfinții, prorocii, drepții, apostolii, mucenicii, cuvioșii și mărturisitorii nu au dus o viață liniștită și fericită, plină de plăceri și desfătări, de cinstire și slavă omenească, ci de sărăcie și lipsuri, de tristețe și supărare, de batjocură și dispreț, de chinuri, terminată prin moarte amară.

    În toate epocile, oamenii lui Dumnezeu, care au vrut să țină poruncile Sale și să trăiască după voia Sa, au primit săgeți, dar s-au mântuit prin răbdare.

    (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, pp. 131-132, 274)

    Apreciază

    1. Multi viseaza la imbogatire;multi cred ca e de gluma asasinand oamenii in masa;altii cred ca e de gluma jucand rolul de indiferenti;multi vad erezia ca pe o gluma si ca poti juca teatru inaintea lui Dumnezeu,ca El nu vede,nu aude,nu stie;multi vad avertismentele oamenilor lui Dumnezeu ca pe o farsa de nebuni;multi cred ca a-si continua viata cum vor ei este un deziderat pana la nesfarsit;multi vad viata a fi un continuu adunat;multi aduna continuu si pana la urma nu stiu sarmanii pt.ce.Multi vad catastrofele ca pe ceva fara insemnatate.
      Un lucru stim sigur:ca viata nu va mai fi ca inainte.Tot ce se va intampla de acum in colo va fi planetar:epidemie,foamete,recesiune,revolte,razboi.Si nu par a misca piatra din inima.
      Singurele care vor misca din impietrire vor fi cutremurele.Dar nici acestea nu vor mai fi locale,ci tot planetare.
      Noi dormim vise placute iar cutremurele planetare iata din ce punct vor pleca:

      Nu va fi doar unul si atat,ci in viitor numai acestea vor fi.Suprafata planetei va fi brazdata in urma cutremurelor de ac.gen de canioane de suprafata de-a lungul liniei ecuatorului ,al liniei celor doua tropice pe lungimi de mii de kilometri .

      Apreciază

      1. Ovidiu Ianculescu din videoclipul de mai jos si eu am trecut exact prin ce treci tu.Si eu gandesc la fel.Eu zic mai mult:politica e hotie .La fel ca tine gandesc si eu:ce educatie le faci copiilor tai cand tu iti tii serviciul cum ti l tii?La fel si eu sunt blamat de cei cu care stau in casa.Te incurajez .Nu esti singur.Ai mei ma blameaza peste tot pentru ca gandesc oamenii si viata in virtutea unei educatii.

        Nota:
        De plans nu se plange nimeni.Asa ca cine are ochi sa vada oameni care sufera din cauza modului de a fi al celor care nu au scrupule,zice-se,oricum vede.Materialele publicate dupa revolutie avand ca tematica „incadrarea in societate”a celor din inchisorile comuniste,de catre un om marinimos al sistemului ,sunt din abundenta si pline de experienta de viata(dogmatica empirica,unde Il vezi pe Dumnezeu in imprejurari concrete,numai sa fii corect,cinstit,cumsecade,sa nu doresti avere nemuncita).

        Apreciază

  4. Guvernul Romaniei va achizitiona locomotive diesel americane DD40×6936.Ele vor folosi pt transport feroviar in conditii de atac cu bombe rusesti.Ele vor folosi atat pt.transport de tancuri,transport comercial cat si pt transport de calatori in lipsa locomotivelor electrice.

    Acestea voe veni la pachet cu achizitiile de armament.

    Apreciază

      1. Pe 28 noiembrie anul acesta la Prislop,la parastasul si la Mormantul Sfantuluj Arsenie Boca,un baietel a strigat continuu ca sa auda toti cei prezenti ca
        „Vor fi boli mai grele,mai cumplite,fara leac si va muri teribil,teribil de multa lume CARE A LUAT VACCINUL ANTI-COVID si din multe viitoare boli ingaduite de Cel de sus”.

        Apreciază

    1. Acest om din videoclipul de mai jos care cere politistilor sa-l aresteze pe el degeaba ca sa nu fie arestat pe nedrept altul L-a coplesit pe Dumnezeu.Iata pentru ce tot amana Dumnezeu razboiul,prapadul,nimicirea.Pentru sfinti.
      Asa a cerut sa sufere pentru Hristos Sf.Ilie Cioruta.El a cerut sa fie arestat.Dar cand a ajuns la celula,toti se cucereau in fata lui,timp de 2 ani cat a stat la Jilava.Cand ajungi dupa gratii se stie pt.ce vina ajungi iar colegii de celula,pana sa te cunoasca,ori te bat(daca ai avut vina),ori te respecta si esti lasat in pace(daca stiu toti ca esti nevinovat.Celula iti este o vama in permanenta).

      Aceasta este cea mai inalta masura a sfinteniei la care poate ajunge cineva.

      Apreciază

  5. Nu face nimeni politica.Doamna Avocata Diana spune ceea ce a spus foarte bine Sf.Justin Parvu despre fragmentarea Romaniei.Acum se spun ceva mai multe detalii.Sa o ascultam(daca va place):

    Apreciază

Lasă un comentariu

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă