„Pandemia de virus e la mine acasă. E la noi toţi acasă. Şi dacă nu ar fi coronavirusul, ar fi cancerul care de+abia aşteaptă să revină. Sau embolia pulmonară neprovocată din 2014, care de-abia așteaptă să se elibereze și să-mi urce la creier și să mă transforme într-un om fără discernământ, care nu va mai scrie nicio propoziție. Sau o sută de alte calamități neprevăzute ce ar putea să mă dărâme – și pe mine, și pe voi – în orice moment. […]
[Nădejdea] dă semnificaţie vieţii de zi cu zi, chiar în auto-izolare, în carantină, în viața de stat acasă – acum. Ea ne eliberează din egoismul fricii și a lăcomiei – acum. Ea ne dă putere să iubim și să riscăm, și să sacrificăm – acum.” (p. 14)
RoEvanghelica 