Trista clipa, trista zi, trista viata…
Astazi am ramas fara grai cand am aflat ca a plecat dintre noi un mare OM un mare CARACTER. Este vorba de un coleg de breasla, o persoana cu care am colaborat cca 20 de ani, o persoana cu o verticalitate cum rar intalnesti. In astfel de momentele cuvintele sunt pustii, fara continut. Dupa ce a muncit o viata, si-a vazut realizat baiatul si era mandru de ceea ce a ajuns, isi idolatriza familia si in special nepoata, cand sa traisca linistit pensia, uite ca lasa totul in urma si pleaca intr-o lume necunoscuta. Ajungi sa te intrebi daca stresul de zi cu zi, lupta permanenta pentru subzistenta, ambitia de a realiza ceva in viata au vreun sens. Dar….
Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace si sa-i ocroteasca familia indoliata.
Sincere condoleante familiei greu incercate si
Dumnezeu sa-l odihneasca !
Comentariu de sip | 21 august 2009 |