Inițial plănuisem o baie la Menton, de unde am cumpărat un prosop de baie uriaș, să am amintire – dar n-am apucat; acum însă planul e făcut cu mare atenție la detalii: check-out-ul e la prânz, deci am timp de o baie dacă mă trezesc suficient de devreme. Spre surprinderea tuturor cititorilor reușesc să mă trezesc pe la 8, la 9 sunt deja pe plajă cu prosopul instalat pe nisip – sunt al doilea vizitator al zilei.

Apa e limpede ca cristalul, chiar dacă se va vedea în poze că nu e chiar cea mai curată – au căzut chestii din copaci.
Am învățat ceva din excursia în Engadin și am luat ochelarii de înot la mine, astfel văzând și peștii plecați la cules printre alge.

Din apă văd cetățuia de pe deal – iată un loc bun să mă usuc. Ies așadar, pun prosopul pe umeri și-o iau la picior în sus pe deal. Ajung sus pentru a afla că intrarea e 3 euro – evident că n-am bani la mine, dar tot e bine că găsesc un drum care mă duce aproape direct la hotel, pe o scurtătură față de cum am venit.

Sindromul King Kong nu dă pace și urc înarmat cu bani și aparatele foto, și nu regret – de sus se vede foarte frumos orășelul și coasta.

Ajung în oraș tocmai bine la ora prânzului, luat la restaurantul „G”, bun, urmat de o vizită la jandarmeria veche, cea „a lui Louis de Funes”, Jandarmul din Saint Tropez. Desertul constă într-o înghețată de la Barbarac, conform tripadvisor de o deosebită calitate gustativă, și e aproape timpul de plecare. Hai, încă un pic pe străduțe, observ denumirea scrisă și în provensală, o altă limbă meseriașă din categoria „retro-română”, și caut turnul bicolor galben-roșu, să-l văd de-aproape. Îl găsesc într-un târziu, și odată cu el un alt cartier pe care nu l-am explorat până acum. Iată și primăria… și lângă ea un coridor foarte simpatic care pare a da la mare. Îl parcurg și ajung într-adevăr pe altă faleză, cu zid, turn, case colorate, oameni care spală covoare, vapoare în depărtare… totul rimează aici.

Cu greu mă rup și mă duc înapoi la hotel; parcă ar mai fi mers o zi în Saint-Tropez.