Dragi cititori,

lucrurile despre care v-am vorbit şi pe care vi le-am anunţat devin din ce în ce mai concrete. Cei care s-au străduit să le pună în practică, au putut experimenta veridicitatea lor. Acţiunea puternică a Preasfintei Treimi cuprinde toate lucrurile… Evenimentele au început să se deruleze şi ne privesc pe toţi. Credincioşii simt harurile şi văd împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu.

Sfântul Mihail ne este foarte aproape, împreună cu îngerii săi, şi Dumnezeu a mobilizat la maxim sfinţii şi instrumentele pe care ni le-a pus la dispoziţie în aceste timpuri. Ajunge să reflectăm doar asupra ultimelor mesaje ale Sfântului Mihail, cel din 1 martie 2013 şi cel pe care astăzi vi-l propunem, din care transpare că Sfântul Mihail e în mijlocul nostru. El a fost alături de poporul lui Dumnezeu în timpul alegerii Papei Francisc iar acum, în fruntea poporului, deschide drumul pentru alte evenimente. Să-l urmăm cu promptitudine şi rapiditate!

Vă dorim să simţiţi şi să vă bucuraţi de prezenţa puternică a lui Isus în mijlocul nostru. El deschide orizonturi imense înaintea noastră, pentru a ne conduce spre Noua Creaţie. Vă suntem aproape cu oferirea noastră lui Cristos şi cu o rugăciune vie pentru voi şi pentru familiile voastre.

Un Paşte fericit, tuturor!

Stefania Caterina şi Tomislav Vlašić

Mesajul Sfântului Arhanghel Mihail din 17 martie 2013

 

„Te salut, Biserică de pe Pământ, popor sfânt al lui Dumnezeu! Domnul mă trimite din nou, ca să-ţi vestesc cuvintele Sale pline de adevăr şi de gingăşia Sa faţă de tine.

Mă adresez vouă, fraţi şi surori de pe Pământ care credeţi în Dumnezeul Întreit şi Unic, care-L primiţi şi-L mărturisiţi cu viaţa pe Domnul Isus. Mă adresez în mod special Papei Francisc, ales de Dumnezeu ca să fie Păstorul multor creştini.

Azi începe pentru voi toţi un mare drum de reînnoire spirituală, după dorinţele Preasfintei Treimi. S-a încheiat lunga fază de pregătire din aceşti ultimi ani; în anul 2013 am intrat, după cum v-a fost deja explicat [1], în timpul unei mari Acţiuni Trinitare, prin care Dumnezeu va introduce întreaga omenire şi toate creaturile în Noua Creaţie. În această Acţiune sunt şi vor fi tot mai implicate toate realităţile vii şi operante în Univers: îngeri şi oameni de pe toate planetele, vii şi răposaţi. Această implicare se va realiza prin dăruirea deplină lui Dumnezeu, prin rugăciunea, credinţa, speraţa şi iubirea poporului lui Dumnezeu, Biserica sfântă a Domnului, Una în întregul Univers.

La Acţiunea Trinitară colaborează într-un mod special cele trei instrumente extraordinare din aceste timpuri: îngerii, Nucleul Central şi fraţii din Univers credincioşi lui Dumnezeu. Cu acţiunea lor, aceştia preced poporul lui Dumnezeu, pentru a-i deschide calea, şi îl flanchează pe drumul înspre Noua Creaţie; şi despre aceasta vi s-a vorbit. [2] Acţiunea acestor instrumente, însă, nu poate nicidecum să înlocuiască poporul lui Dumnezeu, adică Biserica, care este instrumentul esenţial de care Dumnezeu se slujeşte pentru realizarea planurilor Sale. Poporul este destinatarul darurilor lui Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, este chemat să colaboreze plenar la Acţiunea Divină, prin care prin care îi parvin toate bunurile. Dumnezeul nostru, de fapt, doreşte ca creaturile Sale cele mai sublime, adică îngerii şi oamenii, să fie colaboratorii Săi; El i-a destinat să acţioneze alături de El, respectând legile Sale în deplină libertate şi folosindu-şi inteligenţa.

Poporul lui Dumnezeu e mare şi e prezent în tot Universul. Din el fac parte omenirile care nu s-au răzvrătit faţă de Dumnezeu; asupra acestui punct aţi primit multe explicaţii şi, de aceea, nu voi insista. Subliniez doar că aceşti fraţi colaborează cu acţiunea divină încă de la început. Ei aşteaptă ca omenirea din întregul Univers să fie în sfârşit reunită în Cristos, pentru a forma un Corp unic şi pentru a fi introdusă în Noua Creaţie. Ajutorul pe care l-au dat omenirilor mai slabe, ca a voastră, a fost discret şi silenţios de-a lungul istoriei. Dumnezeu i-a chemat de la bun început să vă ajute, iar slujirea lor, în ceea ce vă priveşte, a fost extrem de preţioasă. Şi în prezent continuă să vă ajute cu delicateţe şi în tăcere. Aşteaptă porunca lui Dumnezeu pentru a se arăta omenirii voastre, şi atunci îi veţi vedea.

Dumnezeu aşteaptă ca Biserica, adică poporul Său de pe Pământ, să fie pregătită să-i primească în modul potrivit; de aceea nu a permis până acum manifestarea lor deplină. Totuşi, nu va îngădui să se întârzie prea mult, pentru că doreşte să reconducă la unitate toate popoarele din Univers, aşa cum era la început, înainte ca păcatul originar să rupă armonia Creaţiei. În plus, Biserica de pe Pământ are absolută nevoie de ajutorul acestor fraţi credincioşi pentru a evangheliza omenirea voastră.

Puternicii de pe Pământ, conducătorii religioşi şi ierarhiile ecleziastice, chiar şi cele ale Bisericii catolice, au frânat până acum dezvăluirea existenţei altor omeniri în Univers. Nu mă voi opri aici să vă explic motivele unui astfel de comportament. Cred că puteţi înţelege singuri ce înseamnă a recunoaşte că există omeniri mai bune decât voi, conducători mai buni, credincioşi mai buni: e nevoie de multă umilinţă şi docilitate, calităţi foarte rare pe planeta voastră.

Dumnezeu, bun şi răbdător, continuă să aştepte un act de curaj din partea celor care, mai ales în Biserică, cunosc această realitate şi, credeţi-mă, nu sunt puţini. Un anunţ clar al acestei realităţi din partea Papei, ar avea avea o valoare mai mare decât a tuturor conducătorilor politici luaţi laolaltă; de aceea, Dumnezeu aşteaptă ca Biserica Sa să dezvăluie aceste lucruri. Să ştiţi, însă, că nu va aştepta la infinit, pentru că încetineala voastră întârzie planurile Sale şi provoacă multe suferinţe în întregul Univers. El le va porunci fraţilor credincioşi să se manifeste deschis. Cei care deţin poziţii de mare răspundere în Biserică, să reflecteze bine asupra lucru.

Să revenim la poporul lui Dumnezeu: pe Pământ, Biserica Catolică este cea care reuneşte numărul cel mai mare de creştini. Din această cauză, acţiunea sa este de neînlocuit în planurile lui Dumnezeu pentru omenirea voastră. Cuvintele mele se adresează, deci, Bisericii Catolice, în particular; totuşi, ele interpelează credincioşii tuturor celorlalte confesiuni creştine, chemaţi să trăiască după Evanghelie, care e una pentru toţi şi care-i angajează pe toţi în evanghelizarea Pământului. Aceste cuvinte se adresează şi celor care aparţin altor religii sau care se declară atei, dar care sunt oneşti şi de bunăvoinţă.

Toţi cei care doresc binele şi caută adevărul, sunt chemaţi în acest timp la un drum de profundă renaştere spirituală, care va duce la reunirea în Cristos. Asta înseamnă că toţi vor trebui să-L primească, să-L cunoască şi să-L iubească pe Isus şi să facă parte din poporul Său sfânt.

Reunirea în Cristos priveşte întreaga Creaţie: e un drum unic pentru toţi oamenii din Univers. Omenirea de pe fiecare planetă face acest drum în funcţie de originalitatea şi de experienţa sa, dar scopul este acelaşi: formarea unui singur Trup, al cărui Cap este Isus Cristos; acest Trup va fi Biserica lui Dumnezeu, Una în întregul Univers. Isus Cristos îi va rechema la viaţă şi pe cei răposaţi care au adormit cu credinţă în El, pentru a li se alătura celor vii; va fi un popor imens, poporul celor Vii. [3] El va despărţi binele de rău.

Când totul va fi reunit în Cristos, Tatăl va crea Cerurile Noi şi Pământul Nou şi le va da fiilor Săi; va fi Noua Creaţie. În ea nu va putea intra nimic necurat. Isus Cristos va introduce poporul în Noua Creaţie şi-l va oferi Tatălui. El Însuşi se va supune Tatălui şi cu El  va domni pe vecie, în puterea Spiritului Sfânt. Un singur Dumnezeu şi un singur popor; Dumnezeu în mijlocul poporului Său pentru totdeauna. [4]

Acesta este planul minunat al Preasfintei Treimi pentru fiecare din voi şi pentru întreaga omenire, plan care e în plină desfăşurare. Dumnezeu Îşi amplifică acţiunea în acest timp, pentru a veni în ajutorul fiilor Săi care gem în tot Universul aşteptând deplina realizare a promisiunilor divine şi eliberarea definitivă de rău.

Isus a venit pe Pământ pentru a împlini toate făgăduinţele Tatălui, în folosul tuturor oamenilor din Univers. În Isus, Fiul lui Dumnezeu, totul s-a împlinit. Calea Mântuirii a fost deschisă pentru fiecare om, fiu al lui Dumnezeu. Acum totul trebuie să se împlinească şi în fiecare din voi şi în poporul Său. Mântuirea nu va fi deplină până când omenirea nu va fi reunită în Cristos, până când şi ultimul om de bunăvoinţă nu va fi ales să-I aparţină lui Cristos. Numai atunci va fi totul împlinit!

Cristos se va întoarce în slavă pe Pământ, de unde a început misiunea Sa de Mântuitor. Venirea Sa va fi semnul pentru tot Universul că Mântuirea s-a împlinit. Pentru Lucifer, va fi semnul că împărăţia sa e nimicită pentru totdeauna.

Dumnezeu m-a chemat să fiu Precursorul venirii glorioase a lui Cristos. E datoria mea să lupt împotriva puterilor infernale şi să separ grâul de neghină, după cum stă scris (Mt 13,41). Dumnezeu mă trimite să adun poporul Său din toate colţurile Universului pentru a-l oferi lui Isus. Uniţi-vă cu mine în această lucrare; rugăciunea voastră e preţioasă şi mă susţine în misiune. Să mergem împreună după voinţa lui Dumnezeu; nu vom duce lipsă de nimic.

Fiţi umili şi docili şi eu vă voi ajuta să înţelegeţi ce doreşte Dumnezeu de la Biserica Sa în aceste timpuri, pentru ca să devină Templu sfânt, casă de rugăciune pentru toate popoarele (Is 56,7), după Inima lui Cristos. Vă voi vorbi în mai multe reprize, pentru a vă indica liniile de urmat; apoi, alte instrumente alese de Dumnezeu vor aprofunda diversele subiecte,    prezentându-le din diferite unghiuri. În acest fel, veţi avea o viziune amplă şi completă a acţiunii lui Dumnezeu şi a paşilor pe care trebuie să-i faceţi.

Să începem, deci, drumul nostru de renaştere spirituală. Înainte, însă, vă invit să vă opriţi o clipă şi să-L invocaţi pe Spiritul Sfânt, pentru ca intelectul vostru să poată înţelege ceea ce vă voi spune; trebuie să vă naşteţi de sus (In 3,3) şi de aceea aveţi nevoie de lumina Spiritul Sfânt care vorbeşte spiritului vostru. Consacraţi-vă şi Inimii Neprihănite a Mariei şi Inimii Arzătoare a Sfântului Iosif; prezenţa şi rugăciunea lor vă sunt indispensabile.

Pornesc, aşadar, de la un fapt petrecut în aceste zile pe Pământ, dar care are o importanţă enormă pentru tot Universul: alegerea Papei Francisc. Domnul a dorit foarte mult acest Papă. În timpul Conclavului, prezenţa mea şi a îngerilor a fost constantă, aşa cum vă spusesem [5], dar au fost prezenţi şi mulţi sfinţi. În timp ce oştirile mele respingeau forţele întunericului, sfinţii se rugau şi binecuvântau Cardinalii chemaţi să-l aleagă pe Papă. Unul dintre sfinţi veghea şi se ruga în mod particular: Sfântul Francisc de Assisi. Cerea iertare pentru păcatele poporului şi implora Îndurare şi Pace pentru toată Biserica lui Dumnezeu. Prezenţa sa era vie şi palpabilă; nu-i de mirare că Papa a ales numele Francisc.

Sănătate şi pace ţie, Papă Francisc! Domnul care te-a ales, te binecuvântează. Din partea mea şi a îngerilor mei, vei avea rugăciune şi ocrotire. Domnul mă cheamă să fiu prezent în interiorul Vaticanului pentru a ocroti misiunea ta. Să ştie, deci, Lucifer şi adepţii săi, că timpul uneltirilor lor întunecate se apropie de sfârşit: Biserica e a lui Dumnezeu şi a nimănui altcuiva; Dumnezeu o va apăra.

Ce reprezintă pentru omenirea voastră figura Papei? Vă spun că în ziua de astăzi, pe Pământ nu există o voce mai autoritară decât cea a Papei. La el privesc credincioşi şi necredincioşi, confuzi şi pierduţi în jungla discursurilor goale şi a promisiunilor mincinoase ale conducătorilor voştri. Omenirea voastră aşteaptă de la Papa cuvinte de adevărată speranţă şi de iubire arzătoare, care nasc din credinţă; aşteaptă, mai ales, ca Papa să proclame şi să trăiască valorile cele mai autentice ale vieţii umane, atât de străine, astăzi, multor oameni.

De unde derivă autoritatea Papei? Nu din canoane, nici din puterea temporară sau de la o investitură omenească; provine de la acţiunea Spiritului Sfânt unită cu credinţa poporului lui Dumnezeu. Autoritatea în Biserică se exprimă prin slujire; nu e niciodată scop în sine, pentru că e dată de Dumnezeu în vederea unei slujiri. De aceea, fidelitatea în slujire e cea care face credibilă orice autoritate. De aceea în Biserică nu poate exista o autoritate separată de Dumnezeu şi de popor, pentru că ar fi o autoritate falsă, fără niciun fundament.

Poporul ar trebui să se strângă în jurul Papei, ca o turmă în jurul păstorului său. Fiecare credincios e chemat să se ofere pe sine pentru Papa şi împreună cu Papa, pentru ca Spiritul Sfânt să sfinţească drumul întregii Biserici. Papa ar trebui să fie strâns unit cu Cristos, Păstorul Suprem, şi, în Crisos, să fie unit cu poporul său. Ca un Tată, ar trebui să vegheze asupra fiilor lui Dumnezeu, deschizându-le drumul către Cristos, în adevăr: adevărul doctrinei şi al vieţii. Ce înseamnă acesta? Înseamnă că Papa este primul slujitor între slujitori, cel care se oferă pe sine lui Cristos, aşa cum Cristos S-a oferit pe Sine Tatălui, din iubire pentru popor. Viaţa lui ar trebui să fie sfântă şi fără prihană, mai presus de orice interes uman, de orice calcul şi slavă deşartă. Asta nu înseamnă că trebuie să fie perfect; şi el e  tot om, cu slăbiciunile sale: în Dumnezeu, neprihănirea nu înseamnă perfecţiunea absolută, ci onestitate, sinceritate, simplitate, docilitate faţă de Dumnezeu şi legile Sale, ascultare de vocea Mirelui. Dumnezeu iartă mizeriile omeneşti, dar nu tolerează ipocrizia.

Aveţi mult de lucru, fraţi şi surori de pe Pământ, pentru că nu întotdeauna comportamentul păstorilor şi al credincioşilor a fost sfânt şi fără prihană: istoria Bisericii este făcută din lumini şi umbre. Nu trebuie să vă scandalizaţi de aceasta, pentru că toţi sunteţi oameni, fiinţe slabe. Fiecare greşeală să vă slujească drept stimul pozitiv pentru a vă schimba, pentru a repara, pentru a sfinţi viaţa poporului căruia îi aparţineţi. Fiecare din voi e responsabil de drumul poporului lui Dumnezeu, în momentul în care acceptă să facă parte din el. Vă chem, prin urmare, la o mare responsabilitate: încetaţi să mai criticaţi şi începeţi să construiţi, pornind de la voi înşivă. Dumnezeu aşteaptă răspunsul vostru.

Mă adresez Papei şi fiecărui păstor: amintiţi-vă că poporul Îi aparţine lui Cristos! Isus vă trimite să paşteţi turma Sa, însă ea nu vă aparţine: trebuie să vă îngrijiţi de ea, dar nu să o posedaţi. Încredinţându-vă poporul Său, El vă dă un câmp pe care să aruncaţi sămânţa vieţii lui Dumnezeu, dar nici sămânţa, nici câmpul nu vă aparţin.

Mă adresez vouă, credincioşilor: iubiţi şi spijiniţi-vă păstorii, căci sunt un dar al bunătăţii lui Dumnezeu; dar nu faceţi din ei idoli, nu-i puneţi în locul lui Dumnezeu. V-aţi face rău şi vouă şi lor. Nici Papa, nici Episcopii, nici Cardinalii nu-L pot înlocui pe Dumnezeu. Sunteţi chemaţi să vegheaţi asupra păstorilor aşa cum ei veghează asupra voastră: dacă vedeţi în ei greşeli, nu întoarceţi privirea în altă parte, ci corectaţi-i în iubire. Aduceţi-vă aminte că credinţa poporului este criteriul ultim al oricărui discernământ spiritual. Atunci când comportamentul păstorilor e scandalos şi pune în pericol credinţa poporului, trebuie să vă puneţi întrebări serioase şi nu să ignoraţi, în numele ascultării.

Nu fiţi ca făţarnicii care laudă cu buzele dar critică în inimă; dacă sunteţi falşi, va fi falsă şi ascultarea voastră. Dacă poporul e ipocrit, şi autoritatea celor care-l conduc va fi ipocrită. V-am spus că păstorii şi poporul trebuie să meargă împreună şi, din această cauză, se şi condiţionează reciproc. Un popor matur în Dumnezeu, se comportă matur şi are dreptul să ceară păstorilor un comportament demn de autoritatea primită. Tot aşa, păstorii au dreptul să ceară poporului integritatea credinţei, care susţine autoritatea lor. Dacă e o ascultare adevărată, ascultarea e reciprocă. Ea este, înainte de toate, încredere reciprocă, respect al acţiunii lui Dumnezeu în fiecare om, atât în păstori cât şi în credincioşi.

Dumnezeu v-a dăruit un nou Papă, căruia îi revine misiunea de a deschide calea poporului lui Dumnezeu în aceste timpuri grele, dar pline de haruri. Nu va putea face acest lucru fără voi, dacă nu veţi parcurge drumul cu hotărâre. Dumnezeu aşteaptă de la Papa şi de la poporul Său de pe Pământ anumite lucruri, asupra cărora vă invit să reflectaţi:

1)    Dumnezeu cere ca creştinii de pe Pământ să fie în sfârşit uniţi între ei. Dumnezeu aşteaptă să vadă realizată porunca Sa: de a vă iubi unii pe alţii aşa cum v-a iubit El. Vă invit cu putere să alungaţi din inimile voastre diavolul dezbinării, care se hrăneşte cu egoismul vostru, cu fricile şi cu ambiţiile voastre. Căiţi-vă şi cereţi-I lui Dumnezeu forţa de a fi instrumente de pace şi unitate.

 2)    Dumnezeu doreşte ca Biserica lui Cristos să vorbească omenirii şi să coboare până în adâncurile fiecărui om. Aceasta a făcut Isus pentru noi: a coborât în mizeria noastră nu pentru a ne condamna ci pentru a ne salva; El se aşteaptă să faceţi acelaşi lucru cu fraţii voştri.

 

3)    Dumnezeu se aşteaptă ca mărturisitorii lui Cristos să nu ducă teorii ci să-l ducă pe Cristos cel Viu. Aşteaptă de la poporul Său, de la Papa până la cel mai mic dintre credincioşi, ca Isus să fie viu şi operant în voi şi în mijlocul vostru. Acest lucru se poate realiza doar dacă fiecare dintre voi şi toţi împreună Îi oferiţi viaţa Lui, unii pentru alţii.

 4)    Dumnezeu cere ca poporul Său să fie un popor care se roagă. În rugăciunea profundă şi continuă, voi Îl întâlniţi pe Dumnezeu şi răspunsurile lui Dumnezeu la orice problemă a voastră şi a omenirii. E timpul să vorbiţi mai puţin şi să vă rugaţi mai mult.

 5)    Dumnezeu aşteaptă ca poporul Său să binecuvânteze şi să fie el însuşi binecuvântare. Omenirea de pe Pământ, fragilă şi disperată, are nevoie să întâlnească în fiecare din voi Mâna lui Dumnezeu care binecuvânteză, vindecă şi ridică. Fiţi binecuvântare pentru ceilalţi! Fiţi binecuvântare şi pentru Creaţie, apăsată de blestemele infernale! Puteţi binecuvânta doar dacă voi căutaţi, primiţi şi păstraţi în voi binecuvântarea lu Dumnezeu care e neîncetată pentru voi toţi. Puteţi să le dăruiţi celorlalţi doar ceea ce sunteţi dispuşi să primiţi de la Dumnezeu. Creştinii de pe Pământ au pierdut sensul binecuvântării, nu o cer şi nu o dau.

 6)    Dumnezeu doreşte ca poporul Său să boteze toate popoarele. Botezul nu e un ritual, ci condiţia esenţială pentru a intra în viaţa lui Dumnezeu. Fiecare credincios e chemat să boteze, şi în spirit, aşa cum aţi fost învăţaţi.[6]

 7)    Dumnezeu se aşteaptă ca Biserica de pe Pământ să se simtă în sfârşit parte din poporul imens al lui Dumnezeu prezent în tot Universul. Biserica de pe Pământ nu va putea ajunge la plinătate şi nu va înţelege cu adevărat realitatea vieţii în Univers, dacă nu va trăi Comuniunea Universală. Au trecut timpurile în care acest adevăr se ţinea sub tăcere! Dacă Biserica renunţă să proclame acest adevăr, cine altcineva o va putea face? Oare puternicii acestei lumi?

 8)    Dumnezeu doreşte ca Biserica să proclame cu convingere că Cristos este Domnul, să ştie să vestească acest adevăr, chiar dacă e incomod. Nu există Mântuire fără Isus Cristos, şi întreaga Creaţie va trebui să fie reunită în El. Dacă nu este clar acest punct fundamental, nu va fi niciodată un dialog adevărat cu celelalte religii sau cu cei care nu cred. Orice dialog adevărat se naşte din mărturia umilă a adevărului şi nu din compromisuri.

 

Reflectaţi asupra acestor puncte şi puneţi în practică ceea ce vă spun, chiar dacă unele lucruri vă pot părea noi. În Dumnezeu, totul e o continuă noutate, dar o noutate care face să crească, nu care striveşte ceea ce deja există. Dumnezeu este un constructor neobosit, iar Biserica este edificiul Său: El adaugă lucruri noi, fără să răstoarne, înfrumuseţează fără să încarce. Isus a spus: „Nu am venit să stric ci să împlinesc” (Mt 5,17) şi aşa este.

De aceea, fiţi gata pentru noutatea lui Dumnezeu! Ea vă va uimi, dar nu vă va scandaliza, mai mult: dacă sunteţi de bunăvoinţă, vă va transforma în făpturi noi. Atunci veţi vedea împlinindu-se din zi în zi planul minunat al lui Dumnezeu. Veţi şti că El e Tatăl oricărei minunăţii. Vă binecuvântez, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.”

[1] Cf. Mesajului Spiritului Sfânt din 12 decembrie, intitulat: „Totul e împlinit”, publicat pe acest site.

[2] Isus a vorbit despre instrumentele extraordinare în mesajul din 5 septembrie 2011, intitulat: „Instrumentele lui Dumnezeu din aceste timpuri”, publicat pe acest site.

[3] Cf. In 5

[4] Cf. Ap 21

[5] Cf. Mesajul Sfântului Arhanghel Mihail intitulat „Puterile Iadului nu o vor birui” din 1 martie 2013, publicat pe acest site.

[6] Se referă la botezul în Spirit Sfânt şi foc, despre care se vorbeşte în cartea „Dincolo de Marea Barieră”, la cap. 9.