Desculț la desculți – Daniel BRANZEI – ARMONIA MAGAZINE

Motto: De la o vreme încoace congresele și celelalte festivități ale baptistilor sînt de calitate și bine organizate. Sînt dinamice și pline de viață (Luminița Gavriliuc, Houston)

Sunt la Hickory, în Carolina de Nord. Împreună cu Daniela, particip la întâlnirea anuală a ,,desculților“. Este pentru prima oară.

Ce este sărbătoarea desculților?

,,Desculți“ nu este un eveniment, un program, ci o stare de spirit. O ai sau n-o ai. Asta este! Dacă n-o ai, mai ai o șansă: să te contaminze cei care o au, adică să vii la Hickory și să stai trei zile cu cei de aici.

Gândită inițial ca o ocazie pentru arădani, mai precis pentru cei veniți din biserica Șega, această întrunire pentru părtășie, prietenie și cântare și-a deschis porțile pentru toții doritorii. Hickory trăiește, o dată pe an, o invazie prietenească de români veniți din toate colțurile Americii. Cum spunea Florian Guler, inima pulsândă a acestui grup minunat, Hickory a pus “Desculții“ pe harta Americii, iar Desculții au pus Hickory pe harta lumii.“.

,,Credo.tv“ au transmis prin Internet toate întrunirile. Împreună cu ei, Mihai Hațegan care vine cu perseverență anuală împreună cu toată familia lui tocmai de la Portland, a ,,stat la butoane“ și a asigurat ambianța sonoră.

Biserica de aici numără aproximativ 90 de persoane. Musafirii vin cu sutele, chiar spre o mie. Ca să-i găzduiască, cei din loc au ridicat o sală adiacentă, pe care o pot folosi apoi la evenimentele locale ale Bisericii. Nimeni nu trebuie să plece la restaurantele din jur ca să mănânce. Ni s-a servit masă peste masă, unele cu trei feluri, plus desert. Totul pregătit și servit local, la biserică.

Nelu Urs, păstorul adunării, este o gazdă ideală. Smerit, i-a lăsat pe cei ce coordonează evenimentul să se desfășoare în voie. Priceput, a condus din umbră cam tot ce s-a mișcat organizatoric. Spiritual, a intervenit când a fost cazul, integrându-se perfect în program.

Împreună cu Florian Guler, de la Detroit au mai venit Ștefan Ghinescu, păstorul bisericii și Doru Radu, diamantul cu fețe clare, netede și curate, pe care-l știți probabil din activitatea lui pe Internet. Ștefan a vorbit la chitară sau a cântat la predică, mânuindu-le pe amândouă deopotrivă cu inima lui mare.

Aseară, pentru prima oară în cei unsprezece ani de activitate, a plouat. N-a fost influența uraganului de pe coasta Floridei. A fost ceva local. Totuși, uraganul i-a oprit pe cei de pe coasta afectată să facă deplasarea obișnuită la Hickory.

O notă specială pentru Sorin Sabău, păstor la Chicago și președintele RBA în acest mandat. Nelipsit la aceste întruniri anuale, Sorin “n-a încălecat“ pe nimeni cu autoritatea poziției lui, ci s-a mărginit, ce deobicei, să simtă smerit împreună cu sala și să trăiască cu inima și cu duhul, arderile de pe altarul închinării comune. Luările lui de cuvânt, scurte în limitele stabilite de clopoțelul lui Florian pentru vorbitori, au fost calde și foarte consistente.

Cântările comune au fost conduse cu măiestrie de fratele Iacob Brâncoveanu localnic cu rădăcini arădane. Marcel Truța din Chicago, și el “șegan”, a transformat de câteva ori audiența într-un cor pe patru voci, cu interpretări conduse cu emoție și lacrimi. Personalitatea lui a colorat afectiv atmosfera generală a părtășiei.

Știam că ,,desculții“ au o seară dedicată special tinerilor, dar n-am știut că ei vor fi o prezență activă la toate întrunirile. Unele din cântările lor contemporane, cântate în limba engleză, au contrabalansat frumos prezența cântărilor românești vechi, de pe vremea tinereții noastre.

Ne îngrijorăm de tânăra generație din adunările noastre, de viitorul ei, fără să ne dăm seama că, de fapt, ne îndoim de Dumnezeu. Nu putem crede că El va reuși să facă și cu ei ceea ce a făcut cu noi.

Privind mulțimea asta de tineri care au stat vineri seara până s-a transformat în sâmbătă dimineața, ascultându-le mărturiile personale, ascultându-i cum și ce cântă. mi-am zis: ,,Iartă-ne Doamne, că ne-am îndoit de Tine. Mulțumim că și ei, ca și noi, sunt în mâinile Tale puternice, de unde nimeni și nimic nu-i va putea smulge.“

M-a surprins să văd grupurile de copii conduse de mămicile lor în cântări specifice vârstei. Este semn că ,,desculții“ nu privesc doar melancolic în urmă, ci se preocupă grijulii și de viitor.

Și pentru că am vorbit de contraste, sarea și piperul muzical au fost aduse de excelentul grup instrumental care ne-a purtat prin interpretări delicioase de la soul la jaz. Românii s-au mulat de minune pe specificul muzicii americane.

Ca toate celelalte întruniri ale românilor din Diaspora și ,,Desculții“ sunt o ocazie de reîntâlnire cu persoane pe care nu le-ai văzut de mult. Eu m-am întâlnit cu un prieten pe care nu l-am văzut de 30 de ani și cu două fete, Catalina Burns (fost Căscuiescu) și Greta Scalco, din Corul de copii ,,Sion“ de la Iași (1982). Amândouă sunt acum în Greensboro, Nord Carolina.

Fratele Iacob Mătăsaru, brutarul de la cuptorul cu pâinea vieții, ne-a făcut surpriza să vină de la Atlanta cu Biblii tipărite proaspăt. Dacă aveți nevoie de Biblii, îl puteți suna la: (919) 633-8045.

Profitând că ,,desculții“ nu s-au întrunit și seara, duminică am fugit la Charlotte, să-l vizitez pe Radu Știr, păstor mutat din bisericile de pe coasta de vest și activ alături de Liviu Percy într-unul din orașele anunțate să-și mărească foarte mult populația în următorii ani (citiți aici).

Charlotte are o așezare superbă. Casele (revoltător de ieftine față de cele din California) sunt așezate în cartiere clădite în ,,luminișuri“ artificiale rezultate din defrișarea pădurilor care acoperă întreaga zonă. Toți românii de aici au din belșug de lucru, un fapt de invidiat pentru mulți din alte părți. Membrii bisericii sunt de pe ambele maluri ale Prutului, ceea ce-i face primitori de oaspeți și cu șanse să aducă alături multe neamuri și prieteni. Privindu-i, m-am gândit că n-ar fi rău să inițiem un fel de mică publicitate românească unde să anunțăm locuri de muncă pentru cei aflați în căutarea unei locații mai favorabile. Dacă vreți să vă mutați în Charlotte, iată numărul de telefon al fratelui Radu Știr: (714) 768-5800.

Marți, în drum spre aeroportul din Atlanta, conduși de foarte inimoasa Rebeca Istudor, gazda noastră, am tras o fugă să-l vizitez pe Beniamin Cocar și pe cei din familia fratelui Petru Popovici. Beni traversează o perioadă mai dificilă din punct de vedere al sănătății. Dana, soția lui, îl slujește cu devotament, dar nu e ușor de loc. Ne-am despărțit foarte greu de ei. Din cauza aceasta am întârziat cu vizita la familia Popovici. Ne-a înțeles și a încuviințat. Ne-au așteptat cu masa pusă regește.

La telefon, cu câteva zile înainte, îmi spusese în glumă: ,,Dacă vii la mine de la desculți să te ștergi pe picioare când intri în casă“.

Am mâncat în fugă, ca la părinți, și apoi am gonit prin labirintul aglomerat de autostrăzi spre poarta aeriană a orașului. Am ajuns la timp, cu peripeții care ar umple încă multe alte pagini de amintiri, dar mă opresc deocamdată aici cu consemnările mele.

Iată o galerie de imagini de la scurta, dar frumoasa noastră călătorie: