Am informat pe acest blog despre faptul că CEDO a respins plîngerea foștilor generali Stănculescu și Chițac (linc) legată de procesul prin care au fost osîndiți la cîte 15 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluției de la Timișoara.
Din verificările pe care le-am făcut pe saiturile principalelor ziare și televiziuni, n-am găsit niciunde relatată știrea despre această hotărîre CEDO. Poate nu m-am uitat bine, rog cititorii să-mi semnaleze unde a mai apărut știrea despre hotărîrea CEDO din cazul Stănculescu-Chițac.
În 3 iulie 2012 a mai existat o respingere la CEDO – parțială – a plîngerii domnilor Stănculescu și Chițac, iar acum respingerea a devenit totală. Eu despre respingerea parțială din 2012 nici n-am știut, deși eram interesat de subiect. Dar și aceea a fost neglijată de mass-media. Acum, aflînd despre noua respingere a cazului Stănculescu-Chițac la CEDO, am căutat cu google informații și am găsit pe un sait specializat în jurisprudența CEDO și hotărîrea din 2012 (linc). Însă principalele mijloace de informare pentru publicul larg au neglijat, atît în 2012 cît și acum, faptul că CEDO a respins plîngerile celor doi foști generali. Ciudat, căci în 2009, cînd s-a depus plîngerea la CEDO, informația a fost difuzată (linc). Dacă CEDO ar fi dat dreptate celor doi foști generali ar fi anunțat asta toate televiziunile și toate ziarele, pînă la cel mai mic ziar de provincie. Dar, fiindcă CEDO a respins plîngerea, informația nu mai e considerată de interes.
Oare unde a dispărut puzderia de ziarişti care pretindeau că-i fute grija de adevărul despre revoluţia din 1989? Unde au dispărut televiziunile care se înghesuiau la fiecare termen al procesului Chiţac-Stănculescu, cînd procesul se desfășura în țară, unde sînt „luptătorii pentru adevăr” care informau publicul despre dovezile depuse de Stănculescu în instanţă ori despre dovezile pe care le are, dar le ține ascunse (povestea cu casetele duse în străinătate, care nu pot fi arătate căci trebuie păstrată liniștea în țară – linc)? Unde sînt cei care, din sete de adevăr, făceau emisiuni despre revoluţia din 1989 unde, dacă nu era invitat Stănculescu pentru a nu știu cîta oară ca să „rupă tăcerea”, era invitat cineva care explica că Stănculescu e nevinovat şi lui trebuie să-i mulţumim pentru răsturnarea lui Ceauşescu?
Cred că s-a isprăvit bugetul alocat revoluţiei din 1989 la „luptătorii pentru adevăr”.
Mass media românească funcţionează după regula: se dezbate o problemă numai dacă există buget alocat pentru dezbaterea acelei probleme şi dezbaterile trebuie să urmărească interesele celui care asigură bugetul. Cine plăteşte comandă muzica.
Exceptînd perioada imediat următoare revoluției, cînd ziariștii lucrau haotic și exista un entuziasm al libertății regăsite a cuvîntului, ani de zile, interesaţi să investească în asigurarea unui buget pentru campanii de presă cu subiectul „adevărul despre decembrie 1989” au fost numai cei care voiau să ascundă făptaşii crimelor de atunci. Am avut campania de presă din „Jurnalul Național” a lui Marius Tucă – despre care am scris și cartea „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național” – și apoi din „Adevărul” lui Grigore Cartianu (campanii similare și avînd același mentor – Alex Mihai Stoenescu – linc, care și la „Evenimentul Zilei” și-a răspîndit ideile – linc). Ani de zile, opinia publică a fost bombardată cu interpretări despre revoluţie în folosul criminalilor din 1989: cum agenturili străine sînt vinovate de tot răul iar Stănculescu este nevinovat ori chiar erou. Acum, fiindcă nimeni nu plăteşte pentru ştiri nefavorabile lui Stănculescu, hotărîrea CEDO trece neobservată. Ziare care au publicat sute de articole pentru „dezvăluirea adevărului despre revoluție” n-au scris nici două rînduri despre hotărîrea CEDO.
Ceva e putred în jurnalistica românească.
Mai citește:
– Hotărîrea CEDO din 3 iulie 2012 despre respingerea parțială a plîngerii domnilor Victor Stănculescu și Mihai Chițac (saitul CEDO, limba engleză)
– Absenţa oricărui indiciu de arbitrariu în procedurile naţionale – decizia de inadmisibilitate parţială în cauzele reunite Victor Atanasie Stănculescu c. României şi Mihai Chiţac c. României (traducere a hotărîrii CEDO din 3 iulie 2012 pe saitul hotararicedo.ro)
– Hotărîrea CEDO din 24 martie 2015 despre respingerea și a restului din plîngerea domnilor Victor Stănculescu și Mihai Chițac (saitul CEDO, limba engleză)
– CEDO respinge plîngerea generalilor Stănculescu și Chițac, printr-o hotărîre care conține unele inexactităţi (cu traducerea hotărîrii CEDO din 24 martie 2015)
– Egon Krenz, Petăr Mladenov şi Ştefan Guşe
– “Jurnalul Naţional” turbează de furie ca urmare a hotărîrii de reîncarcerare a lui Stănculescu
– Propagandă în “Adevărul” pentru graţierea criminalului Stănculescu
– Ion Iliescu, un Sorin Ovidiu Vîntu al revoluţiei române
– După Virgil Măgureanu, un nou membru în tabăra antiiliescienilor feroce: Victor Stănculescu
– Gulgute proaspete ale lui Stănculescu, la B1TV şi în ziarul “Adevărul”
– Culisele revoluţiei (10). Stănculescu n-a făcut o asemenea afirmaţie gogonată, cu 1000 de terorişti (video)
– Cacealmaua lui Stănculescu
– Preşedintele Băsescu minte cu privire la procesele revoluţiei, în timp ce analizează cererea de graţiere a lui Stănculescu
– Ministrul Victor Stănculescu, generos pe banii statului
– Victor Stănculescu reia minciuna cu misterul celor 40 de cadavre
– O problemă rămasă de lămurit: teroriştii de după 22 decembrie 1989
– Fratele mason Victor Stănculescu. “Vom avea plăcerea și onoarea de a întîmpina la congresul nostru pe Victor Atanasie Stănculescu. Fratele nostru Stănculescu” (video)
– Cinghiz Abdulaev, paiul de care se agaţă Stănculescu (sprijinit de Jurnalul Naţional)
Blogul lui Marius Mioc 
Sunteți prea subiectiv (”revoluționar”) în această cauză. Personal nu cred că este vorba de vreun buget alocat în vreun sens. Uite, de exemplu chiar joi a câștigat Cătălina Filip a cărui soț a fost împușcat printr-un geam la revoluție și presa a prezentat cazul doar parțial. Nu e vorba de răutate ci de neștiință. Marea majoritate a celor care scriu (și fără să doresc să vă atac sau să vă jignesc, printre care vă numărați și dumneavoastră ) nu cunosc principiile pe care se bazează luarea unor decizii la CEDO. Sau dacă cunosc câte ceva cunosc parțial sau interpretează ”revoluționar” ( a se citi politic) o anume decizie CEDO.
Cazul de care vă spuneam adineauri este foarte interesant, nu pentru-că doamna Filip a câștigat 15.000 de euro așa cum subliniază toți ziariștii ci pentru-că a existat o luptă acerbă între agentul guvernamental român și reclamantă din prisma interpretării calității de victimă a încălcării drepturilor prevăzute de articolul 2 al convenției europene. Statul român a spus că reclamanta a pierdut această calitate întrucât a beneficiat de daune morale de aproximativ 12.000 de euro printr-o procedură juridică internă pe care reclamanta a făcut-o împotriva statului român reprezentat de ministerul de finanțe. Marea majoritate a românilor printre care și distinșii magistrați ce joacă rolul de agenți guvernamentali ar sări de cur în sus și ar zice neaoș că ”A! asta a obținut niște daune morale în România dar uite că mai vrea bani de la același stat român și prin intermediul CEDO”.
Pe când în realitate lucrurile stau cu totul altfel fiindcă statul român nu vrea să recunoască în mod public calitatea acestor victime ale revoluției de victime ale încălcării drepturilor prevăzute de Convenție. Nu fac asta pentru-că ar trebui să despăgubească la nivel intern mii de oameni cu sume ce cumulate ar ajunge la ordinul a multor milioane de euro. Și în prostia lor nemărginită agenții guvernamentali se cramponează în obiecții stupide și sterile în loc să încerce să ajungă la o înțelegere cu victimele și astfel să se radieze de pe rolul CEDO dosarele respective.
Și vedeți ce au scris distinșii ziariști români despre decizia CEDO. Și vă garantez că nici unul nu a citit decizia.
În cazul Stănculescu decizia nu este considerată importantă de ziariști pentru-că nu a dus la pierderea de către statul român a unor bani( la ăștia totul se interpretează ori material ori politic). Astfel de subiecte se interpretează în anul 2015 ori politic ori se taxează la bucată dat fiind norma de articole ce trebuie scrise pentru a acoperi un anume subiect (aici fiind vorba de justiție). Idea de interpretare a evenimentelor din decembrie 1989 este caducă pentru anul 2015, subiectul nemai prezentând importanță fiind mai importante privilegiile ce reies din astfel de evenimente și cine beneficiază de ciolan sau nu.
După părerea mea, cel puțin acele ziare și televiziuni care în 2009 au dat știrea că Stănculescu și/sau Chițac au depus plîngere la CEDO aveau datoria morală să informeze și despre sfîrșitul acestui proces. Așa înțeleg eu o ziaristică onestă.
Publicul însuși trebuie să ceară presei informare corectă. Informarea publicului despre felul cum e manipulat, inclusiv prin omisiunea unor informații, poate ajuta un proces de îmbunătățire a calității mijloacelor de informare în masă din România, fapt care la urma urmei este de interes național.
Mulți ziariști români scriu despre decizii CEDO fără să le citească, și despre multe alte lucruri fără să le cunoască. În timp, nădăjduiesc că lucrurile se vor cerne, ziarele respective vor da faliment pierzîndu-și cititorii ori ziariștii respectivi vor ajunge șomeri. Schimbarea nu va veni însă dacă nu avem pretenția să vină, dacă acceptăm ca firești omisiunile de informație din presa românească.
Aparent, în lupta cu coloșii mass-media, acest blog nu poate schimba multe. Dar s-a mai văzut în istorie un Goliat doborît de David, s-a mai văzut un Ceaușescu răsturnat de oameni neînarmați.
Primaria Navodari, obligata de CEDO sa construiasca o groapa cu deseuri toxice langa malul marii. Cum a fost posibil?
http://www.stirileprotv.ro/lbin/video_embed.php?media_id=61660375§ion=2&video_section_id=
Judecatorii de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului au luat o decizie surprinzatoare. Primaria Navodari este obligata sa construiasca o groapa de deseuri toxice, la doi pasi de malul marii.
Cei care si-au cautat dreptatea la CEDO sunt niste italieni nemultumiti ca li s-a blocat investitia.
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/primaria-navodari-obligata-de-cedo-sa-construiasca-o-groapa-cu-deseuri-toxice-langa-malul-marii-cum-a-fost-posibil.html
Generalilor Stanculescu si Chitac ar fi trebuit sa li se ceara demult socoteala pentru contributia lor substantiala la lovitura de stat din decembrie 1989. Alaturi de Iliescu, Brucan, Roman, Voiculescu Voican ei au fost inima ‘revolutiei’! Lovitura de stat si autorii ei au creat victimele din decembrie 1989!
Nu au fost inima revoluției, ci a contrarevoluției.
Nu e vorba de 2 paşi de la malul mării, ci de 3 km. Este încă un exemplu că jurnalistica din România este paralelă cu adevărul.
Una din măgăriile pe care le-a făcut Uniunea Europeană este că a impus închiderea multor gropi de gunoi sub pretextul că n-ar respecta standardele. Acest lucru a dus la scumpirea semnificativă a costurilor de evacuare a gunoiului, după cum am arătat în articole precedente pe acest blog:
– Uniunea Europeană ustură la buzunar: S-a scumpit taxa pentru colectarea gunoiului la Timişoara https://mariusmioc.wordpress.com/2009/02/28/uniunea-europeana-ustura-la-buzunar-s-a-scumpit-taxa-de-salubritate-la-timisoara/
– Uniunea Europeană ustură la buzunar. De ce s-a scumpit evacuarea gunoiului în judeţul Timiş https://mariusmioc.wordpress.com/2010/09/17/uniunea-europeana-ustura-la-buzunar-de-ce-s-a-scumpit-evacuarea-gunoiului-in-judetul-timis/
‘Declarația istorică a Președintei Parlamentului Elen, Zoe Konstantopoulou’
http://gandeste.org/general/declaratia-istorica-a-presedintei-parlamentului-elen-zoe-konstantopoulou/55644
Corporatiile occidentale produc moca quasi-nelimitat marfa in China si in tarile colonizate, printre care si Romania. Au deci nevoie de piata de desfacere, iar pentru asta au distrus economiile nationale ale tarilor colonizate si imprumuta bani si vind pe datorie acestor tari, printre care desigur se numara si Romania. Tarile colonizate injugate la datorii astronomice devin sursa de materii prime ieftine, tertoriu geografic si mina de lucru ieftina.
Ceea ce spune Zoe Konstantopoulou ar suna perfect si pentru Romania. Romanii insa au fumuri si capu’ mare fiind ghidonati, manipulati si indobitociti de gorilele pe care occidentul le-a instalat in compartimentele de putere, manipulare si influenta in Romania.