● Scrisori către Florica (II) – Cum să conduci dialogul cu moluştele
Dragă Florica,
În scrisoarea precedentă, am încercat să îţi sugerez diferenţa fundamentală între felul în care ne autopercepem şi felul în care suntem percepuţi de către gardienii noştri. Desigur, noi suntem aceiaşi şi avem aceleaşi drepturi fundamentale, fie că avem sau nu buletin. Iar în ţările în care trăim, aşa şi suntem percepuţi de către autorităţi: eu≡eu. Drepturile negative se cer respectate chiar şi în lipsa buletinului. Mai problematic de înţeles e pentru mînuitorii noştri de pulan, pentru că ei au rămas prizonieri ai aceleiaşi mentalităţi de lagăr de concentrare, unde toate drepturie sunt pozitive, sau, mai rău, privilegii (categorie şi mai slabă). Pentru ei, eu-cu-buletin≠eu-fără-buletin. Pentru ei, eu-fără-buletin=nimeni. Să lămurim întîi ce înseamnă drepturi fundamentale negative.
Drepturile fundamentale negative sunt cele faţă de care statul nu are nicio legitimitate în a le tulbura, pentru că ele nu izvorăsc de la stat, ci din însăşi fiinţa noastră. Pentru a le restrînge (de regulă temporar), e nevoie întotdeauna de o decizie judecătorească sau de o lege specială. În baza drepturilor negative, statul există pentru că cetăţeanul există. Niciodată invers. Drepturile negative se consideră de la sine înţelese, iar exercitarea lor nu poate fi contestată decît dacă există proba contrarie. Dreptul la identitate, dreptul de vot, dreptul la viaţă, dreptul la cetăţenie sunt drepturi negative. Lipsa unui document de identitate la scrutin nu reprezintă o probă contrarie. Lipsa unei probe contrarii nu poate împiedica titularul să îşi exercite dreptul în cauză. Dacă nu ar fi aşa, ar trebui să mergem la MAI să ne reînoim pînă şi autorizaţia de respiraţie pulmonară.
Din dialogul ipotetic pe care îl voi ţese mai jos, vei deduce că, în cazul drepturilor politice (drepturi negative) legislaţia este dreaptă şi foarte coerentă axiologic. Cu excepţia tocmai a normelor de aplicare a legii de organizare a alegerilor. Cu ele şi cu capsomania aferentă vei avea de luptat la consulat. De fapt numai cu atributul:”…în termenul de valabilitate…”, dintr-o pîrlită definiţie a actului de identitate.
OK. Ne închipuim că ai ajuns la masa comisiei de votare şi prezinţi paşaportul expirat.
[ei] -Nu se poate.
[tu] -De ce? CNP nu mi s-a schimbat între timp.
[ei] -Nu se poate, că aşa scrie la lege.
[tu] -Cine votează la alegerile generale? Cetăţenii români, da? Din paşaport rezultă că sunt cetăţean român.
[ei] -De unde ştim noi că nu aţi renunţat la cetăţenie între timp?
[tu] -Din Monitorul Oficial. Sunt acolo listaţi toţi cetăţenii care au renunţat la cetăţenie. Eu nu figurez acolo. Dacă îmi arătaţi că eu nu mai sunt cetăţean român, atunci renunţ. Puteţi? Aveţi Dovada?
[ei] -Fugi doamnă de-aici! Cine stă să caute acum?
[tu] -Dacă nu puteţi demonstra că nu aş fi cetăţean român, atunci trebuie să mă lăsaţi să votez. pentru că dreptul de vot este un drept fundamental negativ. Eu aş putea să vă dau o palmă şi aş avea scuza că nu am ştiut că sunteţi om, ci robot, deoarece nu aveţi nici măcar ecuson din care să deduc că aţi fi un om cu drepturi fundamentale.
[ei] -Dar aşa scrie la lege.
[tu] -Legea e neconstituţională. Cetăţenia este un drept imprescriptibil. Punînd condiţia de valabilitate temporală, legea acreditează ideea că cetăţenia ar fi un drept prescriptibil. Este sigur neconstituţională. Şi scoţi un carton pe care ai printat cu litere mari:
CAPITOLUL IV
Dovada cetăţeniei române
Art. 22
(1) Dovada cetăţeniei române se face cu cartea de identitate sau, după caz, cu buletinul de identitate, paşaportul ori cu certificatul prevăzut la art. 20 alin. (4).
[tu] -Aşadar, nu se pomeneşte în lege despre vreun termen de valabilitate. Nici pentru buletin nici pentru cetăţenie. Sunteţi abuzivi. Şi scoţi următorul carton:
CAPITOLUL IV
Art. 23
În caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României eliberează, la cerere, dovezi de cetăţenie pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate.
[tu] -Intră în obligaţia dv. să îmi eliberaţi dovada cetăţeniei, pentru a vota.
[ei] -Dar dumneavoastră aveţi obligaţia de a vă înoi documentele de identitate în timp util.
[tu] -Înoirea documentelor de identitate nu este obligaţie cetăţenească. Obligaţie cetăţenească, cel puţin moral, este să votez, iar dv. nu mă lăsaţi. Dv. sunteţi aici să rezolvaţi probleme sau să îmi faceţi probleme?
[ei] -Dar nu sunteţi în regulă.
[tu] -Mie, cînd stă să îmi expire permisul de conducere, sunt anunţată prin poştă cu trei săptămîni înainte. Nu e treaba mea să citesc termene de valabilitate. V-am trimis un mail în luna cutare la data cutare. Aveţi linia directă securizată cu MAI. Aveaţi datele mele personale şi puteaţi căuta şi singuri cînd îmi expiră paşaportul. De ce nu m-aţi anunţat? Cum să tragi fără somaţie? E ca şi cum m-ai condamna în contumacie, fără măcar să îmi trimiţi o citaţie. Stat de drept e România?
[ei] -Nu se poate domne! Nu există o lege pentru aşa ceva. Cum să ştim care pe unde stă?
[tu] -Înseamnă că staţi degeaba pe aici.
[ei] -Te dau afară!
[tu] -Ha! Atunci dă-mi şi o motivaţie, o sentinţă judecătorească prin care să îmi arăţi de ce nu mă laşi să votez. Te previn că intri pe terenul penal. (Şi arăţi următorul carton:)
Titlul IX – INFRACTIUNI ELECTORALE
Art. 385 Impiedicarea exercitarii drepturilor electorale
(1) Impiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exercitiu al dreptului de a alege sau de a fi ales, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
Articolul 385 este foarte inclusiv. Nu sunt exceptaţi nici măcar membrii comisiei de votare.
E drept, ei îţi pot opune art. 387:
Art. 387 Frauda la vot
(1) Fapta persoanei care voteaza:
a) fara a avea acest drept;
Ce observăm: dreptul de vot nu trebuie demonstrat de către tine, ci trebuie contestat de către ei. Lipsa sau expirarea actului de identitate nu înseamnă că nu ai dreptul de vot, deoarece la art. 36 din Constituţie, reluat în Codul Penal la art. 385(2) specifică clar cine nu are dreptul să voteze. Tu nu te încadrezi acolo. Şi chiar dacă te-ai încadra, sarcina probei cade la ei, nu la tine. Mai mult, a nega dreptul de vot cuiva doar pentru că are buletinul expirat înseamnă că în mod pervers, documentul de identitate reprezintă autorizaţie de cetăţean. Cetăţenia şi drepturile politice derivate din ea, nu trebuie autorizate. Ele sunt în fiinţa ta, iar nu în paşaport. Ei te consideră o carapace cînd tu eşti miez.
După cum vezi, dragă Florica, ai toate atuurile să îi bagi în aporie. Nu tu eşti în culpă ci moluştele consulare ce acceptă cu seninătate nedreptăţile.
Dacă ai nelămuriri, îţi stau la dispoziţie. În scrisoarea următoare vom vorbi despre false similitudini şi false argumente împotrivă, precum şi despre cum se combat ele.
(va urma)
(EDIT)
Bibliografie
*** Legea 21/1991 – a cetăţeniei, republicată.
*** Codul Penal 2009, art. 385, 386, 387
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Buna Marius
Stiu ca e spam comentariul meu, dar stii ceva despre asta?
http://www.mediafax.ro/externe/japonezii-cer-ajutorul-ue-pentru-rapirile-comise-de-phenian-acestia-sustin-ca-o-victima-ar-fi-din-romania-9690243
E o poveste lungă, datînd de prin anii 60. Pînă prin 1980, mai multe persoane au fost răpite din Japonia şi duse în Coreea de Nord. Cele mai multe victime erau de pe coasta Mării Japoniei, dar se cunosc şi persoane răpite din alte regiuni.
Se pare, regimul comunist îi folosea pe cei răpiţi ca instructori pentru spionii nord-coreeni.
În urma presiunii americane din vremea lui Bush-fiul, cinci ostateci au fost repatriaţi acum vreo 8 ani. Predarea lor a avut loc undeva în Indonezia. Dar mai sunt cîteva zeci, poate sute, despre care nu se ştie nimic.
Deşi toate partidele din Japonia preiau problema în discursurile electorale, deşi există chiar şi un secretar de stat însărcinat cu problema ostaticilor, nicio negociere cu capsomanii de la Phenian nu a fost de succes. Nici măcar condiţionarea ajutoarelor alimentare nu a ţinut.
E posibil ca şi din România să fi fost oameni răpiţi. Din cîte îmi amintesc, chiar şi un regizor de film de undeva din Asia a fost dus cu forţa în Coreea de Nord şi pus să muncească. Kim Jong-il era mare iubitor de arte.
Iată cum povestea Centrul înaintaş a murit în zori devine realitate.
V-as ruga sa faceti referire la legile la care va referiti. Aici faceti referire la o lege din 1991(legea 21/1991-partea cu legitimarea si cetatenia, iar apoi la Codul Penal din 2009 – „Titlul IX – Infractiuni electorale”). Si sunt convins ca pe masura dezvoltarii vor mai fi si altele.
Remarcabila documentare, demna de un adevarat jurist.
Vă mulţumesc pentru observaţie. Am adăugat scurtăturile la coada textului.
Voi face cît de curînd o mică discuţie despre cum articolele referitoare la infracţiunile electorale, din noul cod penal, influenţează repartiţia responsabilităţii*) pentru fraudă. La o lectură simplă, rezultă că responsabilitatea se mută mai spre elector.
––––––––
*) În Japonia, chiar şi verificarea goliciunii urnei, înainte de sigilarea ei, e făcută de primul elector sosit în secţia de votare.
Marius: Ti-as provoca imense dureri de cap daca ti-as reproduce toata discutia avuta, initial, in prima zi, ziua in care am inceput demersurile pentru obtinerea unui nou pasaport romanesc, la ghiseul de la parter, pasapoarte Iorga: intrebarea numarul 1: „vreti pasaport?! da pana acu’ unde ati fost, pe unde ati umblat, ce ati facut timp de atatia ani de la primirea primului pasaport?” sa le spun lor adica, sa le povestesc ce si cum, toate periplurile, toata tarasenia de la cap la coada, sa stie ei pana la punct, pana la virgula… si de acolo incolo a urmat ceea ce stii deja, ceea ce am povestit de cateva ori dar (eu folosind exact argumentele legale sugerate de tine), in principal, m-au lasat sa inteleg exact asta: ca eu nu exist, ca nu am nici un drept sau ca, daca am, liberul arbitru este al lor, sa hotarasca ei daca sau nu am vreun drept, daca sau nu ma pot prevala de el – asta dupa ce la aterizarea pe aeroportul Otopeni, cativa indivizi mascati in uniforma politiei romane de frontiera ma dusesera intr-o camaruta si ma obligasera (sub amenintarea ca nu-mi va fi permis accesul pe teritoriul Romaniei, daca nu…) sa semnez o declaratie cum ca, pe propria raspundere, neobligata de nimeni, imi voi schimba actele de identitate pierdute si/sau expirate: certificat de nastere, buletin identitate si pasaport, intr-un termen de timp dat, exact timpul in care stiau ca imi va fi imposibil sa o fac. Am semnat ca inconstienta, nestiind ca daca eu am ramas aceeiasi, nici de la capatul celalalt nu s-a schimbat nimic esential, ca erau dispusi (si chiar au si facut-o) sa-mi puna cat mai multe bete in roate, sa ma umileasca intr-un mod in care nu credeam ca mai e posibil sa suport, ca mai e posibil sa fiu tratata ca „nimic” si eu sa nu am la indemana nici un vehicul cu care sa-i contracarez pentru ca, daca chiar as fi incercat sa o fa, nu mi s-ar mai fi permis iesirea de pe teritoriul aceleiasi Romanii, Republica Socialista Romania. Reluam discutia de aici, diseara dupa ce vin de la munca sau maine, sambata dar intre timp voi reciti cu atentie cele doua scrisori.
ps: inca mai am buletinul de identitate vechi, expirat, certificat de nastere, de casatorie incheiata aici, in State (pe care-l pot copia la infinit, ori de cate ori va fi nevoie) si Pasaportul de Cetatean Roman Stabilit in Strainatate (lucru cu care nu m-au intrebat daca sunt sau nu de acord, pe care l-au hotarat tot ei, nespunandu-mi in virtutea caror legi… in fine, discutia e lunga, revin…
Dacă ai paşaport CRDS, la vot nu te vei duce cu buletinul vechi, pentru că e anulat. Mergi doar cu o copie după el. Copia nu e document, deci nu te pot agăţa cu penalul (doar legitimarea cu un document anulat se pedepseşte). Dar copia după buletin dă indicii că spui adevărul. Am găsit încă o prevedere legală ce, în interpretarea mea, i-ar obliga să te lase să votezi. O voi detalia în scrisoarea a III-a.
Acuma, cînd îţi fac paşaport CRDS, ei nu te întreabă dacă vrei sau nu, pentru că ei iau adresa declarată de titular. Paşaportul turistic îl pot primi numai cetăţenii fără rezidenţă permanentă. Mie de pildă, mi-au făcut paşaport turistic în 2003, cînd aveam viză de şedere doar pe 3 ani. Dar în 2009, cînd aveam demult rezidenţa permanentă, mi-au făcut automat paşaport CRDS valabil 10 ani. (pe semne li s-a făcut frică de mine).
Îţi propun să ne concentrăm numai asupra identificării la scrutin, deoarece, un eventual refuz din partea lor, îi culpabilizează. În 2009, eu le-am cerut să vină un consul itinerant la Hiroşima, să îmi ia cererea de paşaport, pentru că mie mi-e frică să mai merg la ambasadă, nu care cumva să fiu arestat pentru că intru cu paşaportul expirat. Am interpretat-o (abuziv) ca trecere frauduloasă a frontierei de stat. Pînă nu mi-a dat Preşedintele asigurări că nu voi păţi nimic, nu m-am mai dus. I-am îngropat doar în mailuri. 🙂
Jos votul din diaspora! Au plecat, sa fie sanatosi, cale batuta! Sa voteze acolo, in cetatea in care locuiesc! Sa nu ne mai chinuie pe noi cu voturi aiurea, ale caror consecinte nu ei le suporta!
Cam reducţionist mod de a vedea omenirea, stimabile. Nu ar strica să pui mîna pe carte, apoi să gîndeşti cu capul tău.
Ce ti-e si cu Globalizarea asta!