● Scrisori către Florica (I) – Existăm prin graţia MAI
Dragă Florica,
Aşa cum ţi-am promis, îţi fac instructajul de contraofensivă cetăţenească. Îndeplineşti toate condiţiile „de eligibilitate”: ai fost snopită în bătaie de către minerii şefului de lagăr, provii din clubul fumătorilor de Carpaţi, ai fost nevoită să pleci în bejenie, ţi-ai recîştigat pas cu pas demnitatea pe alte meleaguri, ţi-ai luat propriile diplome pe merit, ţi-ai făcut propriul rost, fără vreun ajutor de la vreun stat. De un singur lucru nu ai scăpat: de insecuritatea juridică, de sila produsă de gardieni la înoirea blestematului paşaport românesc.
Este o ocazie perfectă pentru a le scoate pe nas aroganţa şi mentalitatea de vătaf. Pentru început, să luăm aminte la un text scurt, extras din opera prietenului şi profesorului meu, petrileanul ID Sîrbu:
Ca principiu, avem trei mijloace simple. Unu: găsirea sau inventarea păcatului originar, fiecare om să fie sau să devină un păcătos ce se ascunde sau un criminal, complice al nostru, pe care noi îl ascundem, deocamdată. Doi: fiecare cetăţean, de la cel mai umil portar până la cel mai înfumurat ministru, trebuie să aibă, cum zice poporul, „un coi în gaj la stăpânire”… Din aceste metode derivă cel de-al treilea principiu, care de fapt e o concluzie: tot ce primesc aceşti constructori de viaţă nouă să fie considerat un dar al mărinimiei noastre. Un dar, nu un drept! Să ne fie recunoscători că se nasc, că învaţă, că pot intra în câmpul muncii; să considere orice examen sau avansare o răsplată, un favor: buletinul, diploma, apartamentul, carnetul de partid, toate acestea sunt favoruri pe care li le acordăm cât timp se poartă bine cu noi, cu sistemul nostru, îi lăsăm să fure, să mintă, să călătorească, să aibă diplome şi decoraţii: toate acestea nu fiindcă le merită, ci fiindcă suntem noi generoşi cu ei. Până şi pensia, şi locul de veci, şi scândura pentru coşciug să fie obţinute ca un favor, ca un semn al grijii noastre paterne. Dar – peste acest imens cer de bunuri şi uşurări posibile – trebuie să rămână înscrisă, în carnea fiecărui cetăţean, teama că oricine poate fi oricând schimbat, mazilit sau arestat, pentru orişice, şi condamnat la orişicât. Toate aceste întimorări sunt studiate ştiinţific de către nişte inteligenţe ce văd mult dincolo de Marx, dincolo chiar de visele urmaşilor săi întru teroare şi nouă ordine…
Tu nu mai ai niciun coi în gaj la stăpînire. Eşti liberă. Niciun ţîfnos de la consulat nu îşi mai poate bate joc de tine. E rîndul tău să îi bagi în rahat.
Cum? Te duci cu fruntea sus şi cu paşaportul expirat, să votezi pentru alegerile generale. Desigur, te vor refuza. Iar de aici încolo, începe distracţia propriu-zisă.
Prima acţiune va fi să trimiţi la consulat un mail cu datele personale pe bune (numele vîrsta, adresa, eventual numărul de telefon). Spui acolo că vrei să participi la alegeri. Probabil nu îţi vor răspunde. Dacă îţi vor răspunde, va fi doar un extras din normele legale de organizare a alegerilor. Vei vedea mai jos, mailul este util la băgarea lor în corzi. De aceea, e bine să îl trimiţi cu confirmare de primire. Chiar dacă nu primeşti confirmarea, printezi mailul şi îl pui la dosar.
În ziua de votare, iei cu tine următoarele documente: certificatul de naştere, permisul de conducere sau vreun certificat SSN american, certificatul de căsătorie (copie), buletinul de identitate (chiar şi expirat). Dacă nu ai paşaport CRDS (cetăţean român cu domiciliul în străinătate), poţi merge cu buletinul în original. Dacă ai paşaport CRDS, atunci, poţi merge cu o fotocopie după buletinul anulat. Nu e bătut în cuie, dar e necesar să ai cel puţin un document cu CNP înscris pe el.
Intri şi ceri cu seninătate buletinele de vot. Te vor refuza. Îţi voi lista toate posibilele lor argumente. La toate vei avea cîte un răspuns ce îi va înebuni.
(va urma)
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Am observat la Consulatul din Atena că cel mai tare îi sperie un român care cunoaşte legea. E ceva rar şi şocant pentru lucrătorii din consulate, funcţionari obişnuiţi să terorizeze din spatele ghişeului.
Aşa e. Dar e de datoria noastră să o cunoaştem, să reflectăm îndelung şi să îi spulberăm cu argumente legale şi logice.
Eu am un pasaport CRDS – valabil inca. Nu am insa buletin anulat. Fiindca l-am facut prin consulat mi-au cerut buletinul cind am primit noul pasaport de „cetatean de categoria a III-a sau a IV-a”. Categoria I sunt cei cu d-alea diplomatice, categ a II-a cei cu pasaport normal.
Personal, consider ca avind aceasta mentiune in pasaport sunt discriminat.
Si unde as putea gasi de citit ID Sirbu?
Aveţi cel puţin o declaraţie privind soarta buletinului, dată în momentul în care aţi depus cererea de paşaport CRDS. Declaraţia duce la anularea buletinului.
Însă nu văd nimic discriminatoriu în paşaportul CRDS. Dacă ar fi ceva discriminatoriu ar fi la fel de „discriminatorie” şi prezenţa adresei pe buletin.
Pe ID Sîrbu îl găsiţi în blogroll, la capitolul: Bloguri închise, bătute, ostracizate, exilate.
Lectură plăcută.
Pai personal cred ca buletinul/cartea de identitate este deja ceva discriminatoriu, pentru ca domiciliul este o chestie absolut personala. Prin conferirea si a unei valabilitati, este inca o dovada a statului politienesc.
Ca sa nu mai vorbim de faimoasa procedura de luare in spatiu.
Este responsabilitatea mea sa-mi anunt adresa pentru a primi corespondenta (de orice natura ar fi ea). Pe aici pe unde traiesc, singurul act ce imi atesta un domiciliu este permisul de conducere. Restul actelor cu fotografie folosite la legitimare n-au domiciliu explicit scris pe ele (evident ca acest domiciliu exista intr-o baza de date). Si nici nu am un buletin de identitate, deci nici obligatie sa-l schimb la 10 ani sau ori de cite ori imi schimb domiciliul. De cite ori ma mut este treaba mea sa anunt pe cei ce trebuie sa stie asta (fisc, autoritate electorala, asigurare….)
Pasaportul este un document de calatorie ce atesta faptul ca sunt cetatean roman. Pe vremea cind traiam in Romania in pasaport nu era scrisa adresa unde locuiam, ci numai codul numeric. In baza lui, autoritatile pot modifica in baza lor de date ca eu am decis sa locuiesc in alta tara. Dar este discriminatoriu, pentru ca e scris ceva in plus (steaua lui David pentru noi emigrantii), iar cind ajung in Romania, si intru cu el, domnii de acolo se uita ciudat la mine. Am mai intrebat prin jur si pina acum nimeni nu mi-a zis ca ar mai fi ceva asemenator pentru altii. N-am facut cerere de pasaport CRDS, ci am cerut schimbarea celui ce-l aveam. Dar prezentindu-ma la un consulat si declarind un domiciliu… In plus CI devenise inutila, pentru ca la adresa mentionata pe ea locuia altcineva
Multumesc pentru rest. Si astept continuarea Scrisorii.
Este unul din blogurile ce le urmaresc cu interes si placere si pe care il dau exemplu de cite ori am ocazia pentru modul de abordare si pentru exemplul personal.
Vă mulţumesc pentru aprecieri.
Într-adevăr, buletinul nu este un document necesar. De aceea blogul de faţă se şi numeşte Fără buletin. Nu e o realitate, ci o viziune.
Voi căuta argumente împotriva legitimităţii buletinului pînă cînd legiuitorul va renunţa la obligativitatea lui.
In Canada nu avem asa ceva. Nimeni nu simte nevoia de a avea asa ceva.
Cu ce ne legitimam? Carnetul de sofer este un act. Nu e eliberat de guvern ci de o autoritate -Societatea de asigurarea a autovehiculelor-in Quebec. Deci nici macar de politie. Este singurul act ce are inscris pe el si domiciliul. Cardul de asiugurare de sanatate (de stat sau privata). Alt act cu fotografie. Uneori ti se cer 2 acte cu poza (la banca la deschiderea unui cont sau ipoteca, etc). Unul din primele plastice ce il faci aici este NAS (numarul de asigurare social, un fel de CNP). In baza lui te angajezi, platesti impozite, etc. Dar este un card de plastic cu un numar si nu esti obligat sa-l porti cu tine.
Si da, pentru tot ce expira esti instiintat macar cu 3 sapt inainte.
M-am intrebat si am intrebat in jur, ce acte foloseau in perioada interbelica in Ro? Impresia mea, neverificata, este ca BI este de sorginte sovietica. Daca nu el, apucaturile de a fi obligat sa-l ai cu tine, altfel nu existi, de a-l schimba de cite ori te muti sau de a-ti pune viza de flotant sigur de acolo vin. Plus eliberarea de catre politie.
Chestia ca au trecut nu stiu unde e o mare barba. Macar ca in multe locuri functioneaza inca in localul militiei/politiei.
Cind Romania nu va mai fi stat politienesc va dispare si BI/CI. Pina atunci „ei” vor gasi mereu motive.
Toate cele bune.
Aveţi dreptate. Buletinul este o aberaţie birocratică. Existenţa lui, în mod pervers, restrînge gama înscrisurilor de identificare a persoanei.
Nici japonezii nu au buletin. Procedurile de identificare includ liste de documente calificate. Chiar şi cele mai restrictive proceduri (la bancă, la poştă) cuprind cel puţin 18 documente calificate. Listele uzuale cuprind 27 de documente. (De anul trecut încoace, 28.) Însă la primărie te poţi duce chiar şi numai cu nota de plată la gaze. Iar la votare, chiar şi cu mîna goală(!). Din conversaţie, funcţionarul poate detecta cu uşurinţă uzurpatorul.