Cu adevărat pierzi timpul, atunci când nu numeri ocaziile favorabile pierdute. Afirmația pare o  glumă. (…) Dar, mă întreb, dacă am pierdut ocaziile bune, sunt falit? Nu! Nu cred… Am pierdut ocaziile numai bune de a pune întrebări. Și? Nici nu știți câte răspunsuri m-ar fi rănit! Cele care n-ar fi făcut-o, mi s-ar fi transformat în vise… Și ar fi rămas așa! Oricum, ocaziile au și ele egoismul lor… Aleg ce  le convine! (…)

Ocaziile mi-au demonstrat ceva: sunt leneș! Nu? După ocazii mai trebuie să și alergi… Treaba nu-i ușoară! „Ocazia e iute la fugă și leneşă la întors.” Așa ne spunea Eminescu… Aș fi spus-o și eu, în dubla mea calitate de cercetător-cobai al cercetării… (…)

Tot timpul, am lăsat pe mâine ce n-am vrut să fac niciodată. (Oi fi nepotul lui Picasso?)  Așa că, m-am vaccinat anti-ocazii. Astfel, am evitat o afectare generală (există febra ocaziilor!), o apariție sporadică, epidemică sau pandemică… La naiba! Sunt cam ”porcine” ocaziile astea…