Ai grijă pe cine urmezi

Devoțional zilnic 31 ianuarie 2020

Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi. – Efeseni 5:1,2

Eu am crescut în California şi, împreună cu sora mea, am stat la unchiul şi la mătuşa noastră, lângă Fresno. Părinţii noştri lucrau cam la două sute patruzeci de kilometri de noi şi veneau să ne viziteze la fiecare sfârşit de săptămână. Într-o ocazie, ne-au adus un cadou. Era un căţeluş rasa Terrier. Scout, pentru că aşa l-am numit, era foarte scump. Era şi deştept. Sora mea, Priscilla, care e mai mare decât mine, a început să îl înveţe mici trucuri. Le prindea foarte repede. L-a învăţat să se ridice, să se rostogolească, să se prefacă mort şi, desigur, să se ascundă.

Priscilla a încercat din răsputeri să îl înveţe şi să se roage împreună cu noi. Când noi îngenuncheam lângă pat, seara, ea îi spunea lui Scout să se aşeze lângă noi, să îşi încrucişeze lăbuţele şi apoi să îşi pună capul pe labe. Se pricepea tot mai bine la asta şi întotdeauna venea în fugă lângă noi atunci când ne pregăteam să ne rugăm dimineaţa şi seara.

Dar Scout a deprins de la sora mea şi un obicei foarte prost. Aşa că ceea ce făcea nu era complet vina lui, ci doar fusese educat greşit. Mătuşa mea nu era deloc încântată de acest obicei al lui. Îl certa şi se lua imediat după Scout.

Iată ce se întâmpla: sora mea găsea o groapă în pământ şi ascundea acolo o minge mică. Apoi îi cerea câinelui să o scoată. O, cu ce viteză zbura pământul sub lăbuţele lui Scout, în căutarea mingii! Problema era că sora mea ascundea mingea în grădina de flori a mătuşii. Îţi poţi imagina că mătuşa noastră nu era deloc fericită cu ce păţeau frumoasele ei flori. Căţelul urma nişte indicaţii greşite.

Sunt bucuroasă că Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege. Totuşi, uneori, noi îl lăsăm pe Satana să ne conducă în luarea unor decizii greşite. Tocmai de aceea trebuie să rămânem aproape de Hristos – pentru ca El să ne poată călăuzi. Putem face alegeri corecte atunci când îl urmăm pe Isus Hristos. Avem nevoie să ne „încărcăm bateriile” în fiecare zi la sursa Hristos.

Fiul meu, pastorul Terry Nelson, obişnuieşte să spună: „Timp deloc – putere deloc. Timp puţin – putere puţină. Timp mult – putere multă.” Astfel putem rămâne aproape de Domnul şi îl putem lăsa pe El să ne călăuzească pentru a face alegeri corecte.


Anne Elaine Nelson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro