Bollywood în Piaţa Muzeului (AUDIO)
Articol editat de dan.mosoiu, 26 mai 2015, 15:17
Ieri, 25 mai, după ploaia sănătoasă de după-amiază, Piaţa Muzeului a trepidat pe ritmuri de muzică indiană desprinse parcă din filmele de la Bolywood. O altă manifestare în cadrul Zilelor Clujului care a adunat laolaltă studenţi indieni, pakistanezi şi palestinieni, cursanţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, prin programul Erasmus. N-au lipsit nici membri ai comunităţii indiene din Cluj, cea care a organizat acest eveniment gustat din plin de publicul prezent.
În acordurile muzicii indiene, a urcat pe scenă o dansatoare clujeancă într-o ţinută exotică, sumară, viu colorată. Au urmat mişcări când rapide, când lascive, în orice caz incredibil de unduitoare. Am aşteptat finalul evoluţiei tinerei artiste, după care am făcut cunoştinţă.
Mă numesc Boroş Andreea Alexandra. Am interpretat pe scenă un dans oriental. Eu am învăţat să dansez urmărind pe internet artistele indiene. Dar mi-a plăcut de mică să dansez. Dansurile şi muzica au un ritm impresionant şi alert. Costumele sunt foarte frumoase. Dansul acesta păstrează o urmă de mister, chiar dacă pare, să zicem, sexy.
Publicul a fost încântat. Am zărit, printre spectatori, un cuplu care aproape că dansa.
Am venit special pentru acest eveniment. Ne plac mult muzica indiană şi dansurile lor. Urmărim şi filmele indiene. Acuma văd că pe scenă au urcat studenţi pakistanezi. Foarte frumos, tare mult ne place, ne-a spus doamna. L-am întrebat şi pe soţul dânsei ce admiră cel mai mult: muzica, dansul sau dansatoarele? Toate îmi plac. În tinereţe urmăream filmele indiene, erau la modă. Vandana şi altele…
Pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă, am apelat la un specialist, cercetătoarea Mihaela Gligor, iniţiatoarea Centrului pentru Studii Indiene din cadrul UBB.
Am ascultat, în special, muzică gen Bolywood. Ascultătorii şi cititorii trebuie să ştie, însă, că şi acest stil se inspiră din muzica clasică indiană. Fiecare gest pe care dansatoarea îl face înseamnă ceva. Este o întreagă poveste în spatele fiecărei mişcări, fiecărui gest, un fel de privire în oglindă. În India se studiază dansul de foarte devreme. Copilele de 3-4 ani sunt deja trimise de părinţi să studieze dansul şi învaţă până către 20 de ani. Vă daţi seama ce complicat e…. Dansurile clasice indiene implică un alt fel de trăire. Ele se joacă de regulă în teatre şi în jurul templelor, au un ceremonial aparte. Pe când acestea le întâlneşti peste tot, la nunţi, pe stradă, în filme…
La final, pe scenă, într-o comuniune care altundeva n-ar fi fost posibilă, au urcat şi au dansat împreună studenţi din India, Pakistan şi Palestina. Musulmani lângă arabi. Semn că, departe de ţările lor, prejudecăţile şi canoanele religioase pot fi depăşite. Când ritmurile orientale s-au potolit, am schimbat două vorbe cu o foarte frumoasă studentă venită din India să studieze la Cluj.
Eu studentă în medicină generală, anul V, şi foarte place, place Cluj, şi este casa pentru mine…
…şi am rămas fără cuvinte.
Dan Moşoiu
Foto: Mihaela Gligor
