Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Lupta cu dependența, pe care refuză la început să o accepte și să o recunoască, nu este deloc ușoară: zile de tremurat, de febră, obișnuința fără alcool, cunoașterea altor pacienți, recidiva și multe astfel de întâmplări sunt redate într-un stil simplu, niciodată exagerat.

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 4 iunie 2023, 00:00 / actualizat: 4 iunie 2023, 8:38

Cristian Fulaș transpune un flux de conștiință într-o furtună de gânduri, evenimente, idei, vorbe care au ca miez decăderea personajului prin reîntoarcerea la alcool și alte substanțe după o vreme în care a fost „curat”.
În câteva idei, subiectul cărții este următorul: personajul-narator, absolvent de Litere, este un alcoolic înrăit, cu prieteni de pahar, cu o relaţie tensionată sau aproape inexistentă cu sora, fără job și o casă mizerabilă. Definiția fericirii pentru el e să nu ai obligaţii şi să poţi să bei o bere în Cişmigiu la amiază sau dimineaţa când oamenii normali sunt la muncă, pentru a-şi plăti ratele la casă sau maşină. Când află că mama sa a făcut un atac cerebral şi este internată într-un spital din străinătate, acceptă propunerea surorii sale de a se interna într-o clinică de dezintoxicare.
Aici începe partea cea mai tristă, dar şi cea mai frumoasă a romanului: singurătatea, lupta cu tentaţia, redefinirea prieteniei şi a vieţii trăite cu noimă.

Titlul, Fâşii de ruşine este unul foarte bine ales: ruşinea este un afect de o importanţă colosală, de cele mai multe ori ignorată, dar care are rolul important de arbitru personal al moralităţii şi de coordonator al vieţii.
„Ruşinea însăşi este o intrare în interiorul sinelui. Este afectul jignirii, al înfrângerii, al abaterii, al inferiorităţii şi al alienării. Nici un alt afect nu este mai aproape de sinele perceput al unui om, sinele pe care el îl percepe ca persoana sa. Nici unul nu este mai central pentru o sursă a identităţii. Ruşinea este resimţită ca o nelinişte interioară, ca o stare de rău a sufletului. Este cea mai amară experimentare a sinelui de către sine, fie că este resimţită în umilinţa laşităţii, fie în simţul eşecului de a gestiona o provocare.”, spune autorul în roman.

Personajul evoluează așadar, de la ignorarea rușinii la şocul experimentării. Trecerea este treptată, dar se identifică foarte bine cu însuşi procesul de dezalcoolizare și cu perioadele de recidivă şi reabilitare.
”Eu de când am devenit om am vrut numai să supraviețuiesc, să văd următoarea dimineață, să nu am nicio obligație față de nimeni și nimic. Aici cred că e diferența uriașă între mine și ceilalți: ei și-au creat o viață cu scop şi le-ar fi ruşine să spună, într-o zi, că au ratat scopul. Eu nu mă tem de asta, totul e atât de aleator încât nici dacă aş sta nemişcat şi m-aş gândi câteva ore bune nu aş găsi un lucru de care să-mi fie cu adevărat ruşine. De asta sunt eu relativ fericit şi la fel de relativ nefericit, pentru că asupra mea nu planează umbra ruşinii.”
Odată intrat în lumea perfidă a alcoolului și a drogului, lucrurile capătă aura unor imposibile concilieri cu viața, ieșirea din această horă fiind practic imposibilă. Având coloana vertebrală a moralității frântă, nici relația cu familia nu l-a mai putut ajuta să se elibereze.
„Beau direct din sticlă și privesc lumea prin lentila alcoolului” este paragraful cel mai sugestiv și definitoriu pentru întregul roman.
Când citești Fâșii de rușine ai impresia că vezi o rană deschisă și, chiar dacă rana aceea nu e a ta, senzațiile pe care le percepi sunt vii și asemănătoare celor pe care le are personajul-narator. Cartea abordează o temă incomodă, punctul din care pleacă nu este unul confortabil – dependent de alcool și alte substanțe care aduc o iluzorie euforie, acest bărbat fără nume își dă seama că nu e de ajuns să învingă dependența. Că problema este mult mai amplă și cuprinde viața sa în ansamblul ei, dar și modul în care aceasta se raportează la normele sociale și la ceilalți indivizi. Nu se regăsește în ceea ce îi face fericiți pe alții, lupta sa e lupta pentru a fi el însuși, chiar dacă asta înseamnă să înainteze contra vântului. Rezultatul e acest roman.

Cartea se poate împrumuta de la Biblioteca Județeană Cluj, de la Secția Împrumut pentru Adulți și Artă.
Vă așteptăm cu drag!

 

Rodica Uifălean, Biblioteca Județeană ”Octavian Gog” Cluj

Rodica Uifălean

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebooktwitter și instagram.

Ce mai citim: Recomandarea librarului
Ce mai citim? duminică, 28 aprilie 2024, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea librarului

În 1950, odată cu construcția barajului, satele Curon și Resia sunt înghițite încet de apele lacului nou format.   E o realitate care nu...

Ce mai citim: Recomandarea librarului
Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Ce mai citim? duminică, 21 aprilie 2024, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

În timpul liceului a fost laureatul unui concurs de proză, iar ulterior a fost descoperit şi încurajat de Florin Iaru şi Marius Chivu. Așa a...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Ce mai citim: Recomandarea editorului
Ce mai citim? duminică, 31 martie 2024, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea editorului

Recomandare de la Eli Bădică, editoare coordonatoare a imprintului n’autor:   Pentru că pe 26 martie a fost marcată Ziua...

Ce mai citim: Recomandarea editorului
Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Ce mai citim? duminică, 24 martie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Buburuza este cel mai recent roman al tinerei scriitoare basarabene, apărut la editura Polirom și a fost receptat cu mare interes de către public....

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Ce mai citim? duminică, 17 martie 2024, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului [AUDIO]

Romanul O insulă mai mică, apărut la începutul lui 2024 la editura Casa cărții de știință din Cluj este cartea cu care Lorenza Pieri își...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului [AUDIO]
Ce mai citim? duminică, 10 martie 2024, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea librarului

Scriitoarea irlandeză Claire Keegan (n. 1968) este cunoscută pentru povestirile sale publicate de-a lungul timpului în The New Yorker, The...

Ce mai citim: Recomandarea librarului
Ce mai citim? duminică, 18 februarie 2024, 00:00

Ce mai citim: recomandarea traducătorului

A fost odată ca niciodată o roșcată. O chema Olga, avea ochi căprui și îi plăceau cireșele. Dacă vreți să știți mai multe despre ea,...

Ce mai citim: recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 11 februarie 2024, 00:00

Ce mai citim: recomandarea librarului – Două furnici și un elefant

Augustin Cupșa e cunoscut ca autor de proză scurtă și romancier, a câștigat premii și pentru scenarii de film și a avut mai multe colaborări...

Ce mai citim: recomandarea librarului – Două furnici și un elefant