Anneke van Giersbergen a revenit pe scena de la The Silver Church din București, în turneul de prezentare a albumului Drive, lansat in urma cu doar cateva luni.

(credit foto Miluta Flueraș)

I-am descoperit pe The Gathering undeva prin 1994-1995 atunci când Rocka Rolla aduce în Timișoara cam tot ce apărea nou în rock-ul (de toate felurile) de dincolo. După Always… și Almost a dance cu al lor doom mai mult sau mai puțin atmosferic, frații Rutten au cooptat-o în 1994 pe Anneke iar Mandylion, albumul lansat un an mai târziu rămâne și azi cel mai cunoscut și apreciat al trupei.

Astăzi, în 2013, când toate trupele posibile și imposibile au ajuns cel puțin o dată în România, pare greu de imaginat, dar atunci, la sfârșitul anilor ’90 mă întrebam serios și foarte sincer dacă o să am vreodată ocazia să îi văd live pe The Gathering.

Adevărul e că am și avut de așteptat până în 2003 când am avut surpriza să descopăr că vor cânta în Montpellier, acolo unde eram cu o bursă. Concertul a avut loc chiar în seara în care plecam spre casă, așa că de la 9 la 11 i-am văzut pe The Gathering iar la ora 1 noaptea eram deja în autocarul spre Timișoara. Trei ani mai târziu au fost una din trupele pentru care am mers la Sziget (2006 chiar a fost un an tare la Obudai) unde i-am văzut și scenă mare.

În 2007 n-am putut rata la Artmania unul din ultimele concerte The Gathering cu Anneke (o seară în care veneau, în premieră, cred și My Dying Bride, alta obsesie personală din anii ’90, iar ”headlinerii” erau mult mai comercialii Within Temptation).

Deși Anneke a tot venit la Sibiu cu Agua de Annique am revăzut-o doar în aprilie 2012 (deși n-am ”boicotat-o” recunosc că nu am rezonat în mod deosebit cu proiectul) tot în The Silver Church, în turneul pentru albumul Everything is Changing, realizat în aceeași formulă ca și noul album.

Am făcut acest mic istoric, și am amintit de The Gathering si pentru că o foarte mare parte din cei care au fost ieri în sală erau dintre cei care au așteptat niște ani buni saii vadă live pe olandezi, media de vărstă trecând de 30 de ani. De fapt sunt convins că și azi un concert The Gathering ar umple The Silver Church.

Revenind la concertul din TSC, Anneke nu s-a îndepărtat prea tare de piesele de pe Drive (pe care l-a prezentat în întregime, dacă nu mă înșel) oferindu-ne și un pic de The Gathering cu Saturnine, probabil unul din momentele cel mai apreciate de publicul prezent (tare mi-ar fi plăcut să mai fie încă vreo două piese din perioada respectivă, dar și Beautiful One din perioada Agua de Annique într-o interpretare acustică (împreună cu Circles).

În ultimele săptămâni am tot ascultat noul album, destul de ”pop” el de felul lui, un album mai degrabă scurt, cu doar 10 piese, cu câteva dintre ele care te prind, Drive, Shooting for the stars sau We live on,  cu un featuring interesant al artistului turc Hayko Cepkin pe Mental Jugle, dar si cu o frumoasă baladă My Mother Said (un interviu interesant despre noul album pe antimusic.com). Și noul album continuă revenirea la un rock mai în forță (dacă se poate spune așa) comparativ cu perioada Agua.

Anneke a rămas aceeasi prezență faină pe scenă, unul din artiștii pe care se vede că se bucură de faptul că sunt în fața publicului. Ne-a mulțumit că și pe zăpada asta (ei veneau din Turcia unde au avut două concerte) am lăsat căldura de acasă pentru o seară alături de ea și a știut să țină publicul aproape (nu că ar fi fost foarte greu, la capitalul de simpatie de care se bucură).

Concertul n-a durat foarte mult, singurul minus de altfel, dar dinamica energia și intensitatea celor ce s-au întâmplat pe scenp, ordinea pieselor au fost inspirat realizate, astfel încât după un bis de cu trei piese, am plecat fericiți acasă, după cum se zice.

A propos de inspirație, seara s-a încheiat cu The best is yet to come, așa că nu ne rămâne decât să așteptăm următoarea întâlnire cu Anneke van Giersbergen.