Florin Ianovici – Intrebarile unei sarbatori

13 dec. 2014 Comentarii închise

Photo Cuvantul Adevarului

M-am asteptat ca odata cu trecerea timpului, cu maturizarea, sa am mai multe raspunsuri si mai putine intrebari. Realitatea este total opusa: astazi am mai multe intrebari ca odinioara. Exista la nivelul intregii societati multa confuzie datorata si pretentiei unora e a oferi raspunsuri la orice intrebare. Fiecare este un mic sau un mare specialist si are cate un raspuns la orice intrebare. Falsificarea adevarului este o preocupare constanta a celui rau pentru ca el stie ca prin cunoasterea Adevarului noi vom deveni liberi. De aceea lumea este intoxicata constant cu idei care viruseaza si imbolnavesc sufletul.

Nu ma sperie lipsa raspunsurilor, cat ma sperie lipsa intrebarilor. Interogatia este un mijloc de cunoastere pe care insusi Mantuitorul Isus l-a folosit in relatia cu ucenicii Sai. Observ cu spaima cum pe zi ce trece dispar intrebarile, iar oamenii sunt din ce in ce mai destinsi, mai putin preocupati de a patrunde miezul lucrurilor, de a se lasa framantati de intrebari grele, existentiale, intrebari care ne-ar putea conduce spre adevaruri ce imbogatesc sufletul nostru. „Sa intrebi poate fi uneori rusinosdar e o rusine de un moment. Sa nu intrebi, insa, spunea Haruki Murakami, e o rusine de o viata.”

Sarbatoarea nasterii Mantuitorului Isus poarta cu ea intrebari grele, dureroase si nu vom evita sa le adresam tuturor celor care au inteles ca viata ridica semne de intrebare. Pentru aceasta sarbatoare ne intrebam:

Cum de un Dumnezeu atat de bun permite un rau asa de mare?

16 Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.
17 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice:
18 „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”

Oamenii se straduiesc sa creeze un Craciun feeric, dar Biblia vorbeste despre strigatul de durere al Rahelei. Avem tendinta sa evadamdin realitate pentru ca uneori este prea dureroasa, insa Dumnezeu nu evita realitatea oricat de naucitoare ar fi ea. De ce oare atat de aproape de cantecul ostirii ceresti apare acest bocet, aceasta imagine a unei dureri ce nu putea fi mangaiata?

Ca sa intelegem ca lumea zace in cel rau, iar noi suntem zamisliti in pacat si robi firii pamantesti. Hristos nu este o felicitare de sarbatori, nu este o masa imbelsugata cu prietenii, nu este o avalansa de becuri colorate, ci este Mantuitorul neamului omenesc, este leacul pentru boala sufletului nostru, este eliberatorul din robia patimilor noastre si este vindecarea pentru o lume innebunita de placeri si plina de rotate.
Ca sa intelegem ca neprihanirea ne costa pe pamant, dar nelegiuirea ne va costa cerul.
Ca sa intelegem ca suferinta iti aduceo profunda revelatie a adevarului.
Ca sa intelegem ca viata este o cursa contra cronometru.
Ca sa intelegem ca puntea dintre generatiie uneori puntea lacrimilor.

De ce oamenii trebuie sa fuga din fata oamenilor rai?