La 20 mai 1990 au fost primele alegeri de după căderea comunismului, cîştigate de FSN cu 66% din voturi şi de Ion Iliescu cu 85% din voturi. Un rezultat previzibil, fiindcă în perioada imediat de după revoluţie FSN adoptase o politică economică de tip „Moş Crăciun”. Prăvăliile erau pline (în contrast cu perioada ceauşistă), unele salarii se măriseră şi oricum salariile se plăteau integral chiar dacă nu se realiza producţia plănuită (iarăşi în contrast cu perioada ceauşistă), diferite avantaje fuseseră adoptate pentru unele tagme sociale (de pildă se redusese ziua de muncă pentru mineri de la 8 la 6 ore) şi se ieftiniseră unele produse.

Poporul român observase o creştere reală a nivelului de trai în primele luni ale guvernării FSN-iste şi se îndrăgostise de FSN. Specialiştii în marketing cunosc: prima impresie contează. Ulterior, politica economică FSN-istă de tip „Moş Crăciun” a avut efecte nefavorabile, s-a declanşat inflaţia şi s-a ajuns ca mulţi români să ajungă la un nivel de trai mai scăzut decît pe vremea lui Ceauşescu, de unde şi apariţia nostalgiilor după acesta. Au trebuit ani de zile pentru potolirea inflaţiei şi revenirea României la un produs intern brut egal cu cel din 1989. Dar în momentul 20 mai 1990 populaţia nu-şi dădea seama de acest lucru.

Iată, din presa vremii, cîteva măsuri populiste cu care FSN-ul şi-a asigurat victoria electorală din 20 mai 1990:

„Aberantul preţ al kilowattului-oră a fost anulat” scria Ion Lazăr în ziarul „Adevărul” din 29 decembrie 1989, explicînd că primul ministru Petre Roman a anulat „sistemul diabolic de tarife majorate pînă la 2,50 lei/kWh impuse de cotele aberante”, adoptîndu-se un tarif unic de 0,65 lei/kWh. S-a înlăturat astfel „încă o sursă de spoliere a omului de rînd”, scria cu satisfacţie ziarul. „Mulţumiri autorităţilor care au acţionat cu promptitudine exemplară şi au hotărît adoptarea acestui decret menit a face un act de dreptate cu efecte benefice substanţiale, imediate pentru fiecare cetăţean”, încheia „Adevărul”.

După curentul electric a venit şi rîndul gazului metan. „În loc să se ocupe de găsirea soluţiilor de creştere a resurselor de combustibil, gaze naturale, diabolicul dictator era mai preocupat de elaborarea unor sofisticate sisteme de reducere a consumului lor, introducînd fel de fel de cote şi abuzînd de răbdarea cetăţeanului de rînd”, scria acelaşi Ion Lazăr în „Adevărul” din 31 decembrie 1989. Ca urmare, ziarul propune să se practice un tarif unic de 1 leu/mc de gaz metan. La discuţiile pe această temă de la Ministerul Petrolului şi de la Dispeceratul Naţional de Gaze „cu toţii au fost de acord cu anularea Decretului 272 din 1987 care este absurd şi inuman”.

Privind retrospectiv, ne bate gîndul că Ceauşescu o fi fost ecologist şi voia să reducă consumul de gaze şi curent pentru a combate încălzirea globală. În zilele noastre, acesta este motivul invocat pentru diferite accize incluse în preţul energiei, se propun şi taxe noi în acest scop, dar nu în calitate de sistem tarifar diabolic care să abuzeze de răbdarea cetăţeanului de rînd ci în calitate de directive europene care urmăresc crearea unui comportament ecologic responsabil al cetăţenilor.

• politica românească