Generalul Aurel Rogojan și fostul șef al securității Iulian Vlad la Timișoara. Lansarea cărții „Factorul intern. România în spirala conspirațiilor” de Aurel Rogojan (video)

rogojanÎn 5 octombrie, în aula filialei Timișoara a Academiei Române, am asistat la lansarea cărții „Factorul intern. România în spirala conspirațiilor” scrisă de generalul Aurel Rogojan, fostul șef de cabinet a lui Iulian Vlad, fostul șef al securității din 1989. La lansare a fost prezent și Iulian Vlad, căruia îi este consacrat un capitol al cărții. Evenimentul a fost organizat de Asociația cadrelor militare în rezervă și în retragere din Serviciul Român de Informații și face parte dintr-un turneu de promovare a cărții pe care domnii Aurel Rogojan și Iulian Vlad l-au întreprins în mai multe orașe. Înainte de Timișoara, dînșii organizaseră lansări ale cărții la Oradea și Arad (linc).

Domnul Adrian Kali, profesor de istorie la liceul Grigore Moisil (unul din liceele de elită ale Timișorii) și rănit în revoluție (linc), a publicat pe pagina sa de facebook (linc) poze cu mașinile jandarmeriei prezente în fața clădirii unde se desfășura lansarea, cu următorul comentariu:

Lansare de carte. Afară, în fața academiei. Două mașini parcate pe trotuar, cu însemnele unui anumit serviciu. Premierul Cioloș știe că aceștia au venit să-l protejeze pe Iulian Vlad? Vreau să văd reacțiile. S-a iscat scandal național pe tema lui Gabriel Oprea, însoțit, dar asemenea forțe la o lansare de carte? Haideți explicați domnilor tehnocrați!

Imagine din timpul lansării cărții, cu Corneliu Vaida în spatele sălii cu pancarda
Imagine din timpul lansării cărții, cu Corneliu Vaida în spatele sălii cu pancarda. Sursă foto – facebook

Alt participant la lansare, Corneliu N. Vaida (linc), comentează astfel pe facebook:

Asta a fost prima lansare de carte la care am fost legitimat de jandarmi, mi s-au notat datele, am fost filmat, fotografiat și filat în permanență de civili vigilenți!

Domnul Vaida a fost prezent în sală cu o pancardă pe care scria: „Iulian Vlad – Timișoara te repudiază, dar pubela istoriei naționale te așteaptă cît mai curînd”.

Altă pancardă, cu textul „Ieri apărați un dictator, azi cereți drept de autor! Mistificînd tot adevărul, mințind și jefuind poporul!” era purtată de Liviu Băcana (fost candidat la primăria Timișorii din partea Partidului România Unită; am înțeles că acum s-a retras din partid).

Fostul adjunct al șefului securității Timiș, Radu Tinu, descria astfel lansarea pe facebook:

A fost lansarea unui „best seller” al anului, intelectuali de marcă ai urbei au onorat cu prezența pe autor…. dar, „comme d habitude” … au venit și cîțiva, mai puțin stătători prin bibliotecă, își zic „revi”… și au perturbat cu jigniri și invective un eveniment ce se desfășura în aula filialei Academiei Române… no comment.

Personal am ajuns mai devreme decît ora anunțată, nu m-a legitimat nimeni iar jandarmii i-am văzut doar la plecare. Probabil ajunsesem înaintea jandarmilor. În prezidiul sălii, în calitate de prezentatori ai cărții, alături de autor mai stăteau Adrian Dinu Rachieru, Nicolae Țăran, Iulian Vlad, istoricul Ioan Hațegan și un domn care cred că este Ștefan Buzărnescu, anunțat pe afiș.

Cei de la prezidiu au luat pe rînd cuvîntul lăudînd cartea și deplîngînd starea actuală în care a ajuns România după 1989. Despre fostul general Iulian Vlad, aflat de față, s-a spus că a dat ordin să nu se tragă în timpul revoluției, cică ar fi interzis înarmarea securiștilor. Desfășurarea lină a întrunirii a fost întreruptă de Adrian Kali, care l-a corectat pe Ioan Hațegan, care vorbise că a trecut 25 de ani de la revoluție, Kali i-a spus că nu-s 25, sînt 27. Apoi au urmat discuții pe ton ridicat între Adrian Kali și Nicolae Țăran (fost deputat de Timiș al Partidului Alianței Civice, participant la mitingurile cu „jos Securitatea!” din 1990), care spusese că la revoluție mulți au fost împușcați întîmplător, mergeau de pildă la cumpărături. Cum puteți minți așa? Eu am fost împușcat la podul Decebal unde s-a tras asupra coloanei de manifestanți!, i-a strigat profesorul Kali profesorului Țăran. Nicolae Țăran a mai povestit că pe 21 decembrie 1989 din balconul Operei a vorbit cineva din Tiraspol, ceea ce a stîrnit nedumerirea unui spectator din sală (am impresia că Liviu Băcana), care a spus că a fost în Operă în timpul revoluției și mai sînt în sală cîțiva care erau în Operă atunci (i-a nominalizat, dar nu-mi amintesc exact) și nu știe de așa ceva.

Viorel Sasca (reținut în revoluție, fost consilier local în Timișoara) l-a întrebat pe fostul general Vlad, de ce, dacă este patriot, nu l-a arestat pe Ceaușescu în decembrie 1989. Vlad a răspuns că el nu a mai avut întîlniri cu Ceaușescu după ședința C.P.Ex. din 17 decembrie 1989, cînd a fost „pus la zid” că n-a înarmat trupele. Că securiștii n-au avut arme la ei în timpul revoluției, fiindcă a dat ordin ca armele să fie în depozit, nici măcar în rastele nu le-au lăsat, și ar fi putut s-o încurce din cauza asta dacă nu cădea Ceaușescu. Nu are nimic să-și reproșeze.

Am pus și eu cîteva întrebări lui Iulian Vlad. Întîi, fiindcă profesorul Nicolae Țăran spusese că Vlad a fost condamnat pentru genocid la 25 ani închisoare din care a executat 4, l-am întrebat pe Vlad dacă e dispus să ofere textul complet al hotărîrilor judecătorești care-l privesc, cu toată motivarea lor, pentru a fi publicate. Iulian Vlad a spus că au fost 3 procese în care a fost implicat, iar hotărîrile sînt la arhiva instanțelor militare, pot fi cerute de acolo, dar sentințele cuprind mai mult acuzațiile, trebuie văzut tot dosarul. Din experiența proprie, întotdeauna motivările hotărîrilor judecătorești cuprind nu doar acuzațiile, ci și descrierea apărărilor pe care și le-au făcut inculpații, iar în final concluziile instanței, care arată și de ce a reținut ori a respins anumite afirmații folosite de acuzare ori de apărare. Totodată, am îndoieli că aș putea primi hotărîrile judecătorești privindu-l pe generalul Vlad, nefiind parte în proces. Domnul Vlad are deja hotărîrile și poate obține copie după orice document de acolo fiind parte în proces. E alegerea dînsului dacă acceptă să fie date publicității aceste documente în întregime, nu numai bucățelele care îi convin. Eu nu cred că putem discuta o apreciere a rolului jucat în 1989 de Iulian Vlad fără să fie disponibile hotărîrile de condamnare a acestuia. Se pot lansa lozinci de tip „proces politic”, „manipulare a justiției”, dar cei care lansează lozincile nici nu știu textele pe care le critică. Vlad a confirmat că condamnarea sa nu a fost pentru „genocid”, deci ceea ce spunea Nicolae Țăran era inexact. A fost acuzat de genocid, a explicat Vlad, dar nu apare asta în condamnare.

M-am referit apoi la declarația generalului Emil Macri, care spunea că n-a găsit dovezi de implicare străină în revoluția din Timișoara, iar cînd a raportat asta generalului Vlad a fost întîmpinat cu iritare și supărare (declarație prezentată pe acest blog – linc). L-am întrebat pe domnul Vlad de ce a fost iritat. Dînsul a spus că avea informații pe mai multe canale, nu numai de la Macri. Apoi m-am referit la ceea ce Iulian Vlad însuși a declarat la procesul revoluției din Timișoara, în calitate de martor, că cei trimiși de el la Timișoara i-au raportat că n-au găsit elemente din care să rezulte un amestec al străinătății în evenimentele din Timișoara (și această declarație o puteți găsi pe acest blog – linc). Vlad a confirmat declarația. Amîndouă declarațiile – a lui Macri și a lui Vlad – au fost tipărite în cartea „Libertate te iubim, ori învingem ori murim!” (linc), editată în 2014 de asociația „17 Decembrie” din Timișoara, carte pe care o aveam la mine.

Altă întrebare pe care am pus-o, cu referire la declarația din procesul revoluției a maiorului Gheorghe Sălăjan (linc), precum că în 22 decembrie 1989 dimineața locotenent-colonel Carașcă a plecat din Timișoara spre București cu 12 dosare ale unor persoane reținute la Timișoara, pentru a fi duse generalului Vlad, dacă a primit aceste dosare. Vlad a spus că nu.

Fiindcă Iulian Vlad spusese că în timpul revoluției a dat ordin de ținere a armamentului în depozit, am amintit că în 22 decembrie 1989 a apărut la TVR securistul Gheorghe Stan care a spus că întreaga sa unitate era înarmată și pregătită de intervenție, dar cînd a văzut revoluționarii la TVR au hotărît să treacă de partea poporului, chestie care contrazice afirmația că toate armele securiștilor erau în depozite. Vlad a răspuns că cine știe din ce motive Stan n-o fi respectat ordinul său. Am amintit că Stan vorbea în numele întregii sale unități și că filmarea respectivă se află pe canalul meu youtube (puteți vedea înregistrarea respectivă și pe acest blog – linc). Vlad a mai spus că nu s-a tras cu nici o armă de la securitate. Am amintit că la dosarul procesului Timișoara este un document de verificare a armamentului (și acest document disponibil pe blog – linc) care arată că s-au găsit urme de funingine inclusiv pe armele unor securiști din Timișoara. Aici a intervenit Radu Tinu, care a spus că în sediul securității au pătruns civili în 22 decembrie 1989, și aceia au tras cu armele alea.

În final, fiindcă unul din prezentatorii cărții deplînsese situația în care a ajuns România acum, că prosperitatea pe care o așteptam în 1989 se lasă așteptată, i-am rugat pe Iulian Vlad și pe generalul Aurel Rogojan să ne spună cît au pensia, pentru a vedea dacă nu cumva în unele cazuri prosperitatea a fost totuși atinsă. Nu am primit răspuns, domnul Vlad a spus doar că stă în aceeași casă pe care o primise în comunism, cînd era locotenent-major. Domnul Rogojan a spus că e dispus să-mi răspundă la 100 de întrebări pe e-mail, îndemnîndu-mă să iau adresa de e-mail de la domnul Radu Tinu.

De remarcat și relatările mijloacelor de informare în masă despre eveniment. TV Europa Nova (linc) a dat un reportaj conform căruia publicul a fost „vizibil cucerit” de carte (aceeași expresie – „vizibil cucerit” – o găsesc și într-un articol din „Bihoreanul” despre lansarea de la Oradea – linc; departamentul de marketing al editurii are imaginație redusă), ferindu-se să filmeze pancardele dușmănoase și să pomenească despre discuțiile în contradictoriu. Saitul tion însă, în articolul Darianei Bratu „Ieri apărați un dictator, astăzi cereți drepturi de autor. Protest la lansarea de carte a nui fost securist” (linc) pune accent pe protestele pricinuite de lansarea cărții. E prezentat acolo și banerul suporterii echipei Poli Timișoara, cu textul „Frații și părinții noștri zac acum morți/ În timp ce criminalii își lansează cărți”. Pe Banatul Azi găsesc articolul lui Viorel Dogaru „Ați învins! Dar nu scuipați, gunoaie umane, și pe mormintele celor uciși la Timișoara” (linc), în care iar se pune accent pe contestările la adresa cărții. În articol este însă și o filmare de vreo 29 de minute în care puteți vedea și un interviu cu autorul, dar și discuțiile din timpul lansării. De la minutul 18:17 este o parte din intervenția mea. Pun acea filmare la începutul articolului, iar o altă filmare de 37:38 minute, pusă pe youtube tot de Banatul Azi, cu specificarea „imagine ne-editată” și care cuprinde începutul lansării, o dau mai jos. La această ultimă filmare, de la minutul 36 puteți vedea confruntarea dintre profesorii Adrian Kali și Nicolae Țăran.

Mai citește:
Securistul Gheorghe Stan: Întreaga unitate, care eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim, am depus armele
Mă adresez generalului Vlad de la Securitate. Încă se mai poate salva onoarea trupelor şi ofiţerilor
Raportul serviciului de filaj al Securităţii Timiş din 19 decembrie 1989
Raportul Securităţii despre filajul făcut la locuinţa lui Tokes
Registrul comunicări teren al serviciului de filaj al Securităţii Timiş în decembrie 1989
Caraşcă cu 2 ofiţeri de miliţie au plecat la Bucureşti să ducă nişte dosare generalului Vlad
Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale
Declaraţii securiste despre revoluţia din Timişoara. “Informaţiile obţinute … nu au pus în evidenţă nici lideri şi nici amestecul vreunei puteri străine în producerea evenimentelor de la Timişoara. Raportarea acestor date … generalului I. Vlad a produs iritare şi chiar supărare” (Emil Macri)
Minciunile istoricului Cristian Troncotă. Declaraţia lui Iulian Vlad în procesul revoluţiei de la Timişoara

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.