În cărţile în care mi-am povestit propria implicare în revoluţie („Falsificatorii istoriei”, „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, iar mai recent în Revoluţia română explicată pentru to(n)ţi – linc şi „Libertate te iubim, ori învingem ori murim!” – linc) am arătat că în 22 decembrie 1989 am evadat dintr-o dubă de miliţie care se îndrepta spre marginea oraşului. În revista „Expres”, domnul lt-col. Petre Izdrescu, şeful Procuraturii Militare Timiş, explica: „În 22 decembrie 1989 Macri a transmis prin brigada de grăniceri ordinul ca unitatea din Foeni, localitate aflată la graniţa cu Iugoslavia, să fie prevenită despre sosirea unei dube cu 16 persoane, care trebuie lăsate să treacă granţia. Cine erau aceste 16 persoane? În data de 20 decembrie, sub presiunea maselor, fuseseră eliberaţi arestaţii, cu excepţia acestora şaisprezece, pe care generalul Macri, conform planului elaborat anterior împreună cu dictatoarea, îi destinase aruncării peste graniţă, pentru ca ulterior dispariţiile de persoană (să ne amintim de cadavrele incinerate despre care lumea nu ştia încă nimic) să poată fi trecute pe lista celor fugiţi (…) Contrar ordinului primit, grănicerii au întărit paza, decişi să nu permită nimănui, în acele zile tulburi, să treacă. Duba nici n-a mai ajuns la Foeni, subofiţerii susţin că ei au eliberat pe drum arestaţii, iar aceştia spun că ei au sărit din autodubă” (Brînduşa Armanca – „Schimbarea măştilor a fost meseria lor de o viaţă”, interviu cu procurorul şef al procuraturii Militare Timiş, în revista „Expres” din 13 aprilie 1990).

Pe saitul dosarele revoluţiei (care văd că nu mai funcționează, dar am salvat din el pe vremea cînd funcționa) au fost date publicităţii documente din procesul revoluţiei de la Timişoara scanate de asociaţia „21 Decembrie” din Bucureşti. Printre aceste documente se află şi un proces verbal al Procuraturii Militare Timişoara care relatează despre episodul cu duba. Privind retrospectiv, cred că am fost inspirat să sar din mers din acea dubă, că altfel puteam ajunge să fiu împuşcat de grănicerii de la Foeni. Redau mai jos conţinutul documentului:

PROCURATURA MILITARĂ TIMIŞOARA

PROCES-VERBAL

Anul 1990, luna ianuarie, ziua 11

Colonel de justiţie DAN IOAN şi Lt.-col. COSMA VASILE, procurori militari, azi, data de mai sus, ne-am deplasat la sediul U.M. nr. 02840 Timişoara, unde şeful de stat major lt.-col. NECHITA NECULAI, ne-a pus la dispoziţie un registru în care se notează diferite ordine pe care le primesc telefonic, în care am constatat următoarele menţiuni:
– 22.12.1989, ora 13,10, generalul Nuţă Constantin a ordonat: la P.C.T.F. Foieni, mic trafic – urmează să se prezinte cpt. STAICU de la miliţie, iar comandantul punctului să-i execute ordinele, în sensul de a „arunca” 19 persoane ce vor fi aduse cu două autodube, în R.S.F. Iugoslavia;
– 22.12.1989, ora 13,30 – generalul Macri a dat ordin ca toate trupele să fie retrase în cazarmă şi la întrebare a răspuns că nu cunoaşte ordinul dat de generalul Nuţă.
Comanda U.M. nr. 02840 nu a dat curs ordinului generalului Nuţă, ci, dimpotrivă, a luat măsuri de deplasare de urgenţă a unor întăriri militare la Foieni, pentru a nu permite trecerea frauduloasă a frontierei.

Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal.

PROCURORI MILITARI:
Col. de justiţie [ulterior va deveni general] Dan Ioan
Lt. col. de justiţie Cozma Vasile

Se observă diferenţe între ce spunea procurorul Izdrescu revistei „Expres” şi ce apare în acest proces verbal: cel care a dat ordinul a fost Nuţă, nu Macri, şi ar fi fost vorba de 19 arestaţi, nu de 16, în 2 dube, nu una. Probabil Izdrescu vorbea în aprilie 1990 din ce-şi amintea din documentele citite, fără să aibe documentele în faţă pentru verificarea acurateţii, şi a confundat Nuţă cu Macri, mai ales că şi Macri e pomenit în document. Probabil iniţial Nuţă să se fi gîndit să trimită 2 dube cu reţinuţi, iar apoi să fi trimis numai una. Eu numai de o dubă ştiu (asta nu înseamnă că după ori înainte de duba noastră nu se putea să fi fost trimisă şi altă dubă). Din ianuarie pînă în aprilie 1990 procuratura militară Timişoara a putut să facă cercetări suplimentare, probabil a identificat şi audiat pe cei care erau în dubă (eu cel puţin, încă de la sfîrşitul lui decembrie 1989 depusesem la procuratură un memoriu în care am arătat şi întîmplarea cu duba), deci a putut afla mai exact cîţi se aflau în duba respectivă (eu nu i-am numărat, ştiu doar că duba era plină). Printre cei care se aflau în acea dubă, alături de mine, îi amintesc pe Teodor Tăut, medic stomatolog, după revoluţie fost consilier local la Timişoara, răposat prin 1998 sau 1999, pe Doru Berejovschi, care fusese împuşcat în mînă dar nu voia ca anchetatorii să afle asta, pe Mihai Sandu (linc) şi pe Ioan Geangu (linc).

Mai citeşte:
– Sînt vechi membru al clubului posesorilor de NUP
– NUP-ul încasat de mine în 1990
– Declaraţie a mea din timpul revoluţiei
– NUP-ul dat de Procuratura Militară Timişoara la plîngerea mea

• justiţie
• revoluţia română din 1989