A 2-a parte a emisiunii „Revoluţie fără terorişti” de la Antena 1 (17 decembrie 2002). Realizatoare Dana Deac, invitaţi Dan Voinea şi Marius Mioc. Prin telefon intervine Adrian Nicolae.
Vezi şi prima parte a emisiunii: Domnul Mioc nu-şi dă cu părerea ci aduce în atenţia opiniei publice istoria prin documente
Transcriere înregistrare:
00:00 Dana Deac: Multe întrebări pe care aş vrea să i le punem împreună domnului general Voinea, pentru că mulţi au murit. Aveţi numai 64 de nume trecute în registrul martirilor pentru data de 17 decembrie dar multe victime a făcut revoluţia. Pe mulţi dintre ei poate că nu i-a revendicat nimeni nici pînă astăzi. V-aş ruga să ne spuneţi. Am aici o serie de întrebări pe care aş vrea să vi le adresez. Nu ştiu, motivele alea umanitare pentru care au fost eliberaţi călăii de la Timişoara mai rămîn valabile acum? Sînt O.K. pe perioada asta, sau le-am şi uitat? Nici nu mai, nici nu ne mai gîndim la…
00:46 Dan Voinea: Sigur că este o problemă a justiţiei să lămurească aspectul acesta, al pedepsirii celor vinovaţi. Se pare că de 12 ani justiţia n-a ajuns la o hotărîre comună. Şi spun acest lucru pentru că, deşi am încercat să trimitem spre judecată foarte multe dosare, inclusiv de la Timişoara, nu au rămas toate, multe dosare nerezolvate, dar marea majoritate a lor, mă refer Sibiu, Clujul, Timişoara, au fost deferite justiţiei. Şi aceste dosare, interesant este că se judecă şi astăzi. Adică dosare care au fost gata în maxim 1 an de zile, 2 ani de zile, ele trenează încă la instanţele de judecată, pe diverse motive. Însă unul foarte serios ar fi şi acela că victimele nu au fost niciodată apărate, nici din punct de vedere procedural, să zic aşa, de avocaţi. Eu am fost uimit, mi-aduc aminte cînd au venit ei după 2 ani de zile, de la Timişoara, să-şi comemoreze morţii arşi la crematoriu, nu ştiau unde a fost aruncată cenuşa morţilor. Că voiau să ridice acolo o troiţă. Au venit cu colivă, cu prescuri, ca să-şi pomenească morţii. Era o chestiune pur creştinească, deci nu de răzbunare, nu de altceva. Şi nimeni nu le-a spus, deşi la dosarul care era pe rolul instanţei exista procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa fotografică, tot ceea ce am făcut noi, audierea muncitorilor de la crematoriul „Cenuşa” unde au fost incineraţi morţii, mă rog, declaraţiile celor vinovaţi, care au fost arestaţi atunci şi aşa mai departe. Deci ei nu au avut acces practic la aceste dosare! Victimele. Dacă vreţi, este o chestiune de interes naţional. Poate că în noua democraţie care o s-o facem cu intrarea în Europa, această problemă a victimelor va fi una care se va ridica în faţa justiţiei. Pentru că nimeni nu se interesează de victime. Victimele au fost uitate pur şi simplu, dar toată lumea sare pe infractori, fie să-i aresteze, fie să-i apere. Mass-media este numai în jurul infractorilor. Nimeni nu se interesează de victime. Chiar am urmărit şi ziarele, şi emisiunile TV. Foarte puţini au făcut ce faceţi dumneavoastră, adică să vină să scoată în faţă suferinţa care a determinat acest act de justiţie, drama care s-a petrecut atunci. Pentru că trebe să recunoaştem, au fost zile de fericire, pentru că ne-am eliberat de sub o tiranie, dar în acelaşi timp s-a pregătit un act criminal, o mare dramă, tragedie naţională, specifică ţării noastre, că din toate de este numai în România autorităţile s-au găsit să se bată cu aceşti oameni neînarmaţi, care şi-au cerut dreptul la libertate care este un drept al omului. Dreptul la cuvînt.
03:56 Dana Deac: În acest moment este domnul Adrian Nicolae la telefon. Haideţi să vedem dacă sîntem în legătură cu domnia sa. Bună dimineaţa.
04:03 Adrian Nicolae (prin telefon): Sărut mîinile, doamnă, bună dimineaţa domnilor.
04:05 Dana Deac: Vă ascultăm.
04:06 Adrian Nicolae: Întîi şi întîi aş vrea să stimulez memoria colectivă. Înainte de 1989 oamenii care nu stăteau la bloc nu puteau să cumpere salam, nu puteau să cumpere unt. Mă refer pe teritoriul întregii ţări. Astfel copiii nu aveau ce să mănînce. Deci asta este, sau unul dintre nenumăratele motive care au făcut oamenii Timişoarei să iasă în stradă, să înlăture mizeria. Că pe 22 decembrie a fost înlăturat cuplul Ceauşescu. Din momentul ăla, aşa cum a declarat recent domnul Sergiu Nicolaescu la postul de televiziunea Realitatea, a început lupta pentru putere. Angrenat în lupta pentru putere în această ţară nu a putut să fie decît Partidul Comunist Român, pentru că o altă forţă politică, ştiu şi eu, o altă organizaţie sau altcineva nu putea să ia puterea. Ca să zic aşa, toate structurile partidului s-au unit, fiecare cu liderul pe care-l avea pe acolo, şi-au zis „dom’le…”
05:24 Dana Deac: Eu v-aş ruga să nu părăsim momentul de pînă în 22 decembrie.
05:29 Adrian Nicolae: Păi nu-l părăsim.
05:30 Dana Deac: Să nu ne referim… Vă rog, vă rog.
05:31 Adrian Nicolae: Vroiam să justific de ce astăzi sau ieri, PSD-ul nu a fost la Timişoara. Păi nu a fost pentru că de fapt astăzi ţara este condusă de exact aceeaşi oameni care o conduceau şi înainte de 1989. Fără nici un fel de…, în afară de Ceauşescu şi de, ştiu şi eu, cei care aveau 70 de ani atunci şi acum trăiesc din pensii absolut fabuloase. În rest toţi sînt pe posturile lor. Deci s-au aranjat, sînt bine mersi, au declarat că dom’le sîntem democraţi astăzi, deşi nu sîntem în democraţie, sîntem departe de democraţie. Şi mi se pare normal ca după 13 ani oamenii ăştia să uite de eroii naţiei române de la Timişoara. Aşa cum în trecut au fost uitaţi oamenii care au traversat Nistrul şi au făcut România Mare. Au ajuns în închisori. Deci, şi sînt multe drame care au, au însîngerat dacă vreţi, istoria acestei naţiuni.
06:44 Dana Deac: Aşa este. Eu aş vrea, domnule Adrian Nicolae, să rămînem la victime. Şi, pentru că asta spunea şi domnul general Voinea, să ne aducem aminte că deşi au existat discuţii destul de aprinse cu privire la caracterul non-anticomunist sau, non-anticomunist, am zis bine, al revoluţiei, la Timişoara s-a strigat „jos comunismul!”, „jos Ceauşescu!”. Este o realitate. Nu s-a ieşit în stradă numai pentru a-l da jos numai şi numai pe Ceauşescu, s-a strigat şi „jos comunismul!”. Şi asta s-a făcut încă din data de 16, din noaptea de 16 spre 17 şi apoi pe 17 cînd s-au numărat atîtea şi atîtea victime, cînd au tras în plin în timişoreni, în oameni. Vă rog, domnule Mioc.
(va urma)
Blogul lui Marius Mioc 