Am publicat pe acest blog, în 10 martie 2010, articolul Minciuni neruşinate (şi plagiat) la ziarul „Adevărul” (linc), în care arătam că cele scrise de acest ziar în articolul din 9 martie a lui Costel Crângan – „Cum au fost oprite tancurile ruseşti la podul de peste Prut” (linc) este pură minciună. Scria în acel articol:

„Fusesem chemaţi la un moment dat de cei de la grupul de grăniceri. La Giurgiuleşti, apăruseră tancurile ruseşti pe pod. Atmosfera era extrem de tensionată”, povesteşte Vlad Vasiliu.

Locotenentul Cotos

„Era un locotenent pe vremea aia – acum nu mai ştiu ce-o fi – Cotos era numele lui. N-am să-l uit niciodată. Ne arăta: «Uite, asta avem noi !» Era un scut mic cu o puşcă mitralieră. «Primul tanc poate-l opresc, spunea, dar al doilea mă face zob». Dar spunea chestia asta cu o dezinvoltură teribilă. «Asta am, asta fac, mai departe vă priveşte ce faceţi voi acolo!»”, îşi aminteşte actorul.

„Am fost pînă la pod la Giurgiuleşti şi l-am cunoscut pe el, pe Ichim, şi pe Crăciun, care era adjunct atunci. Se uitau şi ei la acest locotenent, ridicau din umeri. Ce puteai să faci? Rusul era pe pod. Cu primul tanc pînă la linia roşie. Aşteptau ordin să intre”, continuă povestea.

„Cred că Iliescu a oprit tancurile”

„Nimeni nu poate să-mi schimbe părerea că Iliescu i-a oprit. Ei intrau, dar probabil li s-a spus că nu mai e nevoie, că s-a rezolvat. Cotos, nebunul, s-a dus la primul tanc şi le-a făcut semn să se dea mai în spate. Ruşii arătau linia roşie din faţa şenilelor şi locotenentul le arăta ţeava care depăşea linia. Un ţîr de om – că nu avea mai mult de 50 de kile – avea curaj să împingă tancurile mai în spate. Plutea aşa un fel de nebunie în aer”.

Relatarea a impresionat publicul. Cîteva comentarii ale cititorilor de pe saitul ziarului „Adevărul”:
– „Patriot”: Cotos este un exemplu de grănicer patriot fără certificat de revoluţionar
– „Costel”: Felicitări, D-le Cotos… Toată admiraţia mea pentru gestul dvs. curajos de atunci…

Am arătat, în articolul meu din 10 martie, că am vorbit la telefon cu locotenentul Cotos, care a tăgăduit categoric cele scrise de ziarul „Adevărul”, deşi acestea îl înfăţişau într-o lumină foarte favorabilă. Imediat am cerut şi ziarului „Adevărul” să publice o dezminţire. Am arătat şi faptul că declaraţia lui Vlad Vasiliu fusese copiată dintr-o carte a lui Cezar Vladimir Rogoz – „Poveştile teroriştilor”, apărută în 2007 la Galaţi.

O primă reacţie am avut-o chiar pe blogul meu (linc), în care autorul articolului din „Adevărul”, Costel Crângan, a scris un comentariu în care spunea: „Declaratia lui Vlad Vasiliu nu este nici minciună şi nici plagiat. Povestea este arhicunoscută. S-a scris despre ea de numeroase ori şi s-au făcut emisiuni TV despre întîmplarea de la frontieră. Mai mult, declaraţiile la care faceti referire sînt publicate cu acordul lui Vlad Vasiliu. Trebuie să ţineţi cont şi de faptul că eu am scris despre incidentul amintit în urmă cu vreo 12 ani, într-un cotidian din Galaţi care se numeste Imparţial. Faptul că informaţia a apărut (ulterior!) şi in cartea-document a lui Cezar Rogoz este admirabil, dar nu înseamnă că aceea este prima mărturie despre caz. Pînă la apariţia cărţii s-au scris zeci de articole despre incident, în special în cotidienele Viaţa liberă şi Imparţial din Galaţi. De altfel, în zilele următoare vom publica şi povestea amintitului locotenent de grăniceri. Este adevărat, el există, nu a dispărut. Am descoperit acest lucru ulterior”.

Povestea amintitului locotenent de grăniceri Cotos a întîrziat însă să apară în „Adevărul”. Am scris şi pe saitul ziarului „Adevărul” un comentariu la acel articol în care ceream ziarului să dea dezminţire. Am fost întîmpinat cu neîncredere de alţi cititori. De pildă „Palade” comenta: „Mă bucur să citesc noi faţete ale revoluţiei. Tot respectul pentru revolutionarul Marius Mioc, dar imensă consternare faţă de încrîncenarea cu care-i atacă pe ceilalţi care povestesc despre Revoluţie. Urmăresc cu pasiune subiectul Revoluţie, pe toate site-urile unde se scrie despre asta. În foarte multe locuri, Mioc intră în polemici doar pentru a se scoate el ca singurul deţinător al adevărului despre Revoluţie”.

Abia în 4 mai (5 mai – ediţia tipărită) ziarul „Adevărul” publică articolul lui Cristian Delcea şi Mihai Voinea – „Galaţi: revoluţionari fără revoluţie” (linc), în care citim că „locotenentul Cotos ne-a infirmat în totalitate povestea actorului [Vlad Vasiliu]: „N-am văzut, domnule, nici un tanc. Am fost acolo la Revoluţie dar a fost linişte. N-am întîmpinat nici o problemă. Nu ştiu de ce a fost inventată această poveste”. Revoluţionarii gălăţeni spun că actorul a vrut să creeze o poveste frumoasă, mişcat de imaginea omului (anonimul „tank-man”) care a oprit tancurile în piaţa Tiananmen cu cîteva luni înainte şi de invazia sovietică în Cehoslovacia (1968)”. E exact ce scrisesem şi eu.

Mai scrie „Adevărul” despre decembrie 1989 la Galaţi:

Sub patronajul lui Apostol Gurău şi al lui Vlad Vasiliu, Consiliul Judeţean Provizoriu a susţinut din plin psihoza zvonurilor alarmante: apă otrăvită, elicoptere silenţioase cu terorişti, nave care vin pe Dunăre şi bombardează Galaţiul. Niciunul dintre acestea nu a fost adevărat. Apoi s-a spus că o coloană de tancuri sovietice se află pe podul de la Giurgiuleşti (graniţa cu Uniunea Sovietică).

I se ia un interviu şi lui Vlad Vasiliu, care-şi menţine afirmaţiile despre tancurile sovietice. Confruntat, pentru prima oară după atîţia ani şi după atîtea repetări ale poveştii, cu faptul că eroul pe care l-a născocit îi contrazice povestea, Vlad Vasiliu se încurcă în propriile-i minciuni. După ce spusese: „Acolo era un locotenent Cotos. Ne-a arătat puşca mitralieră pe care o avea şi ne-a zis: „Primul tanc ce trece pe pod poate că îl opresc dar al doilea mă face zob” (rezultînd că a discutat personal cu Cotos), ca urmare a replicii ziariştilor de la „Adevărul”: „Cotos v-a povestit asta? Nouă ne-a negat că ar fi făcut aşa ceva şi, mai mult, că ar fi văzut vreun tanc…”, Vasiliu o întoarce: Nu el mi-a povestit asta, ci unul dintre grăniceri la modul: „I-auziţi, bă, ce a făcut nebunul!”, şi, pentru a fi mai convingător, adaugă: „Eu vă spun că am văzut un tanc pe pod, şi în spatele lui erau încă trei!”.

„Nimeni nu a mai confirmat această poveste pînă acum. Cine ar mai putea vorbi de acest episod?”, întreabă ziariştii de la „Adevărul” (e unul din rarele momente în care ziariştii se gîndesc că informaţiile mai trebuie şi confirmate). La această întrebare Vasiliu nu poate da nici un nume, vorbeşte de un şofer al cărui nume nu îl cunoaşte, iar pe reprezentantul armatei (deasemeni anonim) cu care spunea că a vorbit (varianta a 2-a, că iniţial pretinsese că a vorbit direct cu Cotos) îl declară ca nefiind de încredere („ăla era omul lui Plătică aşa că n-o să recunoască niciodată”).

Mai aflăm din „Adevărul” că Vlad Vasiliu este fost informator al securităţii. Asta poate fi relevant apropo de sursa dezinformărilor. Dumnealui este lider de organizaţie de revoluţionari la Galaţi, iar pe saitul SSPR există un Florin Vlad Sebastian Vasiliu, cu două dosare depuse pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar (10257/03.11.2004 şi 17390/20.01.2005). De ce s-au depus două dosare pe acelaşi nume e greu de înţeles (primul dosar a fost depus personal de Vlad Vasiliu, al doilea de George Costin – şeful asociaţiei „23 decembrie metrou”). Acesta a obţinut deja preschimbarea, avînd certificatul LRM-V 00016 (linc). Conform art. 8 din Legea 341/2004 foştii informatori ai securităţii nu au dreptul la certificat de revoluţionar. Eliberarea certificatului de revoluţionar conform legii 341/2004 pentru Vlad Vasiliu este deci o ilegalitate, iar domnul informator al securităţii ar trebui să restituie avantajele materiale de care a beneficiat în mod nelegal.

Să recapitulăm: fostul informator al securităţii Vlad Vasiliu, şef de organizaţie revoluţionară din Galaţi şi persoană care în decembrie 1989 răspîndea zvonuri false despre apa otrăvită („În 22-23 decembrie era povestea cu apa otrăvită. Din jumătate în jumătate de oră testam apa la laborator. Repetam pentru că ne gîndeam că poate n-au otrăvit-o acum, dar o vor otrăvi”, explică Vasiliu ziarului „Adevărul”) a lansat în presa gălăţeană, acum minim 12 ani, povestea cu tancurile sovietice care se pregăteau să treacă Prutul în decembrie 1989 dar au fost oprite la Galaţi de eroicul locotenent Cotos. Ulterior, după spusele lui Costel Crângan, povestea a devenit arhicunoscută. S-a scris despre ea „în zeci de articole” şi s-au făcut emisiuni TV despre întîmplarea de la frontieră. Cel puţin o carte („Poveştile teroriştilor” de Cezar Vladimir Rogoz) şi un ziar naţional („Adevărul” din 9 martie 2010) au reluat acea poveste, exclusiv pe baza spuselor lui Vlad Vasiliu. La prima verificare a informaţiilor, nu se poate găsi nici o confirmare. Pretinsul erou locotenentul Cotos dezminte categoric povestea, iar Vlad Vasiliu nu poate oferi nici un nume de persoană care să-i confirme versiunea. Mai mult, se contrazice, după ce spusese că a discutat direct cu Cotos spune apoi că a vorbit doar cu un coleg a lui Cotos pe care nu-l nominalizează şi pe care îl declară preventiv ca nefiind sincer.

Faptul că respectiva poveste a fost repetată de numeroase ori în aceşti ani, în mai multe mijloace de informare în masă, nu arată decît cît de extinsă este campania de falsificare a istoriei revoluţiei, despre care eu personal am atras atenţia încă din 1990 (linc). Chiar dacă povestea s-a publicat în multe locuri, sursa a fost una singură: Vlad Vasiliu. Nu este prima oară cînd în România, prin zeci de ziare, emisiuni TV şi cărţi, se lansează un mit legat de revoluţia din 1989 care n-are absolut nici o acoperire în realitate. Cu titlul de exemplu, vezi „Misterul celor 40 de cadavre” (linc).

Dezinformarea despre decembrie 1989 a început chiar în decembrie 1989 şi continuă nestingherită pînă azi. În cazul particular Vlad Vasiliu, exact aceeaşi persoană care dezinforma în decembrie 1989 (cu apa otrăvită), dezinformează şi azi. Întîmplător, respectiva persoană e fost informator al securităţii.

Adaug că, după articolul din 9 martie din ziarul „Adevărul”, în temeiul legii 544/2001 a liberului acces la informaţii, profitînd şi de faptul că toate dosarele revoluţiei au fost desecretizate, am cerut oficial Ministerului de Interne (în subordinea căruia se aflau grănicerii atît în decembrie 1989 cît şi azi) să-mi răspundă dacă „s-a raportat vreodată, în timpul revoluţiei din decembrie 1989, de către trupele de grăniceri de la graniţa cu Uniunea Sovietică, că vreun tanc sovietic ar fi încercat să treacă graniţa sau s-ar fi apropiat pînă la linia graniţei dintre România şi Uniunea Sovietică? În caz afirmativ, vă rog să mă informaţi asupra datei şi locului în care s-a petrecut un asemenea incident şi să-mi trimiteţi o copie a raportului respectiv”. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (chestor principal Ioan Buda) mi-a răspuns că a redirecţionat cererea mea la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, conform Ordonanţei nr. 27/2002 aprobată prin Legea 233/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, iar de la IJPF Timiş (comisar Iureş Cornel), care, rezultă din antet că deţine Depozitul Central de Arhivă Permanentă a Poliţiei de Frontieră, mi s-a răspuns că „nu deţinem date, înscrisuri cu referire la cele solicitate de dumneavoastră”.

Mai citeşte:
– Iliescu apare, măcelul dispare – diversiuni ale ziarului „Adevărul”
– Minciuni neruşinate  (şi plagiat) la ziarul “Adevărul”
– Gulgute proaspete ale  lui Stănculescu, la B1TV şi în ziarul “Adevărul”
– Psihoza turiştilor sovietici, similară cu cea despre terorişti răspîndită în 1989
– Samoşchin: „Cartianu minte de îngheaţă apele”. Evacuarea sovieticilor din Bucureşti în decembrie 1989
– Sergiu Nicolaescu falsifică istoria Congresului 12, cu intervenţia lui Pîrvulescu
– „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, sau noi minciuni ale ziarului „Adevărul”
– Certitudini dubioase despre Sibiu în ziarul „Adevărul”
– Samoşchin: „Schema, care nu are la bază fapte reale, se cere a fi umplută cu asemenea fapte

• jurnalistica din România
• revoluţia română din 1989