Capitol din cartea mea „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”. Cred că e folositoare republicarea, pentru cei care n-au trăit acele vremi sau nu şi-au făcut stagiul militar în perioada ultimilor ani ai lui Ceauşescu. Comentariile mele recente sînt între paranteze drepte, cu litere cursive.
Şeful Marelui Stat Major al Armatei Române, general Eugen Bădălan [azi, deputat PD-L Brăila (linc)], dezvăluie în Jurnalul Naţional din 12 ianuarie 2005 starea jalnică în care se afla Armata Română în decembrie 1989. Unitatea militară din Arad condusă de maiorul Marcu primise ordinul de a se deplasa la Timişoara pentru a reprima revoluţia, dar cea mai mare parte a tehnicii militare a rămas pe drum din cauza problemelor tehnice. Zice Bădălan: „cea mai mare parte a maşinilor din componenţa detaşamentului lui Marcu erau rămase în pană, din 2 în 2 kilometri. Una era pe dreapta, una era pe stînga. M-am oprit la fiecare să văd ce se întîmplă. Erau ori un transportor, ori un camion sau o staţie radio”. [N-am mai găsit pe saitul Jurnalului Naţional respectivul articol, dar declaraţia lui Bădălan poate fi citită şi într-un articol din 2009 din ziarul „Curentul” (linc)]
Adaug eu: exact acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu o unitate militară din Lugoj adusă la Timişoara pentru reprimarea demonstranţilor – mare parte din tehnică le-a rămas pe drum, fără să fie atacaţi de nimeni, pur şi simplu starea tehnică a maşinilor era jalnică.
Toţi aceşti ofiţeri care conduceau unităţile militare ce şi-au lăsat tehnica pe drum la o simplă deplasare Arad-Timişoara sau Lugoj-Timişoara, aveau calificative foarte bune şi raportaseră mereu eşaloanelor superioare că tehnica militară e în stare perfectă. Era sistemul epocii Ceauşescu – nu contează care e realitatea, important e să raportezi că totul e în ordine. Maşinile militare rămîneau cu anii nefolosite, căci nu se aloca benzină pentru exerciţii (iar din puţinul ce se aloca se mai fura, că era criză şi aveau şi ofiţerii nevoie). Nu era nici o problemă să raportezi că totul e excelent, dar asta n-avea legătură cu realitatea.
E bine că România nu a fost atrasă în vreun război în 1989, căci armata română n-ar fi făcut faţă.
Am mai comentat (vezi „Un securist cu capul în nori: Radu Tinu” (linc) sau „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, Editura Sedona 1999, pag. 197), faptul că, în armata română din epoca Ceauşescu, doar se raporta că totul e în ordine dar de fapt situaţia era jalnică. Pentru mine, care mi-am făcut stagiul militar în 1986-1987, acest lucru nu era o taină. Prin extrapolare, am considerat situaţia din Armată valabilă şi pentru Miliţie şi Securitate. În decembrie 1989, cînd m-am alăturat mulţimii de la casa lui Tokes, aveam convingerea că regimul Ceauşescu e şubred şi poate fi dărîmat inclusiv datorită experienţei personale din timpul stagiului militar. Cuvintele lui Bădălan confirmă comentariile mele mai vechi.
Sînt convins că şefii regimului Ceauşescu habar n-aveau de situaţia reală. Habarnişti cu privire la situaţia reală a armatei sînt şi majoritatea aşa-zişilor analişti ai evenimentelor din 1989, alde Alex Stoenescu sau Sergiu Nicolaescu.
Debandada din armată s-a văzut şi după 22 decembrie 1989, cînd deseori militarii s-au împuşcat între ei, de bine instruiţi ce erau.
După 22 decembrie 1989 noul comandant suprem, Ion Iliescu, a neutralizat mişcarea CADA care voia o reformă reală în armată, folosindu-se inclusiv de o ploaie de avansări la excepţional – un fel de mituire a ofiţerilor similară cu cea practicată faţă de mineri. La 15 ani după revoluţie încă se mai găsesc ziarişti tîmpiţi care să laude şefii militari ai regimului Ceauşescu (Milea, Guşă, Stănculescu ş.a.).
Mai citeşte: Securitatea, un tigru de hîrtie
Blogul lui Marius Mioc 
Armata.
Nu trebuie nici macar sa incercam a mai ascunde, sau transforma -asa
cum stim bine, ne sta in obiceiuri- in mari acte de bravura si eroism-
esecurile teribile ale armatei romane, din ultimii 80
de ani:intrarea in cel de al doilea razboi mondial ca aliatzi ai Germaniei
naziste, situatzie ramasa inca penibila- si scoaterea din aceasta aventura
de tanarul rege Mihai care -desi de origine germana-a dat dovada de un
romanism autentic, de un patriotism pe masura si care a evaluat corect
consecintzele pe orice termen ale unei Romanii ramase aliata cu Germania,
pana la ultimul cartus si astfel, prin intoarcerea armelor impotriva
pericolului hitlerist, regele a salvat tara de la un dezastru care s-ar fi
intins pana la sfarsitul timpurilor*.A doua mare cadere a armatei romane
a fost pe perioada celor 45 de ani de dictatuta socialista si comunista,
cand rolul ei a fost -preponderent- de sperietoare impotriva(revenirii)
vechiului regim, care era viu inca in inima si mintea multor romani iar
aceasta postura , dublata de umilirea folosirii armatei la strangerea
recoltelor-an de an, zeci de ani la rand-alaturi de elevi,studentzi si
puscariasi, a culminat cu a treia mare cadere, o adevarata degringolada
a eticii si onoarei militare si anume angajarea -de partea dictatorului
Ceausescu-in lovitura de stat din decembrie, 1989.
Cu toate acestea, in inimile romanilor armata a ramas ca una dintre cele
mai de incredere institutzii si prin ea insasi, cea mai stabila ,insa care
in aceste timpuri ar trebui sa fie, sa arate si sa actzioneze si ca cea mai
patriotica institutzie, lucru care -e demonstrat deja- nu prea s-a
„intamplat” cu Armata Romana, in acesti ultimi 84 de ani.In sfarsit,
chiar si acea lovitura de stat comandata(altfel binevenita) ne-a dat
sansa la totzi, sa vedem cum ar trebui oranduite lucrurile unei tari ce se
vrea democratica si cu aspiratzii inalte de a fi parte intima din citadela
europeana(de netagaduit, fasa si focarul civilizatziilor avansate) dar-
si nu putem zice „se pare”- in Romania lucrurile au alunecat -chiar prea
repede pentru a gasi o explicatzie naturala- pe o panta care a tarat
majoritatea populatziei in situatzii desperate chiar, dar putem vorbi
sigur de o polarizare a societatzii romanesti, o diviziune rapida,
peste noapte, in care la un pol sau prins cu ventuze solide cateva
procente din populatzie, dar care au acumulat chiar mai mult de 75%
din intreaga avere natzionala, iar la celalat pol, un procent impresionant
de peste 70-80%, in care straturile sociale sunt de saraci, foarte saraci
si cei care nu au dupa ce bea apa, dar acum nu din cauza lipsurilor din
magazine , ci din cauza pretzurilor si a sistemului instaurat, asa zis
capitalist, in realitate, un imperialism agresiv si vicios, indreptat
impotriva propiilor cetatzeni, in beneficiul unei clientele absolut
politice si unor aventurieri straini care au „investit” in Romania,
platind mai multa spaga decat au platit pe fabricile, uzinele si alte
mari unitatzi productive, „evaluate” si vandute de romani si nu de straini!
Dupa 20 de ani de democratzie romaneasca, e clar ca atat in economie,
educatzie, societate civila ( si oriunde si in orice),lucrurile nu au luat
deloc turnura normala,dimpotriva , toate administratziile postdecembriste,
au initziat,continuat si accentuat un dezastru economico-social, pe care
nici macar epoca ceausista nu-l putea atinge si aceasta datorata absolut
total, intereselor unor persoane si grupuri reduse , care insa au pus pe
ultimul loc al prioritatzilor interesele tarii, ale comunitatzilor oamenilor
care -de bine de rau, sub reginul comunist- au acumulat o avere-intr-adevar
„natzionala”(deci natzionalizata) dar reala si care a fost spulberata in
cele patru vanturi de indivizi nu neaparat needucatzi si necunoscatori ci
lacomi, verosi si chiar razbunatori impotriva populatziei tzarii, acestia,
aducand Romania -la aceasta data- sa subziste prin „cadouri” financiare
(dar cu schepsis) de la Comunitatea Europeana, prin imprumuturi masive si
prin trimiterea lunara -in tzara- de milioane de euro, de catre cei care
au parasit Romania permanent sau doar temporar, in numar de milioane.
Acestea sunt fapte, nu teorii si aceasta intr-o tara cu balantza pozitiva
intre suprafatza geografica si numarul total al populatziei, o balantza
aproape perfecta intre teren arabil**(plus fanetze,pasuni,luciuri de apa)si
necesarul real ( dar niciodata atins) de hrana si alte comoditatzi, o tara
cu o asezare geografica, care din punct de vedere al conditziilor naturale
este mult peste medie,cu avantaje potentziale excelente(muntzi nesfarsitzi,
acces masiv la o mare si la un fluviu european navigabil) iar toate acestea
-bine diriguite, neindoios- ar fi trebuit sa transforme Romania (chiar si in
20 de ani)intr-un paradis visat si cautat nu doar de africani si indieni,
dar chiar de elvetzieni.Cea ce avem la acesta data, este o mixtura de mafii
care isi au nasii direct in guvernul tarii, iar reputatzia romanilor a fost
adusa la starea de obiect de reclama pentru vanzarea de sisteme antifurt,
in tarile occidentale,unde -cetateni si organizatzii politice deopotriva- au
ajuns sa ceara limitari in circulatzia romanilor dar si sanctiuni impotriva
guvernului romanesc care treneaza orice actiune de insanatosire economica
si cu fiecare zi ce trece, este si mai intens perceputa ca un focar de
de instabilitate regionala,datorita coruptziei si ineficacitatzii aplicarii
reformelor, sau aplicarii lor dupa ureche. Desigur ca datoria unei armate
este de a se supune neconditzionat guvernului, mai ales cand acesta a fost
ales in mod democratic, insa principala menire a armatei este de a apara
tara, populatzia de orice invazie, nu numai fizica, si asa cum are
obligatzia legala si morala sa intervina activ in situatzii de calamitatzi
naturale, in acelasi fel are obligatzia sa intervina in aceasta situatzie
politico-economica catastrofala, in care tara se scufunda cu fiecare zi ce
trece, si in numele poporului(ai caror zeci de mii de fii sunt inrolatzi
in armata ca soldatzi si nu generali sau colonei) sa intervina si sa
intrerupa aceasta stare fatidica de lucruri,armata are obligatzia (si
legala si morala) sa distruga mafia din tzara, o mafie cu proportzii si
modalitatzi de „lucru” grotesti daca nu ar fi tragice, sa o aduca in fatza
justitziei, sa o pedepseasca si in acelasi timp sa demareze o reala
reforma economica bazata -pe termen scurt- pe agricultura si ramurile
industriale conectate,plus cele traditzionale, iar pe celelalte termene,
reforma sa fie continuata pe acestea dar si pe adjustarea (sau schimbarea)
sistemului de educatzie si implementarea in toate celelalte ramuri economice
a noului.
-punerea imediata in practica a conceptului”separatziei bisericii de stat”
si eliminarea salarizarii clerului de la bugetul de stat, care actualmente
este o piatra de moara la gatul oricarei ajustari bugetare.
Pentru ca „barbatii de stat” ai tarii inca isi dau coate pentru
a vinde orice se mai poate vinde, pe spagi foarte negociabile si flexibile,
pentru ca, caracatitza coruptiei si a lacomiei a atins cote inexprimabile,
pentru ca ,cursa la vale a Romaniei este previzibil de nestopat ,toata
aceasta teribila situatzie, cere imperios Armatei Romane sa iasa din
hibernare si sa inteleaga ca Romania se va pierde ca stat unitar (singura
salvare ramanand globalizarea in mai putzin de 20 ani)si ca ea ,Armata
are datoria si obligatzia sa intervina si sa intrerupa acest fraudulos
sistem de guvernare care inca face ca zilnic sute de cetateni romani sa
paraseasca tara .Daca Armata Romana nu este corupta si daca inca mai are
spirit patriotic si simtzul datoriei, in aceste timpuri, are ocazia sa-si
spele toate greselile si sa intre in istorie ca institutzia care a salvat
tara de la cel mai mare colaps.De acea, Armata trebuie imediat sa:
-preia puterea si toate atributziile guvernului roman si imediat sa aresteze
primii doi ex-presedintzi ai tarii care au pavat drumul tarii spre dezastru,
-trecerea sub jurisdictia procurorilor militari a tuturor cazurilor de
coruptzie si mare frauda, derulate imediat dupa „89 si aduse la zi,
-desfintarea parlamentului Romaniei- o institutzie profund bolnava- si
organizarea unui plebiscit in 6 luni, pentru a se stabili democratic forma
de guvernamant a Romaniei,
-cedarea -la un an (sau inainte de acest termen, in cazul ca reforma va fi
corect aplicata)- a puterii statale catre forma de guvernamant aleasa de
popor, votari pentru un parlament unicameral si trecerea a doua sau chiar
3 ministere sub conducerea unui singur ministru cu 2 sau 3 secretari de
stat pentru fiecare departament,reducerea masiva a functionarilor publici
din posturi inalte,”excesul” financiar obtinut trebuind a fi folosit
pentru marirea salariilor in educatzie, sanatate si -fara exceptzie-
a politistilor, una dintre cele mai ratzionale, eficace si responsabile
metode de a mentzine fortele de ordine „curate” , incoruptibile.
-reforma educatziei prin excluderea oricarei imixiuni teologice in scoli si
-in acelasi timp- prin optimizarea salarizarii cadrelor didactice.
E sigur ca se vor ridica, automat, intrebari de genul „ce va spune, cum
va reactiona” comunitatea internationala si mai ales cei 3 parteneri majori,
UE, Rusia si USA , la aceasta noua lovitura de stat! Chiar daca se vor
auzi ceva proteste, acestea vor fi doar de complezantza , pentru ca cele
3 entitati au intzeles deja ca Romania a devenit un pericol pentru ele
insele, prin gradul inalt de coruptie creat in toata tara, la orice nivel
si prin acomodarea pe teritoriu romanesc a zeci si zeci de carteluri
interlope, care spala sute de milioane de dolari anual, si care antreneaza
tot mai multzi cetatzeni in activitati ilegale de anvergura internationala.
Structurile actuale, e dovedit, sunt ineficiente si orice prognoza nu poate
fi decat asisderea, singura sansa de a schimba radical lucrurile,
ramanad „bratzul forte” al natziei, Armata.
De acea, cerem tuturor generalilor, amiralilor, coloneilor si tuturor
gradelor si functiilor militare, pana la cel mai recent inrolat soldat in
armata (care in primul rand este un cetatean responsabil al tarii) sa
treaca imediat si decisiv la actiune, pentru a stopa degringolada totala
care a cuprins Romania. „Maine”, poate va fi prea tarziu, iar daca Armata
Romana ezita sau nu actioneaza cat mai rapid,in doar inca 10 sau 15 ani
de „glorioasa” guvernare ca din acesti ultimi 20 de ani,cetatenii Romaniei
vor trebui sa rasfoiasca cartzile de telefon din Budapesta, Moscova si
Istambul, pentru asi acomoda noile nume la pasalacurile care vor deveni
partzile Romaniei sfasiate, nu de aceste tari ci de insasi guvernantzii
romani care de 20 de ani pregatesc acest asasinat al natziei romane.
Prin aceste doua actiuni, practic Romania a fost salvata de la faramitare si
o foarte posibila completa destramare, cei doi regi,bunic si nepot, au dat
dovada de cel mai inalt patriotism posibil in istoria Romaniei,iar daca
aceasta virtute are o scala, aceasta a fost creata de staturile politice si
de spiritul romanesc al celor doi regi, titanii istoriei cunoscute a romanilor.
*Acelasi lucru-altfel mult mai important- s-a petrecut la declansarea Primului
Razboi Mondial (pregatit minutios dinainte de 1900 de Otto von Bismark*+) cand
regele Ferdinand, desi get-beget german declara Romania neutra fata de acest
eveniment, iar in 1916 intra in razboi de partea Aliatilor ( cea ce a atras
renegarea sa, din patea familiei din Germania), declarand razboi imperiului
Austro-Ungar, regele primind -in secret- asigurarea Puterilor Aliate ca
Transilvania va reveni, se va alipi din nou, la patria mama cea ce s-a si
petrecut in 1918 (regele, din nou, refuzand o pace separata cu Puterile
Centrale)iar Austro-Ungaria e fortata sa semneze Tratatul de la Trianon
(1920) , prin care renunta la orice pretentii teritorial sau de alta
natura, asupra Transilvaniei.
* Romania are o densitate lejera a populatiei (94 pers./kmp)cu 41 % teren
arabil,comparat cu Israelul care are o densitate de peste 3 ori mai mare
si desi are doar 17% teren arabil, este una dintre cele mai performante
agriculturi(si economii, in general) din lume.Si aceasta ca sa nu facem
comparatia cu Japonia, care are o suprafata nici macar dubla(338 mii kmp)
fata de Romania dar o populatie de cel putin 6 ori mai mare ca Ro.(de unde
si o densitate proportionala , 337 loc./kmp )dar care are doar 11% teren
arabil, cea ce corespunde fizic (in ha ) nici 1/2 din totalul arabil al Ro.
si desi este singura natie care poate fi numita superindustrializata,
Japonia are un septel de bovine aproape dublu fata de Romania, de unde
se trage aceiasi concluzie ca securitatea alimentara este un principiu
sine qua non pentru prosperitatea , integritatea si siguranta unei natii,
desigur pentru guvernele care au respect pentru propii cetateni.
*+ Otto von Bismark poate fi numit parintele Germaniei , pentru ca el a
fost arhitectul unificarii statelor si oraselor libere vorbitoare de
aceiasi limba ,Imperiul German luand nastere in 1871, O.von Bismark fiind
primul Cancelar german(Cancelarul de Fier, supranumit) care a inceput
tehnicizarea si dezvoltarea armatei ( pentru asi lua revansa impotriva
Frantei) dar care altfel (desi provenit din familie de aristocrati bogati),
avand respect , intelegere si compasiune pentru muncitorul umil,pentru
omul de rand,a introdus (pentru prima data in lume, ajutat si de ideile
lui Marx si Engels) reforme sociale (asigurari de sanatate, de ajutor in
caz de somaj, de batranete,etc.),care au facut in timp, din Germania un
stat prosper si cu o organizare de exceptie.
Eu sunt unul din cei care au facut armata (inainte de „89) chiar in judetul Arad: situatia este descrisa foarte corect! La o alarma in care trebuia sa fim afara din unitate in 1/2h lua chiar mai mult de o ora, exact din cauza camioanelor zil, mai batrane ca Matusalem, iar pe drum , deasemeni se insirau „lovite in coasta”, in sfarsit orice aplicatie era un fiasco, insa era cotata de la excelent in sus. Nu mai comentez 9prea mult0 despre armele „moderne’ din dotare, la fel de „tinere” si performante, fie ca (proiectilele) nu luau foc (erau ramase din al doilea razboi mondial, oricum se umezisera) ori cadea la 1/2km pe langa tinta.sa speram ca acest timp este trecut, altfel continuam sa ne imbatam cu apa rece!
REGI si PRESEDINTI !(republicare)
Pentru ca se apropie alegerile din Ro.si ca tot romanul care se pricepe la
fotbal, agricultura(inclusiv la decorticarea principalelor produse, fie ca
“e de floare fie ca e de dovleac”) si politica (ultima, mai ales in ultimii
20 de ani),vreau sa fac cunoscut un punct de vedere -din pacate, si stiu,
aparent nu tocmai popular(parere personala)- o parere,o idee, pe care am
dezvoltat-o de multe ori, pe spatziile pe unde am (mai) scris si anume
problema monarhiei in Ro.care -la un cetatean ca mine,cu intreg trecutul
meu social, politic,etc.inclusiv a toate generatiile trecute , cat de
cat adnotate in amintirile nescrise ale familiei-”pasiunea”pentru aceasta
problema ar trebui sa fie ca si inexistenta, insa istoria tarilor
“retrogade”, monarhiste ,in comparatie cu istoria tarii noastre
– referindu-ne chiar si numai la aspectele pur practice- dovedeste
de peste o suta de ani (desi nu ar fi eronat sa extindem aceasta
declaratie chiar la sute de ani) si -cu atat mai mult si mai intens, mai
imposibil de negat in ultimii 80 de ani cu subliniere pentru ultimii 20 ani-
ca “omul este cel care sfinteste locul” insa rezultatele vor fi logice si pe
masura, daca locul sfiintit este gresit ales, iar pentru a face translatia
necesara, aici, “locul” este de fapt cadrul, sistemul in care omul isi va
desfarsura activitatea pentru asi transforma in realitate dorintele, visele,
planurile pe carea le-a avut la momentul “sfintirii”locului.
Din literatura nationala cat si cea universala stim ca metaforele permit
asemanarea, compararea unei natzii, a unui popor, cu orice: cu soarele,
luna, cu puteri cosmice,entitati fantasmagorice s.a.m.d.
Dar ce ar fi sa comparam o natie, un popor, chiar daca prin reductie, cu un
singur om, care pana la urma este elementul de baza al unei natzii si chiar daca o tara ar exista geografic,insa fara oameni, ea nu ar insemna nimic, pentru simplul motiv
ca nu ar avea cine sa o constientizeze, ca existenta.Deci, haideti sa comparam
Romania cu un om de orice grad social, care a avut insa un accident si si-a
rupt un os, la o mana sau un picior(pentru simplificare).Ce va face el? In cazul ca este vorba de timpurile moderne se va duce la un medic, in timpurile vechi se va duce la un vraci sau (accidentat intr-o padure intinsa) el singur
-instinctual- va face cea ce cei doi amintiti mai sus, ar face: va gasi cateva crengute de
lemn cat mai tare si singur i-si va confectiona o atela, isi va alinia oasele rupte , le va lega zdravan in acele stinghiute si astfel va putea iesi din padure iar in
timp, osul rup, mentinut cap la cap, se va suda la loc si respectivul va putea
reveni la activitatea lui obisnuita in cateva luni. Dar daca nu va proceda
asa? Raspunsurile sunt multiple, insa il vom lua in discutie doar pe cel care
reprezinta doar cea mai usoara consecinta: oasele, nealiniate, cu chiu,cu vai,
se
vor suda pana la urma, insa indivdul va schiopa pentru tot restul vietii sale,
nu va mai putea (prin activitatea sa) fi cotat ca si inainte si destul de
probabil, va fi privit cu o oarecare reticenta de ceilalti.Exact acest lucru s-a intamplat si cu Romania, care a fost fracturata , odata cu schimbarea regimului monarhic cu unul “democratic” schimbare efectuata prin forta si santaj.Insa Dumnezeu( pentru cei care cred ) Karma, sau pura intamplare, in 1989, dupa aproape 50 de ani de schiopatat national,ne-a dat sansa istorica, unica si de nesperat inainte, ca singuri sa ne lecuim piciorul rupt, si anume sa punem cap la cap cele 2 capete de oase rupte si astfel sa putem ajunge la
performantele(economice,juridice, sociale generale) ale celorlate natii care nu au au avut nesansa sa fie
“accidentate” cum Romania, a fost.Si totusi, noi romanii si nu “fortele oculte
din exterior”or “agenturili straine” am ales (de cateva ori) dupa “89 sa fim
in continuare schiopi si astfel in loc sa ne putem lucra manosul pamant, cu care
am fost binecuvantati de natura(de Dumnezeu , pentru cei care vor asa), pentru
a “ajunge din urma” natiile prospere, am inceput mai degraba sa cersim la ei,
sa furam, sa talharim sau sa fim sclavii lor.
Nu este nici o umbra de indoiala ca acesta este adevarul pur, chiar daca unora
nu le pica bine, indiferent de motivele lor personale sau de grup.Dealtfel din cele 2 milioane de romani plecati din tara dupa “89, cel putin 80% muncesc de obicei sub calificarea lor si in general sunt platiti mai putin, uneori trec prin situatii
sociale mai mult decat deplorabile,insa nici picati cu ceara nu ar recunoaste
starea de lucruri,in general mimeaza o bunastare si o situatie sociala pe care o pot totusi atinge, dar nicidecum fara indelungi ani de munca grea si
respectivele
situatii amintite(este adevarat insa ca, comparat cu Ro. se fac mai multi bani
insa numai fiecare in parte stie daca sacrificiile respective se merita).
Asta face parte- mai mult ca la alte popoare- din tipologia romaneasca si nu
poate fi invinsa cu usurinta. Intrebarea este, insa :nu credeti ca suntem
deja cu timpul trecut (totusi, mai bine mai tarziu decat niciodata) ca sa ne
adunam
istoric si sa ne reparam piciorul rupt, sa avem apoi curajul, mandria ,dar mai
ales dreptul sa ne ridicam intre natiile ajunse pe adevaratele culmi ale
prosperitatii si justitiei sociale? Cea ce este un paradox, este ca sute de mii de romani (nu neaparat doar de 18 ani) muncesc in tari monarhice (unde,intr-adevar, sunt
tratati si platiti mai bine decat in alte tari, o alta dovada a superioritatii
sistemului monarhic, care se bazeaza pe realul respect fata de fiinta umana si nu pe cel declamativ si urmare nu directa a unui ordin al casei egale, ci urmare a interactiunii directe dintre populatia bastinasa- cu aspiratiile lor sociale implinite si/mai ales, implinite, datorita sistemului monarhic- si “emigranti”)
dar cand se intorc acasa(ei,familiile si prietenii lor), sau voteaza in tarile
respective, aleg ,mereu, pe aceiasi, care, de acum e dovedit, au interese ca
Romania sa ramana o tara cu-macar- un picior rupt.
Iata de ce, consider ca de actualitate, a privi in istoria trecuta si recenta a noastra, in paralel cu cea a natiilor care “s-au incapatanat” sa ramana blocate in istorie, cu regi sau regine (sau imparati), iar republicarea articolului de mai jos reprezinta modul meu de a spune “Buna ziua” tuturor romanilor, inclusiv celor care urasc monarhia(rational sau visceral) si carora le sugerez sa
priveasca acest lucru doar cu un ochi critic, practic si nu emotiv , ca in cazul “regele e strain”( si casa regala a Norvegiei isi are obarsia tot in Germania iar Norvegia,
la toate topurile pozitive este intre primele 5 tari de pe mapamond),sau ca
“regele e de neatins,iar populatia este intr-un status de slugarnicie”,pentru
ca -stim cu totii- ca regii si reginele actuali sunt mult mai populari decat
multi presedinti, iar Spania s-a ridicat din nou intre natiile prospere,
incepandcu anul revenirii tarii la sistemul monarhic.
In Romania, ca in multe alte tari care se confrunta cu probleme economice
serioase cronice, mai direct zis , pauperizare la scara intinsa,in fondul
problemei ,invariabil,se regaseste criza continua politica, politica care ,in
toate societatile trecute sau actuale defineste atat economicul unei tari,
natii,cat si profilul social general.Nu mai e nici un secret ca aderarea la
comunitatzi economice internationale (continentale,regionale sau mondiale) poate
aduce o imbunatatzire -chiar subtantiala- in bunastarea generala a populatiei
unei natii,dar aceasta nu poate continua prea mult in timp , daca local- in tara
respectiva, aici Romania- sistemul politic cuplat cu managementul economic,nu
face eforturi, chiar sacrificii, sa aduca tara pe un drum economic sanatos,
adica in care productia sa fie eficienta prin pretul de cost si grad de
productivitate ,mai mult decat acceptabila calitativ si abundenta
cantitativ,iar distribuirea profitului sa se faca in mod echitabil.Nu e
deasemeni nici un secret ca Romania postdecembrista ,sub masca unei
democratizari de tip occidental, a importat ( din occident) mai mult decat
democratzie in sine , un imperialism economic extrem de agresiv( bazat in
special pe vanzare de bunuri produse in alte tari, sau loco insa sub patronaj
strain), care-alaturi de alti factori- in mai putin de cativa ani, a dus la o
polarizare economica in special, din care deriva polarizarea sociala in
general, nemaiintalnita nici chiar in perioada antebelica. Mai precis spus,
peste noapte, s-a creat o oligarhie economica (cuplata pe persoane politice) in care un singur individ a acumulat sute de milioane( de euro,ca sa ne referim la moneda actuala cea mai puternica) in timp ce milioane de cetateni au saracit
rapid si atat de intens incat magazinele cu haine vechi, au devenit parte din
cotidian iar speranta ridicarii nivelului de trai a ajuns loteria.Dar ce sta la baza acestei stari generale -pentru prea multi, desperate- nu este nimic
altceva decat coruptia si aranjamente mafiotice la nivel guvernamental, atat la
centru cat si in teritoriu. Situatia aceasta este atat de acuta prin intindere
in spatiu (mioritic) si atat de cronica deja, daca ne raportam la cealalata
dimensiune, timpul, incat omul obisnuit,s-a resemnat si a pierdut chiar si
speranta ca lucrurile se mai pot indrepta.Exista desigur, grupuri sau indivizi
izolatzi care aduc zilnic aceasta problema pe tapetul public si vin cu solutii,
insa caracatitza coruptiei e atat de mare, atat de organizata si atat de
puternica,incat sufoca rapid aceste incercari de normalizare a politicii
roamanesti, care este -fara dubiu- raspunzatoare de intreaga situatie creata si
perpetuata in Romania.Intrebarile , cum sa se faca redresarea, exista peste
tot,raspunsuri de asemeni,insa punerea in practica e …simpla teorie.De ce?
Pentru ca,coruptia nu este numai la nivele inalte -care, de departe este cel mai periculos lucru pentru o societate- dar este infiltrata chiar in patura sociala cea mai de jos.Un director corupt, de la o interprindere mica, deobicei
incompetent , hot si lipsit in general de caracteristici morale, nu poate
supravietui in functie daca nu e sustinut de diversi alti, inclusiv -macar
catziva – muncitori din intreprinderea respectiva.Folosirea cuvantului “catziva”
creaza- poate – perceptia ca fenomenul este extrem de restrans, insa in
realitate este extrem de intins, acest lucru regasindu-se din plin intr-un numar
imens de unitatzi comerciale(indiferent de profil, productie, desfacere
etc.)sistem educational, sanatate, s.a.m.d.,folosind cifre, putem spune ca in
acest sistem vicios ,nesanatos, sunt inglobati poate chiar peste un milion de
cetateni, unii dintre ei facand acest joc chiar si pentru un extrem de mic
profit (ilegal, absolut, chiar daca are alura legalitatzii).A porni o lupta
generala impotriva acestei situatii este egal cu a porni la lupta impotriva
vantului sau apelor marii, este absolut absurd si nonsens, mai ales- repet, mai
ales- ca institutiile care ar trebui sa duca aceasta lupta, sunt profund
infiltatate, ele insele, de indivizi corupti , pusi cu orice pretz, pe
capatuiala.In sfarsit, se poate spune ca aceast cancer social, coruptia, este,nu o exceptie ci o regula,din pacate secular cronica si ajunsa la grad de
mentalitate populara.Singura solutie practica de a indrepta lucrurile, se
regaseste in doua proverbe romanesti ” Pestele se impute de la cap” combinat cu al doilea,”Raul trebuie taiat din radacina”.Desi aparent , radacina ar fi grupul
celor “de jos” intrati in acest cerc al coruptiei, realitatea este , ca in
sistemul politic, varful reprezinta radacina.Si, in toate administratiile
cunoscut de noi,cetateni inca in viatza( nu facem referire la istoria mai
recenta sau de mult trecuta , cunoscuta din cartzi) ,pornind cu cea imediat
postbelica si culminand cu dictatura criminala ceausista, observam usor ca in
toate aceste administratii, coruptia , minciuna ,razbunarea politica,
dezinformarea, etc. etc. au fost si raman trasaturi de baza ale
stabilimentului.Iar in cazul fostului presedinte Iliescu,ranchiuna adanca si
razbunarea personala ,au culminat cu executarea ilegala si prematura a cuplului ceausist,tocmai pentru a a-si satisface dorinta criminala de razbunare personala si- in acelasi timp-pentru a bloca aducera la lumina- pentru eternitate- a unor adevaruri cunoscute-foarte posibil- numai de cuplul dictator.Presedintia lui Constantinescu, bazata mai mult pe infatuare personala si dezavuare a unui
sistem fost legal in Romania( regalitatea) ,frica de actiune civica, a dus la
cufundarea si mai adanca a tarii in mocirla in care inca se zbate tara si la
aceasta data.Lupta actuala a presedintiei cu diferse parti ale eshicherului
politic romanesc , mentine nivelul de trai al romanilor la cele mai joase cote
in randul tarilor fost comuniste,chiar si speranta de mai bine abia mai
palpaie.Revenind la solutia eradicarii aceste stari de lucruri, trebuie
subliniat inca o data ca radacina raului in Romania, este de fapt capul
pestelui, si lucrurile se vor indrepta – nu peste noapte, dar se vor indrepta-
odata cu retezarea capului imputit si inlocuirea cu unul sanatos, aceasta nu
presupune doar inlocuirea unei persoane,- a presedintelui,care din orice parte
ar veni ramane tributara unui grup social- ci cu inlocuirea sistemului care e
dovedit ca are extrem de mari deficiente si ca nu poate fi tratat de multimea de
boli, atata timp cat otrava vine din interior,din propiul organism .In opinia
mea,regaliatatea este singura garantie a unei vieti economice si -in general-
sociale, sanatoase, iar traditia romanilor de mii de ani este monarhia, plus ca, avem exemple concrete de natii conduse de case regale ” demodate, in afara
istoriei” etc,care nu numai ca ” o duc bine” dar sunt chiar in varful piramidei bunastarii.Trebuie sa fii idiot sau rauvoitor din cale afara sa nu vezi si sa
recunosti ca Belgia, Suedia, Olanda,Japonia s.a.m.d. sunt tarile cu cele mai
prospere economii din lume(evaluat inclusiv ,si prin ajutorul social oferit
paturii sarace) iar Spania ,care a revenit la sistemul regalitatii (indepartat
nu prea mult timp inainte de a fi fost abolit si in Romania) intr-un timp record
a ajuns in randul tarilor enumerate mai sus,aceasta tara devenind ,in ultimii
ani, un paradis pentru cautatorii de viata mai buna, chiar si pentru unii din
tarile vestice.O mentalitate populara bazata pe idea ca “ne descurcam” cu datul
de shpaga,cu mica invarteala si cu furtishagul,au facut si vor face ca
bunastarea generala sa fie doar un deziderat si niciodata un fapt.Dar pentru a
atinge acest deziderat trebuie sa intelegem ca o casa buna are un arhitect bun,
un plan bun, un model bun si verificat. Modelul il avem in situatia tarilor
enumerate mai sus, cea ce ne lipseste -cel putin aparent- este curajul si
onestitatea de a recunoaste aceste lucruri si a incerca, cea ce , de fapt, nu
este deloc nou sub soare, cea ce de fapt , apartine de sute de ani acestui neam si tinut ,romanii si Romania, inca din vremurile antice,cand ne numeam daci.Nu am sa fac nici o disertatie asupra avantajelor regalitatii ereditare sau constitutionale, totusi , daca facem referire chiar la Biblie observam ca regii Izraelului, cei mai multi,nu erau ereditari.Consideratia mea este ca pentru Romania monarhia constitutionala ar fi cea mai benifica,regele sau regina( pentru a nu fi nici urma de discriminare sexuala) putand fi ales/aleasa (pe baza unor preconditii si reguli bine gandite, rationale) pe viata dar in acelasi timp putand fi demisi la constatarea dovedita ca si-au depasit -in negativ-
atributele oferite si impuse de lege.Monarhia constitutionala va oferi o
stabilitate politica solida, care va sta la baza dezvoltarii economice ,iar
administratia regala, neutra, va fi tamponul si arbitrul luptei politice a
partidelor, care nu dovedesc o democratie cu nimic mai solida daca sunt cu mult
mai multe de 3-4.Regele sau regina, in opinia mea poate fi orice cetatean cu
drept de vot care depaseste conditiile generale de candidatura: numai cetatenie romana, cazier judiciar curat, examen medical fizic si mental trecut fara nici cea mai mica dificultate,absolvent de liceu si minimum 2 -3 ani de invatamant superior sau echivalent, o limba straina de circulatie internationala cunoscuta mai mult decat bine,neafiliat politic,sau macar disident al unui partid , fara a se mai fi inregistrat in altul, apartenenta religioasa neutra,cunoscut in media
-chiar si numai locala-ca activist al drepturilor si libertatilor
cetatenesti.Acestea ar fi -in opinia mea- conditiile generale de candidatura,
dar tot in opinia mea ,ar fi de adaugat verificarea oficiala asupra raportului
subiectului cu alcoolul, drogurile si fumatul, si desi aceste aspecte par a
aduce atingere vietii private, totusi ele -neverificate-ar putea avea o
importanta majora in cazul luarii deciziilor in criza.Nu mai este o problema de
ghicit ca un fumator tanar chiar, in timp, i-si aduce prejudicii serioase
sanatatii iar tara are dreptul -si obligatia ,in acelas timp-la un rege/regina
sanatosi care pot efectua serviciul in conditii de stress fara a recurge la
medicatie sau spitalizare,iar alcolul abuzat- chiar si in trecut- ca si
drogurile , lasa urmari permanente – uzual inaparente in conditii obisnuite-
asupra facultatilor mentale si a sanatatii generale.Al doilea motiv care ar
impune si aceste conditii ca eliminatorii (daca nu sunt satisfacute) este faptul
ca ,casa regala TREBUIE sa fie un model pentru intreaga societate si mai ales
pentru tinerele generatii care vin, si care, in urma occidentalizarii
neselective, au de infruntat serioase probleme in viata personala si sociala.Un
rege, obligatoriu si sotia, sau o regina , obligatoriu si sotul, care nu sunt
fumatori nu au avut si nu au probleme cu alcoolul, drogurile sau jocurile de
noroc, nu pot fi decat cel mai serios si atractiv model pentru copiii proveniti
chiar si din familii cu aceste probleme. Ori se stie, ca orice invatatura are
roade bune daca cel care o raspandeste, el insusi o aplica zi de zi, cu
seriozitate si nu numai o propavaduieste.Un rege si/sau o regina (ca de altfel
si un presedinte de tara) sunt perceputi ca persoana cu cel mai inalt grad de
moralitate si instructie civica si daca este adevarat, masele deobicei ii
urmeaza pe acestia iar rezultatele benefice nu se lasa prea mult asteptate, asa
cum in caz contrar, un conducator de tara corupt sau cu deficiente morale sau de
comportament, induc in randul maselor cel putin confuzie ,delasare si chiar
nesiguranta , dar destul de frecvent, riscul cel mai mare este pauperzarea pe
scara larga si cresterea criminalitatii, ca rezultat direct al saraciei si
indirect ca rezultat al lipsei de control al fortelor de ordine- si in general
al sistemului juridic- care devin -ca si primul om al tarii- corupte.Coruptia se
propaga cel mai rapid de sus in jos, ca un cancer de la celula la celula, aici
de la om la om, pe scara ierarhica, iar – cum bine stim- un presedinte ,
exponent al unui partid politic, este imposibil ca sa nu i se ivesca ocazia sa
fie impins, fortat,sa plateasca pentru faptul ca a fost propulsat in sus, iar
aceasta plata, “favoare” va fi ceruta- aproape fara exceptie- in afara legii,
tocmai pentru a ascunde sau musamaliza o situatie ilicita sau chiar numai
prejudiciatoare sub alte aspecte.In sfarsit, cum spuneam si altadata,se zice
ca republica e un model de guvernare nou, insa stim bine ca e mai veche de doua
mii de ani, iar daca pentru multe sute de ani a disparut de pe harta politica a
lumii este tocmai pentru ca s-a dovedit a fi foarte vulnerabila la coruptie,
flagel care realmente poate distruge un popor.Sunt convins ca -poate- multi din
cei care citesc acest articol,le repunga gandul de a avea un rege (sau si mai
rau, regina!) in subconstient, aceasta fiind tradus “regele are drepturi
supreme iar noi suntem sclavi !”, cea ce face ca sangele sa coloreze obrazul in scarlet, adrenalina sa tasneasca prin toti porii , iar ratiunea albastra sa fie impinsa in afara oricarei discutii.In realitate ,monarhiile de azi sunt cu mult mai populare atat in propiile tari cat si in afara, decat orice presedintie in propiile lor tari, iar legatura si raporturile dintre cetateanul “umil” si rege sunt mult mai calde si mai cordiale decat ne putem imagina.Desigur ca acest
lucru are valoarea sa, insa cel mai important lucru ramane daca ” supusii
altetei sale regale” ( adica poporul de rand) au un loc de munca decent si bine
platit, daca au mancare mai mult decat suficienta, apa calda permanent, si un
automobil chiar de mic litraj.Iar cum bine stim, acum dupa “89, si dupa cum
banuiam destul de aproape de adevar, inainte de “89, toate acestea erau si sunt
realitati indiscutabile in tarile occidentale dar mai ales in cele cu
monarhii.Se spune ca fiecare popor are soarta pe care o merita.Partial, este
adevarat, insa toate popoarele merita sa traiasca in bunastare,problema este
daca invatatorii neamului sunt onesti si nu sunt vanduti unei ideologii sau
alteia, pentru avantaje materiale sau pur si simplu din “mandrie patriotica” sau
alte lozinci cu iz patriotard care au scopul de a bloca pe multi sa gandeasca
independent, sau chiar de ai rusina, pe cei care o fac.Concluzia mea,cu privire la forma de guvernamant , pentru toate tarile, dar aici, pentru Romania, este ca monarhia constitutionala ar scuti natiile de multe din necazurile si problemele cu care se confrunta de peste un secol.Dupa cum se stie din media internationala,in toate tarile cu forma de guvernamant Republica (presedintie) alegerile prezidentiale -la 4,la 5 sau 8 ani- nu numai ca consuma resurse
financiare in mod inutil, insa – si este extrem de important- pentru motive
aproape viscerale, in populatie se produce o diviziune adanca, marcata de
agresivitate verbala si chiar fizica, si nu numai intre grupuri sociale dar
chiar si in cadrul familiilor.Poate ca psihologia acestui mecanism nu este greu de descifrat,insa in mare se poate vorbi de o mandrie si prejudecata exacerbate care au ca subiect in primul rand persoana in cauza, votantul -si nu cel “de ales”- care o data ce si-a declarat adeziunea si sprijinul pentru un anume candidat (la presedintie) nici cele mai valabile argumente nu-l vor face sa-si schimbe opinia, pentru ca astfel el ar trebui sa recunoasca ca EL,- niciodata EL- a gresit! Prejudecata vine din faptul ca ne facem o parere despre un
candidat din aparenta acestuia si din modul de exprimare,din generozitatea
regala (de data aceasta) cu care promite mii si mii de lucruri si- din mare
nefericire- nu prin analizarea trecutului acestui individ si a actiunilor
prezente care sunt de fapt oglinda nevenetiana a caracterului.Cea ce mai e de
remarcat este faptul ca cobarand la ceilalti “alesi”( senatori , reprezentanti)
pasiunile se domolesc, chiar rapid, pe cand ,fiind in discutie omul pentru
postul suprem, pasiunile clocotesc ajungand la extrem, manifestate prin injurii
si insulte, maltratari fizice si chiar omucidere.Aceste acte nu se intalnesc la
alegerile parlamentare din nici o tara cu monarhie ca si forma de guvernamant,si
nu s-ar intampla nici in Romania daca tara ar fi condusa de o administratie
regala care are si ar avea tot interesul sa mentina stabilitate in toate
domeniile si la toate nivelele, chiar si pentru simplul motiv doar pentru a-si
asigura continuitatea pe tronul tarii pana la limita maxima.Un alt aspect , din
ce in ce mai demonstrabil in timp, inclusiv (si mai ales) la republicile cu
democratie, este alunecarea spre dictatura fie sub acoperirea de satisfacere a
“spatiului vital”(Germania inceputului secolului trecut) fie pentru “apararea
victoriilor revolutionare”( Rusia -URSS-ul stalinist al secolului trecut),fie
pentru contracararea “imperialismului mondial”(Korea de Nord a zilelor noastre)
incercari similare in America de Sud(in trecut si in prezent) si intr-un mod
sofisticat in SUA zilelor noastre .Cea ce este de remarcat, ar fi ca mai toate
aceste dictaturi afisate sau mascate ,nu numai ca aduc o multime de probleme in
interiorul propiilor societati, insa prin forta armata -pe motivatii false-
intervin in tari diverse fie ocupandu-le , fie producandu-le seisme sociale
care, realmente, aduc asupra poporului respectiv iadul veritabil. In acest
context,”international” e interesant de remarcat ca in ultima suta de ani
monarhiile au tendinta reala de a fi adevarati slujitori ai poporului, pe cand
guvernele prezidentiale devin tot mai agresive atat pe plan intern dar si
extern, atat in plafonarea sau chiar reducerea nivelului de trai al populatiei
dar si prin abuzuri grave impotriva drepturilor cetatenesti. Nu am enumerat la
acest capitol dictatura din Romania postbelica, nu pentru ca nu ar fi existat,
ci pentru ca a fost o dictatura ceva mai aparte, “dictatura proletariatului”,iar
Romania datorita fiasco-ului economic total si aproape din start, nu ar fi putut
sa intervina armat in nici o alta tara , nici pentru o singura zi.Nu e nici un
dubiu asupra faptului ca dictatura de o jumatate de secol din Romania a fost una
dintre cele mai urate din istoria omenirii, fiind sustinuta prin segregare
economica (chiar daca saracia era plenipotentiala ,totusi anumite paturi ,grupe
sociale erau apropape sclavagizate) dusa la extrem- cum bine stim- de
ex-presedintele Iliescu ( primul presedinte “democrat”) prin actul oficial de
instigarea la omucidere a unor grupe sociale impotriva altora.Se spune ca
regele( guvernarea monarhica) ar fi lasate de Dumnezeu ; noi nu stim daca e
adevarat sau nu, insa cea ce stim clar este ca desi tarile cu monarhii ,nu sunt in fiecare zi cap de afis in stirile ziarelor sau televiziunilor,ele sunt
constant adnotate cu plus, iar linistea lor -inclusiv si cea aparenta- e
dublata de o viata dusa in indestulare modesta si neprovocatoare,in care
cetateanul de rand,”umil supus al Majestatii Sale” i-si traieste in tihna si din plin, visele.
ERA IN CAPUL TAU MINCINOS JALNICA. POATE EXPLICI CUM DE AU AJUNS ATAT DE OPERATIV TANCURI DE LA BUZAU, TARGOVISTE, MIHAI BRAVU IN 22 IN PIATA PALATULUI