Competent!

Vă invit în grupul nostru – unde încerc ca în fiecare zi să pun în discuţie măcar o problemă de logică sau de gîndire, o iluzie vizuală sau o sugestie de reflecţie.

Astăzi, am propus o poveste, pe care o împart aici cu voi:

A fost odată un rege foarte bun şi foarte bogat, care avea două fete, ambele la fel de frumoase şi de deştepte, pe Alenia şi pe Adelia. Deşi regele le-a dat pe mîna celor mai buni educatori din ţinut, cele două fete aveau firi şi comportamente complet diferite. Alenia, cea mare, era foarte nebunatică, spunea numai minciuni, făcea doar ce voia ea şi nu asculta de nimeni, iar tuturor le era frică de ea. Cea mică, Adelia, era blîndă, cuminte, atentă, spunea doar adevărul şi toată lumea o iubea.

Cele două fete au crescut şi au ajuns la vremea măritişului. Una dintre ele s-a căsătorit pe ascuns, iar regele s-a supărat mult cînd a aflat, dar a ales să nu facă public numele fetei măritate.

Pentru a găsi un soţ şi pentru cealaltă fată, el s-a decis să organizeze un turnir şi să-i invite să ia parte pe toţi prinţii din celelalte regate. Condiţia pentru a deveni ginerele regelui era ca cel care cîştiga turnirul să fie nu doar viteaz, ci şi isteţ. Aşa că regele a cerut ca învingătorul să se căsătorească în ziua următoare cu fata lui cea liberă şi să devină moştenitorul tronului, doar dacă o va numi pe aceea. Iar dacă o va numi pe cea căsătorită, în loc de nuntă, urma ca prinţul să fie izgonit din regat.

Prinţul care a cîştigat turnirul, înainte de a spune numele fetei cu care urma să se căsătorească, i-a cerut regelui să-l lase să vorbească cu fetele lui. Regele a fost de acord, dar i-a dat voie să vorbească doar cu una dintre fetele lui, aleasă chiar de rege, şi să-i pună doar o singură întrebare, formată din maxim două cuvinte.

Ce întrebare i-aţi propune prinţului să pună şi de ce?

Eu am o soluţie – dar le aştept pe ale voastre, înainte a o pune aici.

Numai bine şi pe curînd, sper,
Cristina