Atunci când abandonul ne pare cea mai „onorabilă” soluție…

De Paxlaur20/02/2017

femeie in rugaciune Astăzi ne apropiem de cuvântul Domnului convinși că „Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie” (2Tim 1,10b). Adevărul credinței noastre, măreția lui Cristos și puterea lui asupra răului sunt oglindite tocmai de fermitatea cu care el poruncește duhurilor rele și ele i se supun: „Văzând Isus că se adună mulţimea, i-a poruncit cu asprime duhului necurat, spunându-i: „Duh mut şi surd, eu îţi poruncesc: ieşi din el şi să nu mai intri niciodată în el!” Strigând şi scuturându-l puternic, duhul necurat a ieşit”. Câtă mângâiere pentru sufletul nostru când îl privim pe Cristos biruind răul!

Însă dincolo de fascinația în fața puterii lui Cristos, observăm și contrastul dintre măreția Domnului și neputința ucenicilor în fața răului: „Învăţătorule, l-am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut… Le-am spus discipolilor tăi să-l alunge, dar nu au putut”. Neputința lor este imaginea slăbiciunii noastre în fața răului, în fața relelor care zilnic depășesc forța noastră. Astăzi suntem noi cei care ne simțim neputincioși în fața războiului, terorismului, morții. Ne confruntăm cu suferințe care ne fac să spunem că nu are rost să mai luptăm, că oricum răul e prea mare, mult peste puterile noastre și nimeni și nimic nu-l mai poate opri.

Tocmai în aceste ceasuri de ispită, când abandonul ne pare cea mai „onorabilă” soluție, Cristos strigă inimilor noastre pline de dubii: „O, generaţie necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l la mine”! Cristos ne invită să ne apropiem de el, purtând cu noi „răul” care macină sufletul nostru. Nouă ne adresează această invitație: „Aduceți înaintea mea răul din viața voastră, dubiile voastre, sufletul vostru. Nu vă temeți”! Nouă ne spune Domnul la începutul acestei săptămâni, când poate pășim descurajați, epuizați de această încercare de a învinge răul din noi și din jurul nostru: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28).

Spre Cristos mergem și cu Cristos ne întâlnim ori de câte ori ne scăldăm sufletul în rugăciunea de seară și de dimineață, în adorația euharistică și în participarea la sfânta Liturghie. Toate acestea sunt momente de har prin care „viaţa şi nemurirea” strălucesc în ființa noastră și prindem curaj în lupta cu răul. Când intrăm în comuniune cu Dumnezeu, când îi prezentăm răul și istoria răului din noi, asemenea tatălui din evanghelie, el ne mângâie cu haru său: „Nu vă temeți, toate sunt posibile pentru cel care crede”.

Așadar, totul este posibil pentru cel care crede, iar nouă nu ne rămâne decât să strigăm plini de speranță: „Credem, Doamne. Vino în ajutorul necredinţei noastre”!

Rugăciunea
nu este doar forța cu care putem învinge răul,
ci ea înseamnă și prezența lui Dumnezeu
cu care putem preveni răul și ispitele
(cf. Mc 14,38).

20 februarie 2017

Luni din săptămâna a 7-a de peste an
Sf. Elefterie, ep.
Sir 1,1-10; Ps 92; Mc 9,14-29

LECTURA I
Înainte de toate lucrurile a fost creată înţelepciunea.
Citire din cartea lui Ben Sirah 1,1-10
Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu el este în veci. Nisipul mării, picăturile ploii şi zilele veşniciei, cine le va număra? ³ Înălţimea cerului şi lărgimea pământului, abisul şi înţelepciunea, cine le va cerceta? Cine a pătruns înţelepciunea lui Dumnezeu, care este prima dintre toate? ⁴Înainte de toate a fost creată înţelepciunea şi înţelegerea priceperii este din veşnicie. ⁵ Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu în înălţimi şi căile ei sunt porunci veşnice. ⁶ Rădăcina înţelepciunii cui i-a fost revelată? şi subtilităţile ei cine le-a cunoscut? ⁷ Cunoaşterea înţelepciunii cui i-a fost revelată? Şi marea sa experienţă cine a înţeles-o? ⁸ Unul este cel înţelept, foarte de temut, aşezat pe tronul său. ⁹ Domnul însuşi a creat-o, a văzut-o şi a măsurat-o şi a revărsat-o peste toate lucrările sale, ¹⁰ la orice făptură, după dărnicia lui, a dăruit-o celor care îl iubesc.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 92(93),1ab.1c-2.5 (R.: 1a)
R.: Domnul stăpâneşte îmbrăcat în maiestate.

^1ab Domnul stăpâneşte îmbrăcat în maiestate
Domnul s-a îmbrăcat, s-a încins cu putere. R.

^1c A pus pământul pe temelii solide, ca să nu se clatine.
² Din vremuri străvechi este aşezat tronul tău de domnie:
tu eşti din veşnicie! R.

⁵ Mărturiile tale sunt cu totul adevărate,
sfinţenia împodobeşte casa ta, Doamne,
în vecii vecilor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tim 1,10b
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,14-29
În acel timp, venind la discipoli, Isus a văzut o mare mulţime în jurul lor şi cărturari care discutau cu ei. ¹⁵ Îndată ce mulţimea l-a văzut, a rămas uimită şi a alergat să-l întâmpine. ¹⁶ Iar el i-a întrebat: „Despre ce discutaţi cu ei?” ¹⁷ Atunci, unul din mulţime i-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut. ¹⁸ Ori de câte ori îl ia în stăpânire, îl trânteşte la pământ, iar el face spume, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Le-am spus discipolilor tăi să-l alunge, dar nu au putut”. ¹⁹ Atunci el le-a răspuns: „O, generaţie necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l la mine!” ²⁰ L-au adus la el şi, când duhul l-a văzut, îndată l-a scuturat pe tânăr şi, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spume. ²¹ Isus l-a întrebat pe tatăl lui: „Cât timp este de când i se întâmplă aceasta?” El i-a zis: „Din copilărie. ²² De multe ori l-a aruncat chiar şi în foc şi în apă ca să-l facă să piară. Însă, dacă poţi, îndură-te de noi şi ajută-ne!” ²³ Isus i-a spus: „«Dacă poţi?” Toate sunt posibile pentru cel care crede”. ²⁴ Tatăl copilului, strigând, a spus îndată: „Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!” ²⁵ Văzând Isus că se adună mulţimea, i-a poruncit cu asprime duhului necurat, spunându-i: „Duh mut şi surd, eu îţi poruncesc: ieşi din el şi să nu mai intri niciodată în el!” ²⁶ Strigând şi scuturându-l puternic, duhul necurat a ieşit, iar el a devenit un mort, încât cei mai mulţi spuneau că a murit. ²⁷ Însă Isus, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar el a stat în picioare. ²⁸ Apoi, intrând în casă, discipolii l-au întrebat aparte: „De ce noi nu am putut să-l scoatem?” ²⁹ El le-a spus: „Acest soi de diavol nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune”.