Cîţi japonezi sunt gata să emigreze?
Iritat de ipocrita şi nerealista „acţiune umanitară” a Realităţii TV, de adopţie a japonezilor ajunşi chipurile, „maidanezi” şi dornici de a imigra în România, am luat Yomiuri shinbun de alaltăieri, (ediţia pe hîrtie) unde am găsit rezultatele unei anchete pe 100 de persoane sinistrate aflate încă în adăposturile provizorii primare. Desigur, anchetele jurnalistice nu sunt precise, dar pot da o măsură satisfăcătoare a „salturilor calitative”. Fie ele şi salturi peste mări şi ţări.
La data anchetei (24 martie) se aflau în aproape 2000 de adăposturi, 245.689 persoane refugiate (inclusiv cele din motive nucleare).
70% declară că vor să se întoarcă la locul de unde s-au refugiat. Asta înseamnă că „bazinul de elecţie” pentru Realitatea TV se reduce dintr-un foc la sub 73.600 persoane din moment ce doar 24% spun că nu mai vor să se întoarcă. Ceea ce în cifre ar însemna mai puţin de 59.000.
Să vedem şi alte detalii din tablou.
98% din repondenţi au casele distruse. (avantaj RTV)
Persoane cu rude de gradul I moarte/ dispărute: 12%.
Răspunsul la întrebarea; Dacă vi s-ar propune să vă mutaţi în grup în altă parte, aţi face-o? arată aşa: Da – 41%. Nu – 48% Altele – 11%.
Credeţi că localitatea poate fi reconstruită? Da – 48%. Nu – 36%. Altele – 16%.
Starea sănătăţii:
65% se declară sănătoşi. 34% suferă de: oboseală (13) anorexie (2) insomnie (15) tulburări emoţionale (3) hipertensiune (5) altele (8) (răspunsuri multiple).
Ce aşteaptă refugiaţii ca ajutor guvernamental? Sprijin la găsirea unui loc de muncă (21) sprijin la reconstrucţia casei (70) ajutor economic (50) ajutor medical (18) ajutor pentru îngrijirea bătrînilor (8) ajutor pentru educaţie (11).
O mică discuţie
Din răspunsuri ne putem da seama că majoritatea refugiaţilor sunt relativ sănătoşi, dornici să se întoarcă în locul de baştină, dornici de muncă, dornici să îşi reconstruiască locuinţele. Lotul celor susceptibili la emigrare trebuie căutat în rîndul insomniacilor, obosiţilor, instabililor emoţional, al celor rămaşi fără rude, sau al celor care nu mai aşteaptă nimic de la guvern. E de notat că ultimii sunt de negăsit în statistică, ceea ce arată mai degrabă dorinţa de a rămîne, decît pe cea de a emigra. Altminteri, dorinţa de a primi de la guvern un bilet de avion ar fi figurat în răspunsuri. În plus, cei dispuşi să se (stră)mute nu e clar dacă ar face-o mai la deal, în altă prefectură sau în altă ţară. În orice caz, nu ar face-o decît în grup, aşa cum au fost educaţi să acţioneze de cînd se ştiu.
Întrebarea persistă. Presupunînd că Realitatea TV a găsit spaţiul locativ pentru plasarea ipoteticilor japonezi imigranţi, a găsit şi chiriaşii? După măcănit, pare că RTV a lăsat-o jos.
––––––
Informaţi despre, şi consideraţii pe marginea situaţiei din Japonia postcataclism, în coloana de comentarii.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Zi-le japonezi si pace buna! Andrei Plesu, candva cu aventuri nipone absolut homerice, pare a fi printre putinii de la noi care sa fi inteles ceva din sentimentul japonez al fiintei.
http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/N-ai_ce-i_face_7_448825116.html
Dece, Capul sus! Deci n-am gresit. Olé! Daca tot e vorba de falemenco.
Seara buna. Si saluta Misa!
Daijoubu!
Mulţumim pentru urări.
Ca să nu plecaţi cu mîna goală, îmi permit să vă prezint un fenomen: virajul semantic al lui daijoubu. Iniţial însemna (în chineză) aproximativ soţ în putere. A devenit în timpurile recente (în japoneză) omologul lui e-n regulă.
Campania Realitatii de adunare de pe drumuri a japonezilor a fost intrerupta de campania de compatimire a hoardelor dezlantuite de autohtoni care si-au sfisiat literalmente hainele unii altora ca sa cumpere 4 litri de ulei la pret de 2, cu argumentul ca le este foame, dar atit de foame incit s-au mai strecurat in coada si a doua oara. Radu Hunor nu s-a pronuntat in vreun loc frecventabil asupra acestei noi catastrofe umanitare care se petrece sub privirile reci ale autoritatilor si bloggerilor ironici.
Cum ar veni, RH are deficienţe de pronunţie. Dislalic. 🙂
<>
In Piata George Enescu – ieri, 26.03.2011 s-a tinut un moment de reculegere pentru victimele catastrofelor din Japonia!
Exista mai multe feluri de a ne gandi la cei aflati acum in nevoi si poate suferinta.
De altminteri, era greu de crezut că japonezii se vor îmbulzi să-și părăsească țara precum rumânii la ulei la ofertă. Explicația rezidă, probabil, în istoria lor, dar presupun că și spațiul geografic are un cuvînt de spus: insularitatea la care i-a ”condamnat” viața le-a oferit, bănuiesc, 2 alternative extreme: o privire concentrată asupra lor înșiși, cu tot ce presupune aceasta (inclusiv cultura și rigoarea bunei con-viețuiri în grup, ș.a.m.d.), ori întoarcerea spre exterior, destrămarea, abandonul. Au ales prima variantă și, fie vorba între noi, bine au făcut. Așa avem și noi o mai bună șansă de a ne defini, în raport cu ei, propria și amărîta noastră de diferență specifică, atît cît o mai fi rămas din ea.
Și vacanță frumoasă și veselă pentru grupa mică 🙂
Japonezii, poate mai mult decit alte popoare, sunt foarte atasati patriei, locului de bastina, comunitatii. Asta nu inseamna ca, in timp, n-au avut si ei o diaspora importanta. Dupa cifrele din internet, foarte diferite, e greu de estimat dimensiunea ei reala. Insa numai in SUA si Brazilia sunt semnalate a comunitati japoneze de peste un milion si jumatate de suflete fiecare, la prima generatie si descendenti. Chiar si in Germania exista o comunitate, intre 10.000 si 17.000 de japonezi, in Dusseldorf si imprejurimi, a treia ca marime in Europa, dupa Londra si Paris. Cu tot ce le trebuie, restaurante, gradini japoneze, magazine, probabil si scoli. Si, probabil, nu e de neglijat nici diaspora dintarile asiatice inconjuratoare, pina in Australia.
Insa nu ma indoiesc ca despre problema e mai informata gazda noastra.
In Düsseldorf sunt numa ca. 7000, angajati de elita a celor 480 de firme japoneze care au o cifra de afaceri de ca. 33 Miliarde. Au patru gradinite si o scoala japoneza.
Aproape in fiecare an merg la ziua japoneza, e cindva in Mai, are o semnificaie da nu mai stiu care, e interesant desi nu ma prea omor dupa mincare japoneza.
Japonezii din Germania sunt în majoritate imigranţi temporari. Detaşaţi în interes de serviciu. Rotaţia cadrelor în teritoriu este larg răspîndită în corporaţiile japoneze. Nu numai în filialele de afară, dar şi în interiorul Japoniei. Durata medie între două detaşări este de circa 2 ani. Aşadar, japonezii din Germania pot părea o comunitate stabilă numeric, dar totuşi, aflată într-un echilibru dinamic. Unii vin, şi cam tot atîţia pleacă. Acumulări de rezidenţi japonezi se pot înregistra mai ales în perioadele de expansiune tehnologică peste mări. Şi viceversa, reducere de populaţie în recul economic, însă motivată preponderent profesional.
Salut domnu Neamtu si s-auzim numai de bine.
Cifrele difera. 17.000 am auzit la o televiziune. Poate o fi fost vorba de toti japonezii din Germania. Pe un site am gasit urmatoarea informatie:
The Japanese community in Düsseldorf is the third largest in Europe – right behind London and Paris. 6.428 Japanese live in the city of Düsseldorf, 8.623 in the whole administrative district and 10.949 in Northrhine-Westfalia (31. January 2002).
Cit despre mincare, depinde de gust si de gusturi, soia, tofu, peste crud si cite altele. Sunt si mincaruri foarte interesante. N-am fost niciodata in Japonia, dar de doua ori, odata in Elevtia si odata intr-o comunintate japoneza de Vancuover, am mincat un admirabil Sukiyaki, desi difereau intre ele. Cit despre Shabu-shabu, tot un fel de Sukiyaki, gasesti pe net o relatare homerica a lui Andrei Plesu.
http://tetris-bdv.blogspot.com/2009/12/shabu-shabu.html
Dar, fireste, cea mai buna leguma japoneza este o solida Schweinshaxe in Biersauce mit Sauerkraut und Kartoffelknödel. Jawohl, mein Herr!
Mulţumesc pentru link. Am citit articolul la vremea lui. Suculent. Despre Shabu-shabu am scris aici. Dacă coborîţi pe fir în jos, veţi găsi tot la locul indicat şi cîte ceva despre altă legumă locală: vita de Kobe. Dar ce aţi zice de un carpaccio din carne de cal?
Chiar aşa, dacă nu aţi umblat prin Japonia, ce-ar fi să vă faceţi un drum încoace?
Este adevărat, istoria modernă şi contemporană cuprinde cîteva valuri de emigrare. Se remarcă emigrarea din era Meiji, o eră lungă, sub dominaţia parveniţilor de extracţie proastă. Ţinta principală a emigraţiei Meiji au fost atunci oraşele de pe coasta pacifică a SUA şi Canada. Exodul a continuat în erele Taisho şi Showa (pînă în 1945) în special spre teritoriile colonizate în Manciuria, dar şi în: China, Taiwan şi Indonezia. Brazilia are o comunitate japoneză numeroasă, deşi de dată relativ recentă. Nu numai Brazilia, dar şi Peru, Uruguay, Argentina. Bunicul soţiei mele avea chiar un văr în Brazilia.
Constituţia Meiji a avut un defect de fabricaţie e a dus la o serie de menghini sociale. Din cauza defectului de fabricaţie, practic, dominaţia armatei asupra întregii societăţi nu a putut fi frînată în niciun fel. Ceea ce a culminat cu sinucigaşul Război din Pacific.
Numitorul cauzal comun al valurilor de emigraţie este totuşi lipsa libertăţii. Iar numitorul cinematic este migraţia în grupuri relativ numeroase.
După războiul din Pacific, deşi condiţiile ar fi favorizat-o emigraţia a fost oprită artificial. Timp de 19 ani, japonezilor nu li s-a dat paşaport în mînă. Călătoria afară în scopuri turistice nu a fost recunoscută decît în anul 1964, cînd motive de mîndrie naţională au început să curgă: succese tehnologice (shinkansen) şi organizatorice (Jocurile Olimpice).
În perioada bubble economy, cînd credite deşănţate au generat un boom investiţional şi un consum iraţional, migraţia inversă (din Brazilia şi Peru în Japonia) a devenit semnificativă. Băştinaşul s-a întors cu obiceiuri şi năravuri sud-americane. Şi cu multe falsuri „obîrşionale” de stare civilă (obţinute pe şpagă la Lima şi Brasilia).
Mulţumesc pentru urare, Diana. Despre mişcări centrifuge permite-mi să fac cîteva consideraţii generale niţel mai
jossus.Esti enervanta cu textul „romanii la ulei la oferta”!
Dovedesti incapacitatea de a intelege un text in mod echilibrat. Arata, din cate vad pe aici, cam ca ceea ce vede iRTV la japonezi.
P E N I B I L !
Emil
PS Ai o sansa ca pari tinerica.
Ce se întîmplă la voi cu reactorul 2? O concentrație de iod de 10 milioane de ori mai mare??? Sunt îngrijorată 😦
La R2 e o problemă cu apele scurse din tubulatura dintre reactor şi clădirea turbinelor. Apa se acumulează la subsol şi nu pare să provină din bazinul de combustibil uzat, ci de la reactor. Se apreciază că o parte (între unităţi şi zeci de procente) din combustibilul din reactor s-a cam destrămat în primele zile de la catastrofa naturală.
Despre cifre (10 milioane). Cifrele s-au datorat unei erori de măsură*). S-a înţepenit acul indicatorului, şi a rămas înţepenit chiar şi după comutarea în registrul (probabil logaritmic) superior. La repetarea măsurătorii s-au găsit numai 1000 miliSv/h. Detalii un pic mai jos.
––––––
*) La măsurarea cu instrumente electro-mecanice, se începe de obicei de la valori mari înspre cele mici. Dacă să zicem un instrument are trei plaje (de sus în jos: 1-100; 0,01-1; şi 0.0001-0,01) se începe de pe plaja 1-100, şi se coboară cîte o treaptă. Dacă, să zicem, valoarea reală este 0,123, şi operatorul începe cu plaja 0.0001-0,01, nu e de mirare că acul fuge la extremitatea superioară. La comutarea în plaja următoare nu este o regulă ca acul să vină în dreptul valorii reale, ceea ce îl face pe operator să comute în plaja superioară, unde constată că „valoarea depăşeşte plaja maximă de măsură”. Şi dă alarma.
Un operator experimentat, chiar dacă începe măsurătoarea de unde nu trebuie, după ce treece în plaja de sus, salvează situaţia trăgîndu-i o palmă aparatului, pentru a scoate acul de pe rampa de amortizare unde se înţepenise.
Hm. Pai in mod normal procedura trebuia sa se repete, tocmai pentru ca primele valori erau uriase. Este de neinteles sa dai publice valori de asemenea grad fara sa faci o verificare sau sa avansezi ipoteze alternative si apoi, dupa ce esti suta-n mie sigur (cat e posibila si siguranta asta…) faci publice cifrele. Altfel, daca faci astfel de gafe, nu stiu cum mai poti fi creditat in tot ce comunici si faci.
Oricum, TEPCO a anuntat ca a modificat cifrele dupa ce i-a cerut agentia guvernamentala si au explicat eroarea nu prin acul care a luat-o razna, ci prin confuzia facuta intre iod si cobalt (?!). Foarte …nu stiu cum.
Este de inteles prudenta si reticenta fata de alarmismul presei, dar la fel trebuie sa admitem ca exista o strategie de minimalizare a impactului accidentului din partea guvernului. Lucru care nu ar face decat sa repete precedentele mari accidente nucleare (Tree Mille Island si Cernobal).
Există o strategie de minimalizare, dar nu este una guvernamentală, ci aparţine intereselor private (TEPCO). Guvernul, dimpotrivă, a somat compania să multiplice posturile de măsurare a nivelului de radioactivitate şi în afara zonei de protecţie. Aşa am aflat de pildă date despre radioactivitatea din apa mării (la 334 m distanţă de ţărm) că e de 1250 de ori mai mare decît normal. Acum trei ore sărise chiar dincolo de x1800. Aşadar, guvernul are interes în transparenţă, iar nu în acoperire.
În planul acţiunii propriu-zise, de acuma, ceea ce ţine de guvern este să aleagă locul de refugiu pentru populaţia din vecinătatea imediată a centralei. Mutarea nu s-a făcut în apropiere, ci la peste 200Km mai la sud, în pref. Saitama (sărind peste pref. Tochigi). Îmi explic depărtarea mare prin datoria guvernului de a proteja oamenii de o eventuală discriminare (atenţie!) naturală din partea celor din adiacenţa zonei de protecţie. La mai bine de 65 de ani de la contaminarea după exploziile nucleare de la Hiroşima şi Nagasaki, încă mai persistă prejudecata că radioactivitatea ar fi molipsitoare de la om la om. Aşadar, rolul guvernului este doar să protejeze populaţia şi să someze agentul poluant să urmeze o procedură adulmecabilă atît în timp real cît şi ex post.
În rest, cît situaţia a fost critică, guvernul a intervenit în virtutea competenţelor sale. De la stingerea pericolului iminent (explozii, incendii) totul devine treaba companiei, deîndată ce armata şi pompierii au predat obiectivul. Presimt o serie nesfîrşită de procese după ce situaţia de la centrala nucleară se va fi stabilizat (încă nu e stabilă).
Exemplul cu acul e unul ipotetic şi ilustrează felul în care se poate păcăli în mod grosolan un operator. În realitate, cifrele eronate pot fi determinate digital dar tot căscat se cheamă că fu operatorul. Cînd pleci de la ideea preconcepută că gazul de analizat conţine să zicem hidrogen, iar el conţine tetraoxid de osmiu, nu e de mirare că „hidrogenul” îţi iese de sute de ori mai concentrat.
Marius, nu mai urmăresc de multă vreme iRealitatea TV, ca atare n-am urmărit nici episodul pe care îl relatezi, cu japonezii dornici să emigreze în România. Te creditez că ai informaţii corecte şi verificabile. Altceva aş vrea să întreb (şi întrebarea îmi stă pe buze de la primele informaţii privind problemele la reactoarele de la Fukushima).
DE CE NU AU FOST FOLOSIŢI ROBOŢII?
Ca un fel de confirmare e şi ştirea apărută azi pe Hotnews.ro la http://www.hotnews.ro/stiri-international-8444505-radioactivitate-10-milioane-ori-mai-ridicata-decat-normal-reactorul-2-fukushima.htm
(ca să fiu corect e vorba de comentariul unui citor la acea ştire anume că ” Franta chiar le-a oferit roboti [japonezilor] care sa lucreze in locul oamenilor, special facuti pentru accidente nucleare. Japonezii au refuzat, au bagat o gramada de oameni la sinucis, din mandrie. Ţ] Fireşte că am rezerve serioase asupra comentariului, nu cred că japonezii sînt iraţional de… mîndri! (sic!) dar întrebarea rămîne: DE CE NU AU FOST FOLOSIŢI ROBOŢII?
Nu ştiu cum arată roboţii aceia, dacă există, sau dacă au existat. Sunt nişte mogîldeţe pe rotiţe, alimentate de la baterie şi umblă cu cheia de 14 la brîu, sau au aspect de pod rulant de zeci de tone, şi intră 6000V în ei?
Acuma, să recapitulăm niţel. Un cutremur devastator a zguduit instalaţii ţevărite, un tsunami mai înalt decît tot ce putea fi omeneşte prevăzut, a lovit cu 40-60 de tone pe metrul pătrat tot ce a întîlnit în cale, sute de aparate de măsură şi control au fost puse la saramură, s-a oprit curentul, iar sursa alternativă a murit. Amintesc şi niscai deflagraţii şi chiar şi un incendiu prin zonă. În condiţiile acestea, un eventual robot unde credeţi că ar putea fi găsit? În amonte, în aval sau făcut afiş pe vreun perete?
Cînd între clădirea reactorului şi cea a turbinelor trec (prin subsol) sute de ţevi, posibil strîmbate sau fisurate de cutremur, de supraîncălzire, de explozii, corodate de apa mării (chiar dacă sunt din inox). Pe unde credeţi că s-ar fi putut strecura un roboţel? Presupunînd că ar fi unul refugiat pe acoperiş, şi scăpat de explozie, ce ar putea să facă? Să desfacă flanşe strîmbate, poate în presiune şi doldora de lichide mortale? Să schimbe tronsoane de ţevi, să alinieze flanşele? Să le pună garnituri noi şi să le strîngă şi dinamometric? Nu. asemenea operaţii se fac în luni de zile, numai de către oameni, şi cu multe certificate de calitate pentru fiecare centimetru de sudură.
Cred că imaginea dumneavoastră despre dimensiunile catastrofei şi despre atotputernicia omului este uşor idilică.
Despre eroarea de măsură (10 milioane) am scris ceva mai sus.
Salut Marius 🙂 ti-am trimis pe mail cartea ta!
Salut, Theophyle! Mulţumesc mult pentru carte. Am tras-o. Nu am destule cuvinte pentru a îmi exprima recunoştinţa.
Aiurea 🙂 Esti amicul meu si am scris-o impreuna. Eu am fost numai editorul 😆
asteptam sa revii din drumetii, daca si in acest week-end au fost, asa cum tind sa cred, a sa ne spui ce si cum cu nivelul de radiatii de care vorbea si diana.
mirela,
măcar de-ar fi așa: http://www.ziare.com/international/japonia/alarma-falsa-la-fukushima-japonezii-si-au-cerut-scuze-1084319
mai bine hai să luăm la prefirat presa internațională și agențiile de știri.
Scuzaţi că v-am făcut să aşteptaţi. Nu am fost în drumeţii azi. Am muncit. Am găzduit recitalul lunar de flamenco în prăvălie. Excursia de data trecută am făcut-o după patru săptămîni de muncă fără zi liberă. Următoarea zi liberă va fi pe 3 aprilie. Însă voi avea o minivacanţă pe 3,4 şi 5 mai.
Wow! Se poate face un cause pe Facebook: Grupul Maidanezilor Bucureşteni e dornic să primească cu fălcile deschise Grupul Japonezilor Fără Locuinţă.
😀
Breaking News:
Tsunami mediatic la Bucureşti. Wikileaks confirmă cam tot ce ştiam despre moguli, oligarhi şi uneltele lor politice:
http://www.hotnews.ro/
imi place ca printre
pupincuristimai lasi si pe cate unul care te mai combate sau te’ntreaba, da’ numai prostuti care iti ridica mingea la fileu ca sa’tzi potzi etala vasta cultura (pe care altminteri n’o contest)… si a baga mereu povestea cu extraordinara dumitale carciuma de camuflaj…eu in locul dumitale as schimba subiectul, ca situatia nu e inca stabila, si daca Doamne fer se’ntampla ceva, vor fi gramezi de japonezi pe care o sa’i doara in pix cine’i primeste numai sa’i primeasca, caz in care va trebui sa regurgitezi foarte mult kkt…
∈
😀
ei, las
😀
nătăfleţii de RTV au treabă la ora asta. au sărit ca arşi să limiteze efectele dezastrului în urma publicării documentelor Wikileaks.
Da dragutza… tocmai am plekt de la sediu. Roger? unde are loc acu o kfteala intre bodigarzii lu Vantu vs. alu baiatu asta nou de l’a pus tot Vantu sef… Ne’a dat SOV ordin de retragere ke se pare ke va pierde si sa nu ne prigoneask si pre noi, s’a indurat bietul Boss… Mi’e mila de el da, pe de alta parte, rad de ma kc cand ma gandesc cum o sa va contorsionatzi voi sa spuneti ca realitatea e un post obiectiv… k se cam schimba treaba…Roger? Eu nu’mi fac probleme. Am strans ceva cheag + k m’au detashat pe extern, in Japonia, in zona necontaminata… sa’mi fac o gogosherie sa vand online si sa traiesc linishtit…EDIT(MM): 2011-03-28T01:02:52+00:00
bine, dar ai grijă şi de zorzonele, să nu le uiţi pe-acolo, da? maaare grijă! 😮
Pentru ca hotnews nu s-a sesizat, cel putin pana acum, poftim scandalul facut de Vantu la sediul Realitatea. Au venit cu bodyguarzii sa-l dea afara pe manager si n-au reusit. :)) :))
http://giorno24.blogspot.com/2011/03/scandal-cu-bataie-intre-moguli-la.html
Off topic
Daca mai an va intriga faptul ca n-ati putut vota cu pasaportul expirat, iata ce pregateste neica Antonescu romanilor din afara granitelor Romaniei:
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-8445358-crin-antonescu-gandim-sistem-prin-care-romanii-din-strainatate-voteze-numai-daca-platesc-impozit-tara.htm
Halucinant!
N-are nicio şansă, însă nu strică să-i amintim ce e cetăţenia. Plănuiesc încă de sîmbătă un mic pamflet, însă nu am răgazul.
Da…, îmi este ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara noastră şi de oamenii care ajungem să fim sau, mai bine spus…să nu fim.
Nu avem nici un cult pentru nimic şi pentru nimeni, nu avem ruşine şi nu simţim solidaritatea. Ba mai mult, simşim că totul trebuie să graviteze doar în jrul prorpiilor frustrări şi probleme. Uităm că defapt oamenii nu sunt altceva decât o mare familie într-o casă denumită Pământ. Găsim scuze lamentabile pentru orice, dar nu încercăm să schimbăm absolut nimic în mentalitatea noastră sau a copiilor noştri.
Este poate pentru a doua oară când îmi este ruşine că sunt român!
Dacă se va mai întâmpla o dată…cred că am să plec. Oriunde. Şi am să mă rog ca în a doua viaţă să mă nasc oriunde unde pot fi cu adevărat de folos.
Cum să ai neruşinarea să spui despre japonezi că vor să migreze??? Şi dacă ar migra, cu siguranţă că ar face-o doar pentru a li se da posibilitatea să fie de ajutor de oriunde altundeva naţiunii lor! Japonezii sunt un exemplu de frumuseţe, de verticalitate, de sacrificiu, de corectitudine, de valori…
Marius, după cum deja ştii eu am demarat o campanie de ajutor pentru sinistraţi. Simt şi acum amarul. Nu m-am aşteptat la foarte mult, dar nici la nimic. Am plâns aproape în fiecare zi întrebându-mă cum pot oamenii să nu simtă nimic când văd astfel de scene? Cum pot oamenii să doarmă atât de liniştit cu atât de multe lucruri prin dulap, prin magazii şi să nu dorească să împartă din ele şi celor care au cu adevărat nevoie de ele
?
Acum însă…am să demarez o altă campanie! Nu pot să mă las! Nu pot să accept că oamenii şi-au pierdut şi ultima fărâmă de solidaritate doar gândind: „sunt japonezi, trec ei peste asta repede!”. Ce porcărie să simţi şi să gândeşti aşa când un popor încă luptă să se adune, să accepte pierderile şi să treacă peste tot acest coşmar!
Nu ştiu dacă ştii, eu anul trecut am publicat primul meu volum de poezii: „Farul de la capătul tuturor lumilor mele”. 50 de volume,le voi scoate la vânzare pentru această cauză. Banii din aceste volume vor intra în contul de ajutor pentru Japonia, iar oamenii se vor alege cu o carte în bibliotecă. Poate aşa…
Îţi mulţumesc că măcar tu eşti printre acei oameni, printre acei români care mă fac să zâmbesc cu bucurie şi emoţie şi care mă ajută să mai cred în faptul că oamenii frumoşi totuşi există!
Aaaa şi mai vroiam să mai spun că Realitatea poate se referea la românii din Japonia care s-au întors acasă cu cea mai rapidă ocazie posibilă întorcând spatele unei ţări care i-a adoptat şi le-a dăruit un nou început. Să fi alături de o naţiune, de o ţară doar la bine şi să îi întorci spatele într-o astfel de situaţie este…de neconceput.
[…] 70% declară că vor să se întoarcă la locul de unde s-au refugiat. Asta înseamnă că “bazinul de elecţie” pentru Realitatea TV se reduce dintr-un foc la sub 73.600 persoane din moment ce doar 24% spun că nu mai vor să se întoarcă. Ceea ce în cifre ar însemna mai puţin de 59.000. Mai mult, aici. […]