Plimbare-n zi de vară – Stefan Baciu

Brazii pitici vărsau ozon în alba dimineaţă

Şi ierburi-nalte, mai-mai te-acopereau,

Păşeai pierdută-n rouă şi-n verdeaţă,

Vorbind cu munţii cari recunoşteau.

Pasul tău mic şi iute închis într-o sandală,

Cuvântul tău fierbinte şi gestul tău ştiut.

Şedeam pe-un trunchi de carpen în liniştea totală

Ce urcă în amiază – altar necunoscut.

Acuma, când zilele trec iute şi toamna întârzie

Aş vrea să stau cu tine în tren sau într-o vie

Şi să privim cum norii, de ploaie, se sfâşie.

Avea-vom doar o carte cu strofe dragi, de Jammes

Şi vom ceti şi astăzi, aşa cum ieri ceteam,

Bunica ne-o trimite merinde prin Avram.

Terţinele cântate sunt albe vise numa,

Eu însă pentru toamna ce ne îneacă via

Şi pentru tine, bună prietenă de-acuma,

Îmi scot, ca în biserică, spre ceruri pălăria.

***

Citiţi traducerea în franceză =