Poezii de dragoste – Petre Anghel

 

 

AMINTIREA PARADISULUI

 

Erai înaltă ca semnul mirării,

Trupul se unduia ca o şarpă,

Eu amuţisem şi mă întrebam

De ce nu cânţi, doar eşti harpă.

 

Am ameţit până când

Ai început să suni, atinsă de vânt

Stelele licăreau printre plopi

Şi mă îndemnai să spun cine sunt.

 

Eram ca nou-născutul flămând

Aş fi plâns simţând sânul pe gură,

Erai mai caldă decât un porumb

Rătăcit în podul din şură.

 

Săreai ca un vers din poemul

Celui ce vedea ritmul ca o dactilă,

Mai păstrez şi acum în urechi

Şoapta de mi minor: vino-n grădină.

*

 

AM ÎNŢELES, IUBIRE

 

Pasărea a fost creată întâi.

Linia cea nevăzută pe cer

Îmi arătă, la ceasul târziu,

Cum să zbor, făr să pier.

 

Am înţeles ariciul

Care se împlineşte în cerc

Şi spinii din coroană

Prin care mă încerc.

 

Şi ce înseamnă a da mai pricep

Când plouă cu găleata

Şi sunt luat la sân

Să nu mă prindă ceaţa.

 

Când se întinde-îngheţul

Şi merg ca un olog

Îmi amintesc ce bine-i

Ursului în bârlog.

 

Şi mă îndrept spre tine

Spăşit ca vechiul Iov

Sperând că mă primeşti

În caldul tău alcov.

*

 

SFATURI PENTRU ÎNDRĂGOSTIŢI

 

 

N-aştepta seara

Să-ţi mângâi fata,

Iar când o faci

Nu-ţi striga fapta.

 

Să fii discret

Cum cucu-n vară

Când nu-şi mai cântă

Dulcea povară.

 

Când o vezi tristă,

Mângâie-i faţa,

Cu-o vorbă bună

Îi alungi ceaţa.

 

Spune-i poveşti

Cu cosânzene,

Şi ia-o-ncet,

Cu pupi pe gene.

 

Să-i faci o pernă

Din pieptul lat,

Nu te da grande

Că eşti bărbat.

 

Când va fi caldă

Cum e lipia,

Cântă-n surdină

Gen ciocârlia.

 

Abia pe urmă

O iei la dans

Şi mişti pământul

În vechi balans.

*

 

NU APRINDE LUMINA, IUBITO

 

 

Nu, nu aprinde lumina,

Ştiu că e întuneric şi aici şi afară,

Dar nu sunt pregătit să mă văd,

Nici să mă supun

Civilizaţiei de carton şi de fum.

 

Nu sunt gata nici să mă văd cu tata,

Dar nu am emoţii,

Ne-am înţeles 

Că-mi va da un semn

Când se va apropia

De podul din vale

(Îl vom trece ţinându-ne de mână).

 

O ramură de măr

Înşelată de toamnă

Dăduse în floare,

Nu o văd,

Dar urmăresc cum se clatină-n vânt.

 

Nu, nu aprinde lumina,

Focul din sobă

Îmi este de ajuns.

 

Trece gloria lumii,

Trec păsări în zbor,

Plouă cu frunze uscate.

 

Numai el,

Cel care m-a înfiat nu trece.

 

El doar vine

Ca să aprindă lumina.

*

 

MELANCOLIE DIN AMORE

 

Eşti plecată de mult,

Eşti plecată departe.

Cuvântul e mut,

Nu mi-a lăsat parte.

 

Poate prin munţi

Vei pluti în extaz,

Fii fericită

Nu ştiu nici ce-i azi.

 

E cald pe la tine

Sau e frig ca la noi

Când visam printre nori

Uitam de noroi.

 

Să-ţi zic să revii,

Creolă supusă,

N-aş şti ce să fac,

Dar vorba e spusă.

 

Aş vrea să dansezi,

Nu cred că m-auzi

Pe-aici îmi e bine,

Doar ochii sunt uzi.

 

Chiar versul se sparge

Butoi făr-ecou

Nu-l vei recunoaşte,

De mult nu sunt eu.

 

*

Citiţi traducerea în franceză :

 http://wp.me/p1pjp4-xQ