agnus dei – english + romanian blog

Domnul Isus a spus, „Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.”

Ce e nou la PAGINA Nelu Brie

Luca 17:22-37

22 Şi a zis ucenicilor: ,,Vor veni zile cînd veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n’o veţi vedea.
23 Vi se va zice: ,Iată -L aici, iată -L acolo!` Să nu vă duceţi, nici să nu -i urmaţi.
24 Căci, cum iese fulgerul şi luminează dela o margine a cerului pînă la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.
25 Dar mai întîi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta.
26 Ce s’a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel şi în zilele Fiului omului:
27 mîncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i -a prăpădit pe toţi.
28 Ce s’a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
29 dar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i -a pierdut pe toţi.
30 Tot aşa va fi şi în ziua cînd Se va arăta Fiul omului.
31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe cîmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
32 Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.
33 Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.
34 Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaş pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
35 două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
36 Doi bărbaţi vor fi la cîmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.„
37 Ucenicii L-au întrebat: ,,Unde, Doamne?„ Iar El a răspuns: ,,Unde va fi trupul acolo se vor strînge vulturii.„

Transcript Blogul Agnus Dei

Nelu Brie: In aceasta seara, stimati frati, stimate surori, s-au spus multe cuvinte despre venirea Domnului nostru, s-au spus cuvinte prin cantare si mai ales au fost proclamate cuvinte ale Mantuitorului nostru si ale apostolilor, cuvinte despre speranta celor mantuiti si anume: revenirea Domnului nostru Isus. Dupa invatatura sfintelor Scripturi, Domnul Isus se va reintoarce. Revenirea Lui va fi o revenire reala, fizica. Orice ochi Il va vedea. Va fi o venire care va surprinde lumea. El va veni ca un hot. Venirea Lui va fi deodata, va fi pe norii cerului. Cei mantuiti vor fi rapiti, vor fi luati si dusi cu El in slava si pe pamant vor fi revarsate judecatile lui Dumnezeu si pedeapsa lui Dumnezeu pentru cei ce n-au vrut sa se intoarca la credinta. Pentru copiii lui Dumnezeu, revenirea Domnului  este speranta. In acelasi timp insa, revenirea Domnului este si o asteptare in tensiune. Oare vom fi gasiti in stare de credinta cand va reveni El? Mantuitorul va veni, cu siguranta ca va veni. Dar intrebarea care se ridica, ne va gasi oare pe noi pregatiti cand va veni?  Daca reintoarcerea Sa va avea loc in zilele urmatoare, in timpul vietii noastre undeva, vom fi noi oare in momentul acela gata sa-L intampinam? Nu mi-am propus in aceasta seara sa facem o investigare a invataturii cu privire la revenirea Domnului nostru. Ar fi fost de folos si folosul acesta, cu siguranta ca il vom dobandi alta data. (Photo on left www.biblebios.com)

In seara aceasta insa, atentia mi-a fost atrasa de cuvantul Mantuitorului care a spus, „Aduceti-va aminte de sotia lui Lot.” Care sa fie legatura intre asteptarea noastra ai acest avertizment? Ce oare putem sa invatam din acest cuvant?  Ce are de a face aceasta femeie cu noi si cu vremurile noastre? In ce fel oare ne putem regasi in povestea ei? Pentru ca, dati-mi voie sa va spun, „Mantuitorul prin aceste cuvinte face o avertizare de moarte. Femeia aceea a murit, femeia aceea n-a fost mantuita, desi a mai lipsit un lat de palma si era mantuita si ea. „Aduceti-va aminte de sotia lui Lot.” Exista o problema, un pericol care ne paste in plan personal, pericolul de a repeta povestea sotiei lui Lot. Aceasta femeie a pornit bine. Dar ceva s-a intamplat in viata ei si in timp a devenit rece. A devenit neglijenta, a devenit impietrita si s-a pierdut. Pierderea puterii spirituale poate sa fie si experienta noastra. Si in timp ce-L asteptam pe Domnul si cantam despre revenirea Sa, s-ar putea sa fim gasiti fara putere. S-ar putea sa fim intr-o stare in care sufletul nostru sa nu fie in veghe si din pricina aceasta sa ramenm in afara.

Frati si surori, adevarul este ca in vremurile pe care noi le traim, nelegiuirea inmultita la culme fiind, a prins pe multi oameni sub presiunea conformismului si a compromisului. Si incet cu incet, credinta in unele suflete s-a stins. O stare de atipire sufleteasca si de indepartare progresiva de Dumnezeu, care ne aduce in situatia de a repeta povestea nefericita a sotiei lui Lot. Eu am observat o situatie care ma nedumereste si in acelasi timp ma framanta. Se intoarce cineva la credinta, poate o familie, ei sunt in dragostea dintai. Cu totii stim partiularitatile acestei perioade din viata de credinta: Bucuria partasiei la adunare, ravna rugaciunii, ravna cuvantului, bucuria darniciei, entuziasmul, pasiunea, fervoarea, focul lor pentru Dumnezeu. Ne incanta, ne motiveaza, ne mobilizeaza, admiram asemenea stare. Dar se intampla ceva. Incet, incet, parca acest entuziasm incepe sa paleasca. Prezenta a unora asemenea oameni la biserica incepe sa se rareasca. Entuziasmul lor altadata contagios incepe sa scada. Si din ce in ce devin mai apatici, mai stersi si mai neimplicati.

Ca om al lui Dumnezeu, te intrebi ce s-a intamplat cu asemenea oameni si cand intri cu ei in vorba, ai o surpriza grozava. Oamenii aceia n-au parasit credinta. Oamenii aceia marturisesc mai departe aceiasi credinta. N-au parasit adevarul, au parasit doar iubirea adevarului. Teoretic marturisesc acelasi crez. Teoretic vorbesc despre aceleasi convingeri. Ceea ce au parasit este dragostea pentru adevar. Repeta istoria nefericita a bisericii din Efes, careia Domnul Isus i-a spus ca a parasit dragostea dintai. Frati si surori, ciudat este ca in timp ce putem crede adevarul, putem pierde iubirea pentru adevar. Si de aici incepe povestea femeii lui Lot, in dreptul nostru, prin ea, Domnul nostru facand avertizmentul, „Aduceti-va aminte de sotia lui Lot.” In seara acaesta as dori sa surprindem trei lucruri pe care trebuie sa ni le asezam in inima in legatura cu sotia lui Lot si se leaga si de viata noastra.

Sotia lui Lot a fost o femeie privilegiata

Avram se roaga la altarul din Betel

Ea a avut parte de multe binecuvantari duhovnicesti. Ea este exemplul unui om care a trait in prezenta harului lui Dumnezeu, care s-a revarsat din plin asupra ei si asupra casei ei. Intai, ea apartinea unei familii care avea in ea oameni drepti. Sa apartii unei familii cu oameni drepti e un privilegiu. E un har. Sa te nasti intr-o familie de oameni credinciosi, sa ai un tata sau o mama credincioasa, sa-ti fie sotul sau sotia credincioasa, sa ai bunici credinciosi, e un har. Sotia lui Lot era din familia lui Avram. Era nepoata lui Avram. Era sotia lui Lot, care a primit marturie din partea lui Dumnezeu ca este un om neprihanit. In Noul Testament se spune ca Lot neprihanitul isi chinuia sufletul  in Sodoma. Nu stim exact cine a avut cuvantul mai greu in casa, cand a fost vorba de mutarea spre Sodoma. Lot este un om neprihanit, Avram este un om neprihanit si femeia, sotia lui Lotavea harul, privilegiul sa locuiasca in mediul, in anturajul acestor oameni. Sa apartii unei familii de oameni drepti este un privilegiu.  Sa te gasesti intr-o familie cu parinti credinciosi, stimati tineri, este un har. Dar dati-mi voie sa va spun: n-ajunge. N-ajunge pentru mantuire. Acest privilegiu poate sa devina un prilej de judecata, asa cum i s-a intamplat lui Hofni si Fineas, care desi erau fii lui Aron au fost pedepsiti. Sau fiilor lui Eli, care desi erau fii marelui preot, om al lui Dumnezeu, nu s-au ridicat la nivelul vredniciei si a chemarii  si au fost ucisi.

Sotia lui Lot a apartinut unei familii cu oameni drepti. Si aici as vrea sa spun ceva celor tineri. N-ajunge dragii mei ca aveti parinti credinciosi. In asteptarea venirii Domnului Isus, faptul ca aveti parinti credinciosi  nu va ajuta la nimic daca voi nu sunteti credinciosi. Faptul ca tata si mama se roaga nu ajuta la nimic in asteptarea venirii Domnului Isus, daca voi nu va rugati, daca voi nu va schimbati. Pe sotia lui Lot, evlavia sotului ei si a lui Avram, unchiul ei, n-a ajutat-o la nimic. Aceasta femeie a fost o femeie privilegiata si prin faptul ca pentru ea s-a rugat cineva. Nu ne este scris cum s-a rugat Lot pentru familia lui, dar nu este excludem ca Lot s-a rugat pentru familia Lui. Insa Avram, cu certitudine s-a rugat. Chiar inaintea relatarii despre nimicirea Sodomei, Cuvantul lui Dumnezeu descrie felul in care Avram a mijlocit pentru Sodoma. Doamna Lot a fost obiectul rugaciunilor lui Avram. Sa ai pe cineva care se roaga pentru tine, care sta in spartura si te aduce inaintea lui Dumnezeu. Sa ai pe cineva care posteste pentru tine, se roaga pentru tine,  cauta sa ai trecere inaintea lui Dumnezeu; e un har, e un privilegiu. Dar in asteptarea venirii Domnului Isus, n-ajuta prea mult, pentru ca trebuie sa te rogi si tu, trebuie sa te intorci si tu la Dumnezeu.Sotia lui Lot a mai avut privilegiul de a fi avertizata prin solul lui Dumnezeu. Cuvantul Domnului in Geneza 19 ne relateaza cele intamplate.

12 Bărbaţii aceia au zis lui Lot: ,,Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate -i din locul acesta.
13 Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plîngere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne -a trimes Domnul, ca să -l nimicim.„
14 Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui: ,,Sculaţi-vă,„ a zis el, ,,ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.„ Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
15 Cînd s’a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: ,,Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.„
16 Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mînă, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să -l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate.

Femeia aceasta a avut harul de a fi avertizata, avertizata de judecata lui Dumnezeu, avertizata la ceea ce avea sa se intample, anuntata din timp. Sa iti vorbeasca Dumnezeu, sa-ti vorbeasca din timp, sa-ti arate  mesajul Lui, voia Lui, sa-ti reveleze planul Sau, sa-ti vorbeasca despre mantuire si despre viata vesnica, sa poti auzi si in seara asta spre revenirea lui Dumnezeu e un har, e un privilegiu. Fratii bogatului din iad n-au avut acest privilegiu. Bogatul din iad a zis lui Avram, „Parinte Avrame, trimite pe Lazar in casa tatalui meu, ca sa afle si ei ce se intampla in locula acesta.” N-au fost trimisi ingerii acolo, dar in casa lui Lot au fost trimisi si au facut un avertizment. Iar intr-o forma sau alta, chiar prin slujba din seara asta se face un avertizment, „Domnul vine, oameni buni! Domnul vine! Revenirea Lui este la usa, traim ceasul de pe urma. Semnele graiesc cu putere ca Domnul e aproape. E foarte aproape.” E un avertizment solemn. Cine aude acest avertizment are privilegiu.

Sotia lui Lot a fost si privilegiata pentru ca a cunoscut modul de salvare. I s-a spus sa iasa afara, i s-a spus sa scape la munte. I s-a spus Cuvantul lui Dumnezeu care putea sa o izbaveasca. Revelatia a fost clara. A cunoscut Cuvantul lui Dumnezeu, dar, dati-mi voie sa va spun ca in asteptarea venirii Domnului, cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu este insuficienta. Mai trebuie sa si implinim acel Cuvant. Trebuie sa traim potrivit acelui Cuvant. E un privilegiu sa-l cunosti. E un privilegiu sa-l asculti. Dar in asteptarea venirii Domnului Isus nu ajuta, daca nu-l traiesti, daca nu-l implinesti. Prin avertizmentul „Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot”,  ni se atrage atentia asupra privilegiilor pe care, ca si noi, femeia aceea le-a avut si le-a pierdut. Si ma tem ca unii dintre noi vor face asa. Dumnezeu sa ne cerceteze si sa adanceasca in inima noastra gandul de schimbare.

Un ultim privilegiu al acestei femei  este ca a fost scoasa din Sodoma si a fost pusa pe drumul salvarii. Ingerii au smucit-o, au luat-o de mana. Ce-o fi simtit, oare? Efectiv, cu o forta ingereasca a fost apucata de mana, scoasa, smulsa din cetate, pusa pe drumul care duce spre munte si ceea ce i s-a cerut a fost sa mearga drept inainte, sa scape la munte, sa fuga, fara sa se mai uite inapoi. „Scapa la munte, ca sa nu pieri.” A fost un privilegiu. Privilegiul acesta, unii dintre noi, cei mai multi dintre noi l-am avut. V-ati botezat, ati iesit cumva, ati pornit pe drum. S-ar putea ca unii dintre dvs. sa nu fi avut convingeri poate mari, dar prin complexul de imprejurari, prin pilda celor din casa, prin indemn, prin ce a fost, prin varsta care ati ajuns- ca nici nevasta lui Lot n-a iesit cu mari convingeri din cetate. A fost cumva smulsa afara. Si asa, si unii dintre voi ati fost smulsi.

Raman indurerat sa vad pe unii care s-au botezat in apa, cum cu capul peste umeri sau chiar intorsi de-a dreptul cu fata spre lume tanjesc dupa ceea ce a ramas in urma. Asta este problema si aici este avertizmentul. Sotia lui Lot a avut toate aceste privilegii si cu toate acestea a pierit. Intrebarea este: De ce? In asteptarea venirii Domnului Isus, stimati frati, nu ajunge sa faci parte dintr-o familie de oameni drepti, nu ajunge sa se roage cineva pentru tine, nu ajunge sa fi avertizat de Cuvantul lui Dumnezeu, nu ajunge sa ai revelatia Cuvantului lui DumnezeuNu ajunge nici chiar sa iesi, nu ajunge sa fi asezat pe calea care duce la salvare. Nu, nu! Sotia lui Lot a avut toate aceste privilegii si-a pierit. De ce? „Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot.” Aduceti-va aminte ca a fost o femeie cu inima impartita. De asta a pierit.

via http://redondowriter.typepad.com

Sotia lui Lot a fost o femeie cu inima impartita

Cum a ajuns sa aiba inima impartita e o poveste lunga. Raspunsul la intrebare este partial. Dar e posibil ca experienta mutarii pe pamantul Sodomei sa fi favorizat cumva impartirea inimii ei. Sotul ei, Lot, a luat o decizie. Cuvantul Domnului spune ca in urma conflictului care s-a pornit intre slujitorii lui si slujitorii lui Avram, a decis sa aleaga campia si sa se mute, nu in Sodoma, Lot n-a vrut sa se mute in Sodoma. Lot si-a intins cortul in vecinatatea Sodomei, in campiile care se gaseau in vecinatatea Sodomei, nu in oras. Nu l-a interesat orasul. A avut atata frica de Dumnezeu, ca sa nu se mute in oras. A avut atata luciditate spirituala, sa inteleaga ca daca intra in oras, acolo v-a ajunge rau de tot. In vecinatate s-au mutat, in primele luni, sau poate an, nu stim. Dar naveta, treburile, problemele, anturajul, mediul,  tot ce a fost acolo a exercitat o presiune teribila asupra lui si asupra familiei lui si de odata s-a trezit mutat in oras, cu buletin de Sodoma, cetatean cu acte in regula. A facut intr-o mare masura nume acelei cetati. Aduceti-va aminte, cand cetatea a fost cucerita de dusmani, Avram, unchiul lui Lot a sarit in aparare. Si regele Sodomei a fost salvat, poporul Sodomei  salvati. Cu siguranta ca s-a vorbit despre relatiile puternice si influenta lui Lot. Dar si Lot a luat inapoi. Ceea ce este de observat este ca incet, incet, mentalitatea, modul de a gandi si de a trai, a acelor din Sodoma, au stapanit peste familia lui Lot. Copiii, fetele s-au indragostit de baietii din Sodoma, cu care s-au casatorit si dupa ce s-au casatorit cu ei s-au pierdut spiritual cu totul. Influentele acestor feciori nascuti in Sodoma le-a separat ireversibil de Dumnezeu, de credinta tatalui lor. Povestea se va repeta si in vremurile noastre, daca cineva va face aceasta greseala.

Daca este sa intrebam ce l-a determinat pe Lot  sa se mute in Sodoma, cu siguranta ca intentiile au fost foarte bune. S-a gandit la viitorul copiilor sai. S-a gandit la o prosperitate materiala, la o viata mai buna. Probabil ca si-a imaginat o cariera pentru ei. O casa mai buna, un trai mai bun. Bani mai multi, haine mai frumoase. Relatii mai frumoase si o viata lipsita de asperitatile si asprimea celor de pe creste, din munte. Exact cum gandeste tata si mama, cand isi face bagajul si vrea sa plece in strainatate. Nu stii ce se va intampla in timp. Lot si-a pierdut nevasta si copiii. Si-a pierdut viata si averea. A iesit din Sodoma cu mainile goale. Asa ca aveti mare grija cei care va uitati cu ochii pe strainatate si va intrebati, „Incotro ne punem corturile?” Rugati-va lui Dumnezeu. Masurati de 10 ori, cantariti, cumpaniti bine, puneti inaintea lui Dumnezeu, cere-ti sa va reveleze  voia Lui si sa nu faceti un pas  peste Cuvantul lui Dumnezeu, care va va vorbi, daca il cautati cu toata inima.

Mediul in care s-a asezat Lot i-a compromis gandirea. Nu stim unde s-a frant linia de autoritate in casa acestui barbat, dar este foarte posibil sa fi fost subminat din plin de sotia lui, cum se poate intampla si in familiile contemporane. Ceea ce este de observat este ca aceasta femeie nu si-a pierdut crezul. Aici este interesant. Sotia lui Lot nu este lumeasca, precum ginerii ei, sau ficele care s-au maritat. Ea este inca in casa omului drept. Il are langa ea pe omul cel drept. Problema ei e ca inima-i este impartita. E sfasiata in doua parti. I-ar place viata din Sodoma, cu tot ce ofera ea, dar vrea si salvarea de la munte. Ea nu a zis ca ginerii, „Glumeste taticul.” Ea a crezut ce au spus ingerii. A iesit din cetate, dar, dati-mi voie sa observam, ca n-avea nici o dorinta si nici un entuziasm. A iesit fortata de imprejurari. Fara entuziasm, fara bucurie, fara elan, fara ca sa aiba vreo angajare. A fost smucita, efectiv.

Ma gandesc ca zabovirea lui Lot era determinata de felul in care inima impartita a nevestei sale era legata de ce era in casa. Oare, degeaba a zis Domnul Isus in Cuvantul Sau: in ziua aceea, cine-i in casa, pe acoperisul casei, pe terasa, sa nu coboare in curtea interioara a casei, sa intre in casa sa-si faca bagajele. Sari direct de pe terasa, dute cat vezi cu ochii, scapa-ti viata.” Femeia a vrut sa-si faca bagajele. Cum sa se rupa ea de bogatiile pe care le-a acumulat? Era lipita inima, inima era impartita. Iar aceasta impartire a inimii, frati si surori i-a creat problema ireversibila. A pierit. Inima impartita o determina sa se complaca in viata din Sodoma. O face vulnerabila in implicarea in lucrurile gresite. O determina sa zaboveasca. O face sa porneasca pe calea salvarii fara nici o tragere de inima.

Am vazut crestini care vin la biserica fara nici o tragere de inima. Prunci adusi la biserica fara nici o tragere de inima. Sau poate ca au facut un targ cu parintii: Vii la biserica in seara asta si primesti 50 de lei. Te poti duce in oras seara, dar vii la biserica. Iti cumpar blugi noi daca vii la biserica. Nu-i nici o tragere de inima, sunt cu inima impartita. Tributari unei mentalitati lumesti si ceea ce este de observat e ca starea aceasta aduce multa nefericire. Iti ia bucuria, iti ia  entuziasmul, iti ia fericirea intr-un cuvant.

E ca fata aceea din sat, curtata de doi baieti. Ea-i o fata frumoasa si cei doi baieti sunt diferiti. Unul e voinic, aratos, chipes, dar e sarac. Celalalt,  e bogat. E instarit. E puternic. E din cea mai buna familie din sat. Dar nu-i atragator. Are hibele lui. Si fata ar vrea bogatia, dar e deranjata de lipsa lui de frumusete. In schimb, ii place tare mult de cel chipes, dar e deranjata de saracia lui si nu stie ce sa aleaga. Ea sta intre cei doi. Se uita cand la unul, cand la altul. De la unul ar vrea frumusetea, de la celalalt ar vrea bogatia, dar nu-l crea pe nici unul asa cum e. Asta-i inima impartita. Si in vremurile naostre sunt multi crestini care au inima impartita. Vin la biserica, dar in lume traiesc ca oamenii din lume. Inima impartita: rugaciune la biserica si cantare la biserica. Iar in viata particulara, traire in pacat. Gandire lumeasca. Iubirea lumii, mentalitati lumesti si tot ce tine de acest palier- perspectivele lumesti. Frati si surori, Domnul nostru Isus se va reintoarce. In asteptarea venirii Lui e vai de cel care-L asteapta cu inima impartita, pentru ca inima impartita este inaintea lui Dumnezeu vrajmasie cu El.

Iata ce este scris in iacov 4:4 4 Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Noi traim vremea cand foarte multi crestini sunt canevasta lui Lot. Ca nevasta lui Lot, oameni cu inima impartita. Femei cu inima impartita, barbati cu inima impartita, tineri cu inima impartita. In anturajul crestinilor se declara crestini, cunosc foarte bine convenientile. Stiu exact ce trebuie sa faca. Stiu cum sa-si cultive imaginea religioasa. Cunosc exact ritualul si tot ce au de facut. Stiu raspunsurile corecte la toate intrebarile. Iar cand sunt in anturajul celalalt, lumesc, exact la fel stiu toate tertipurile, metodele, caile, strategiile. Se simt bine in ambele lumi. Se identifica in ambele lumi. Sunt primiti si acceptati in ambele lumi. Dar, dati-mi voie sa va spun ca asta este preacurvie spirituala. Acest duplicitaris, aceasta inima impartita,  ne descalifica la venirea Domnului Isus Hristos. Ne duce in osanda. Pierim inainte de a ajunge la Dumnezeu. Inimi impartite. Da-mi voie sa te intreb cum iti este inima. Cum gandesti? Cum am putea oare, e o problema aici, frati si surori, fiecare ratacire de la credinta incepe din inima. Ratacirea de la credinta, indepartarea de Dumnezeu, pentru fiecare incepe din inima. Si sunt cateva simptome.

Spre exemplu: pierderea de interes fata de Dumnezeu. Pierderea interesului fata de partasia cu Dumnezeu. Nu mai ai bucuria sa te rogi. Nu mai ai bucuria sa citesti din Cuvant. Nu mai ai bucuria sa vii la biserica. Daca vii, vii adus.Vii silit de imprejurari. Vii sa mai vezi pe cineva. Daca nu gasesti semnificatie, ceva nu-i in regula. Discutiile despre Dumnezeu incomodeaza. Daca intr-un anturaj, poate la locul de munca, sau undeva, cineva aduce o discutie despre Dumnezeu, te irita? Daca da, e o problema grava la inima. Sa vina un om evlavios, un om care-l iubeste pe Dumnezeu, sa introduca o discutie duhovniceasca si sa te irite discutia respectiva, ai o problema grava la inima. Si cu atat este mai grava problema aceea, dragii mei,  cu cat aceste discutii pot fi duse chiar intre frati.

M-as adresa aici, tinerilor nostri dragi, pe care-i iubesc nespus de mult si in ani am dovedit acest lucru. In intalnirile voastre, rasul si gluma este dupa metoda Sodomei poate. Iar daca vreunul ar veni acolo cu o discutie duhovniceasca, cu un text din Scriptura, cu un text la rugaciune, cu o chemare la cantare, ochii vor cadea pe el, „O, dar ce ?” Reactia de respingere care o ai cand se fac asemenea propuneri arata ca inima este impartita. Si e grav. E grav, grav, grav de tot. E un simptom a unei boli spirituale. Si de vine Cristos si te prinde in starea aceasta ramai pe pamant. Inima trebuie sa fie data in intregime lui Dumnezeu. Iata ce scrie in Iacov 4:8 –  Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! (1:50:34)

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu Predica incepe la minutul 1:16:00 (76:00)