Este cel mai vechi vin romanesc pe care l-am baut pana acum (in cunostinta de cauza). Desi ma pasioneaza istoria, nu am o preferinta speciala pentru vinurile vechi si de colectie; mie imi plac vinurile baute mai tinere, in plina evolutie si dezvoltare -sau cel putin asta e pretextul pe care mi-l insusesc cand „dobor” vreo sticla inaite de vreme.

Stiind acestea, m-am simtit norocos si privilegiat sa am ocazia sa „sap” intr-un vin pe care, in mod normal, l-as fi baut deja de vreo 3-4 ani. Intamplarea a facut sa descopar aceasta sticla, asadar m-am gandit sa-i acord toata atentia si ritualul.

Este vorba de cupajul Byzantium -Rosso di Valachia din 2004 -Feteasca Neagra, Pinot Noir si Merlot, produs de Cramele Halewood, IG Dealurile Munteniei.

Ca in orice demers explorator, am inceput cu munca de documentare (pana cand sticla a stat la verticala vreo 2 ore, pentru stabilizarea eventualelor depuneri). Pe site-ul producatorului nu mai e disponibila descrierea productiei din 2004, mai mult ca sigur pentru ca s-a epuizat stocul. L-am mai gasit uitat in cache-ul unui magazin online, insa nu stiu cat e de actuala informatia si pretul.

La recenzii site-ul lui Ciprian a fost de mare ajutor, pentru ca am gasit review-uri despre doi ani consecutivi: 2005 si 2006; tot despre 2005 la Horodnic; la George am gasit 2008 -ul; nimic insa despre 2004. In general pareri bune, care scot in evidenta structura buna si integrarea elementelor. E de admirat ca cei de la Halewood au facut cu consecventa acest vin ; nu stiu care e primul vintage (2002?), cel curent e parca 2008, si iata ca se strang destule pentru o verticala.

Inapoi la vin -sticla era intr-o stare buna, cu eticheta intreaga si dopul fara urme de mucegai. Interesant, l-am gasit fara capison; l-o fi pierdut pe parcurs sau nu l-a avut deloc? Dopul din pluta de cea mai buna calitate, a iesit fara probleme si nu prezenta crapaturi sau alte suspiciuni.

Vinul a fost tinut cam 2 ore in frigider la verticala, apoi desfacut si tinut inca o ora la verticala la temperatura camerei; cand am inceput sa-l torn  temperatura a fost 17 grade. N-am observat nici o depunere pe fund, asadar nu l-am decantat si am turnat o parte intr-o carafa simpla, precum si o doza buna in pahar. A doua zi am repetat operatiunea cu ceea ce mai ramasese.

Semnele maturitatii au fost evidente mai ales in culoare -un bordo spre stacojiu, cu o bordura caramizie bine delimitata, limpede dar fara stralucire.

Primul nas nu e foarte intens si putin obtuz, cu arome tipice Pinot-ului -pamant uscat, piele, fum, padure. In cateva minute de la carafare se trezeste si se rotunjeste, fructele ies din amorteala si se simte o pruna uscata, o cireasa din gem, o coacaza neagra -toate intr-un melanj elegant.

Despre corp nu se poate spune ca-i lipseste structura; de fapt e unul din cele mai bine structurate vinuri romanesti, ar face sa paleasca si un Cabernet mai novice. Gura se umple de acel melanj de fructe negre, iar taninii fini inteapa gingiile cu precizie chirurgicala; pe palat se simte amplu si matasos. Postgustul e mediu ca intensitate, cu note dintr-o gama amaruie -frunza de nuc, praf de cacao, anason.

Ca impresie generala, vinul s-a prezentat surprinzator de vivace si indraznet; arome mature si structura buna, liniara, completate de tanini de o vigoare inca tinereasca. Ceea ce mi-a placut a fost un contrast subtil intre asprime si catifelare -cam ca si o haina dintr-o stofa de buna calitate, pe care o porti direct pe piele. De asemenea, lemnul e foarte fin integrat, semn ca doamna Visinescu era intr-o pasa buna (caci vinul vine din vremea cand dansa orchestra inoxurile -pardon! baricurile- la Halewood).

Ma feresc sa-i dau punctaje, fiind prima mea experienta cu un vin de aceasta varsta; de asemenea, e greu sa fac pronosticuri despre durata de viata ramasa in continuare. Mi-a placut. Ma hazardez si lansez si o provocare: mai am o sticla-doua, si as fi interesat sa le pun la bataie pentru o verticala.

P.S. Fara asocieri culinare, vinul acesta merita baut de unul singur. Daca totusi „se cere” ceva in farfurie, atunci cred ca doar branzeturi vechi ii pot face fata fara sa-l obstructioneze: parmezan, cas afumat, emmentaler, si alte rubedenii.