Ceea ce am invatat din experienta cu circuitul Sauvignon Blanc-ul este ca o pregatire judicioasa a terenului (de degustare) imbunatateste calitatea articolelor postate.
Astfel, aceasta tura pe care mi-am propus-o in lumea Cabernetului va fi mai elaborata si (putin) mai organizata: sa acopar cel putin patru continente (Americile le numar separat), cu vinuri disponibile in retailul general, pe palierul de pret 20-30 de lei, fara sa repet regiunile vinicole. Si atat, ca prea multa munca organizatorica strica bucuria de a scrie despre vinul ce urmeaza la rand.
Am inceput periplul cu Americile, respectiv California in prima etapa: un Cabernet Sauvignon din 2006, 13.5% alcool, Woodbridge, Robert Mondavi.
Culoarea e rubiniu-inchis, cu un pic de portocaliu pe bordura; picioarele de pe pahar sunt late si lenese, in anticiparea unui corp extractiv si onctuos. Deschis de la rece dupa cum obisnuiesc, nasul e destul de posac si neinteresant, cu note plate de fructe rosii si lemn ud. Isi revine repede, demonstrand adancime, cu prune coapte, si condimente fine -curry; la baza are tente lemnos-uscate.
Atacul e dominat de prune bine coapte si astringenta coacazelor negre. Corpul nu e pe atat de onctuos pe cat ma asteptam, din cauza unor tanini bolovanosi si necizelati care se amesteca cu fructele rosii, rumegusul si scortisoara din gust. Dezechilibrul nu ar fi atat de evident daca fructele nu si-ar fi pierdut din consistenta si vioiciune.
In postgust am regasit o amintire placuta, gustul de gem de macese (heciumpeci, din cel sasesc): note dulci-amarui usor intepatoare si persistente. E placut si captivant, dar pare rupt de restul vinului.
E un vin pe care nu-mi pare rau ca am profitat de oferta de la supermarket ca sa-l cumpar, dar mi-as fi dorit sa-l fi baut anul trecut, cand probabil era in perioada optima. Semnele ofilirii sunt clare: nasul nu mai are intensitate, fructele isi pierd din consistenta, si taninii raman sa-si faca de cap. Oricum, se vede ca mai are inca multe de spus si poate sta onorabil la masa. Apropo de masa, nu i-am gasit un partener culinar in frigider si l-am „tratat” simplu cu niste branza si masline. Banuiesc ca ar putea sta cinstit alaturi de niste tocanite, din cele cu mult sos si arome amestecate.
Pentru urmatorul voi schimba continentul.
Vinul din Cluj 
Am (re)ajuns la acest vin: impresiile lasate de un singur pahar la o serata nu prea mai sunt aceleasi. Ori e sensibil la pastrarea la super-market, ori m-am pacalit gustand vreo 20 de exemplare in seara aia. Impresiile tale sunt 100% reale. As adauga la nasul de inceput, ala rau, ceva tenta de mere sau pere pe jumatate stricate.
Da, cred ca au trecut cam multe ierni peste Cabernetul asta, n-a mai rezistat. Oricum, numele Mondavi nu mai vinde singur; Kendall Jackson sau Turning Leaf sunt pariuri mai sigure.
Da. Misiones de Rengo.
problema e ca tipicitatea si expresia terroirului apare de la un pret incolo. Sub 30 de lei e un worldwine.
Mi-am setat limitele orientative in gama de 20-30 lei in speranta ca e destul de sus ca sa includ vinuri care au ceva de spus, si in acelasi timp sa fie disponibile in retailul general, si sa nici nu fie un efort financiar la cumparaturile saptamanale. Cel putin asta pretind producatorii/importatorii ca ofera consumatorului mediu. Ramane sa vad la finalul circuitului daca intalnesc ceva cu adevarat remarcabil. Am banuiala ca tot America -dar cealalta- va iesi in evidenta 🙂
Mihai, daca vrei un Cab serios de la Mondavi, vezi ca aduc cei de la Recas varianta Reserve parca. Bine, si pretul e pe masura
@ Ciprian: intr-adevar, numele lui Mondavi nu garanteaza un continut peste medie, in schimb pretul se apropie de limita de sus a mediei. Oferta de vin californian fiind foarte saraca in supermaketuri (cred ca doar genericul „Gold Country” se mai gaseste), platesti cat cer…
relax, Woodbridge de la Mondavi nu a fost si nu va fi vreodata un vin maret 🙂 Partea proasta la Cab-ul californian este ca preturile sar ca arse odata ce calitatea mai creste
Nice, sper sa ajung si eu la 7 inainte sa ma plictisesc de Cabernet, nu mi-am pus in gand o cifra anunme. Sunt curios de concluziile tale.
Interesanta ideea cu turul; vine foarte curand si de la mine unul de 7 Chardonnay-uri din 5 tari.