Iubire…
Iubire..ce cuvânt măreţ! înapoi ↔ următoarea
Ce-adânc e înţelesul lui!
Se-ascund în el comori de preţ,
Insă.. nu-i pasă nimănui.
Iubire..ce splendori, ce har!Ce-adânc e înţelesul lui!
Se-ascund în el comori de preţ,
Insă.. nu-i pasă nimănui.
Ce stări de cer cuprinde ea!
E cel mai scump şi mare dar!
Dar… nu-l oferă nimenea. Iubire..ce surâs curat!
Ce dulci şi sfinte mângâieri!
E locul binecuvântat,
Şi totuşi.. nu e nicăieri. Iubire..foc aprins şi dor!
Ce caldă-i e îmbrăţişarea!
Ce minunat e-al ei fior!
Dar cine i-a-nţeles chemarea? Iubire..unde te ascunzi?
De ce nu eşti între părinţi?
De ce în inimi nu-i pătrunzi
Să nu mai fie suferinţi? Iubire..unde-i lanţul tău?
De ce nu i-ai legat pe fraţi?
Să nu mai calce înspre rău,
Să nu mai fie separaţi? Iubire..pentru că exişti
Fă toţi să-ţi afle caracterul,
Şi-n toţi acei care sunt trişti,
Să cânte de acuma cerul! Iubire..eşti nemărginită!
Tu dintre toate-ai fost întâi,
Iubire.. eşti deosebită!
Şi veşnic Tu o să rămâi. Amin. 26 Decembrie 2009
Samuel.
23 septembrie 2011 at 23:22
foarte plina de talc poezia. Domnul sa te binecuvinteze!
…un mare adevar: „Iubire..unde te ascunzi?…Iubire..unde-i lanţul tău?”
mult har in continuare in scrierea versurilor:)